CUVÂNTUL SĂPTĂMÂNII: Spitzenkandidat

DE Cristian Preda | Actualizat: 12.07.2019 - 08:10

Sigur ați auzit acest termen german fie în campania electorală pentru europene, fie zilele trecute, în preajma începerii noului mandat al Parlamentului de la Strasbourg. Spitzenkandidat înseamnă, de fapt, „cap de listă“.

SHARE

Deși are echivalent și-n celelalte limbi europene – tête de liste, în franceză, voditelj popisa în croată sau vedoucího seznamu, în cehă – termenul s-a încetățenit în context european în varianta sa nemțească.

El a fost vedeta scrutinului pentru PE din 2014, când cinci familii politice au propus câte un candidat pentru șefia Comisiei Europene. Popularii europeni l-au desemnat pe Jean-Claude Juncker, care tocmai încheiase 19 ani în fruntea guvernului luxemburghez.

Socialiștii l-au trimis în cursă pe Martin Schulz, care era în acel moment președintele PE. Liberalii au mizat pe un fost premier belgian, care dirija grupul ALDE din Parlamentul European. Verzii au avut nu unul, ci doi Spitzenkandidaten, ambii deputați europeni: francezul José Bové și nemțoaica Ska Keller.

În fine, comuniștii s-au oprit la Alexis Tsipras, pe care puțină lume îl vedea atunci ca viitor premier la Atena.

Doar extrema dreaptă și conservatorii au respins ideea din spatele acestui proiect, care era relativ simplă: partidele europene voiau ca la alegerile europene cetățenii să voteze – fie și indirect, fiindcă nu toți candidații s-au aflat pe o listă – și pentru șefia Comisiei.

Popularii au avut atunci cele mai multe voturi, pe doi au venit socialiștii, cele două formațiuni având împreună majoritatea. Învinsul, Schulz, a cerut grupului său politic să susțină candidatura învingătorului la postul de președinte al Colegiului Comisarilor.

Instituția care face, însă, numirea e Consiliul European, care reunește șefii de stat și de guvern. Aceștia au luat act de faptul că majoritatea din PE va respinge orice altă candidatură, așa că l-au propus pe Juncker pentru poziția vizată și au negociat celelalte responsabilități de nivel înalt, adică președinția Consiliului European și Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă.

Anul acesta, au nominalizat candidați PPE (Manfred Weber), socialiștii (Frans Timmermans), conservatorii (Jan Zahradil) și verzii (Ska Keller și Bas Eikchout). Nemulțumiți că PE a refuzat proiectul listelor transnaționale, liberalii n-au desemnat un Spitzenkandidat.

După alegeri, cum PPE și socialiștii n-au mai avut majoritate, negocierile i-au inclus și pe liberali. Aceștia au blocat numirea lui Weber, deși PPE a luat cele mai multe mandate.

După trei zile de negocieri, în fruntea Comisiei a fost propusă deținătoarea portofoliului Apărării din Germania, Ursula von der Leyen. PPE n-a pierdut postul, dar a abandonat procedura folosită în 2014. Nu e sigur că va mai fi folosită vreodată.

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2019 NEWS INTERNATIONAL S.A.