Irina Loghin a avut și activitate politică. Ea s-a înscris în Partidul România Mare (PRM) în 1998 și a fost deputat şi senator PRM în perioada 2000-2008.
Potrivit datelor din 2021, cântăreața primea în fiecare lună venituri cuprinse între 6.000 și 7.000 de lei, pensie specială, ca urmare a activității ca parlamentar.
Interpreta, împreună cu mai mulți foşti parlamentari, au avut câștig de cauză la Tribunalul Bucureşti într-un proces colectiv intentat în urma adoptării, anul trecut, a unei legi în Parlament.
Legea abroga pensiile pensiile speciale ale senatorilor și deputaților. Ulterior, Curtea Constituțională a decis că această lege e neconstituţională. Așa se face că foarte mulți foşti deputaţi şi senatori au acţionat în instanţă Parlamentul pentru a-şi recâştiga pensiile speciale. Și au reușit.
Efectele hotărârii CCR se aplică de la data de 10 iunie 2022, când a fost publicată motivarea în Monitorul Oficial.
„Admite cererea în parte. Obligă pârâţii Secretariatul General al Camerei Deputaţilor şi Secretariatul General al Senatului să repună pe reclamanţi, raportat la calitatea fiecăruia de deputat/ senator, în plată cu indemnizaţia pentru limita de vârstă, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006, şi pârâţii Parlamentul României – Camera Deputaţilor şi Parlamentul României – Senatul să plătească reclamanţilor, raportat la calitatea fiecăruia de deputat/ senator, această indemnizaţie, începând cu data de 10.06.2022”, se arată în decizia Tribunalului București.
Biografie
Irina Loghin este una dintre cele mai renumite interprete de folclor românesc, cu o bogată activitate artistică în țară și străînătate.
Irina Loghin s-a născut pe data de 19 februarie 1939 în comuna Gură Vitioarei din județul Prahova. Tatăl sau era basarabean, iar mama prahoveanc[. A avut trei surori și doi frați. Împreună cu soțul său, fostul campion de lupte greco-române, Ion Cernea, a dat naștere la doi copii: Irina și Ciprian.
Interpreta de muzică populară Irina Loghin a urmat liceul de artă la Văleni și Școala Populară de artă la Ploiești. A lucrat că laborantă la fabrica de geamuri din Scăieni. În 1962 primește Ordinul Muncii la Boldești-Scăieni.
În 1963 a dat concurs de admitere în ansamblul “Ciocârlia” al Armatei. A fost selectată dintre sute de concurenți împreună cu Maria Ciobanu. A urmat o ascesiune rapidă în preferințele publicului, cântecele despre dorul de sat și de părinți caracterizandu-i repertoriul.
Din 1974 a fost angajată pe rând la ansamblul “Ciocârlia", "Rapsodia Română", Filarmonica "George Dima" din Brașov, ansamblul "Ciprian Porumbescu" din Suceava, etc.
Un record personal îl reprezintă o casetă imprimată în opt sute de mii de exemplare, care a fost epuizată în doar două zile.
A refuzat să ia parte la festivalurile gen Cântarea României, precum și să înregistreze piese despre genialii conducători ai României din perioada comunistă. A avut curajul, în acele vremuri, să interpreteze și piese de petrecere, care nu erau tocmai folclor. Din aceste motive nu a fost decorată cu medalii și trofee în perioada regimului comunist.
Irina Loghin se bucură de un succes rar întâlnit în România, până în momentul interdicției - 1982. I-a fost interzis să imprime în Radio sau Electrecord, să filmeze în TvR și să susțînă concerte. Toate acestea datorită invidiei Elenei Ceaușescu. În 1990, Irina Loghin revine pe scenă, cântând cu mai multă patimă că niciodată, toate dorurile care le-a purtat ani în șir în suflet. În 1996, editează primul CD al celebrei case de discuri Eurostar.
În 2000, Irina Loghin intră în politică, fiind senator al României timp de 8 ani. În turneul din Spania din 2003, a susținut un concert alături de Goran Bregovici și orchestra lui.
În 2002 și 2005, a fost votată drept cea mai iubită interpretă de muzică populară, premii atribuite de Televiziunea Română.
