Curtea Constituțională (CCR) a publicat miercuri motivarea deciziei prin care îl obligă pe președintele Iohannis să o revoce pe Ana Birchall din funcția de ministru al Justiției. Decizia fusese adoptată de CCR pe 18 septembrie, iar în comunicatul CCR de la acel moment se arăta că revocarea trebuie să fie făcută ”deîndată”.
Într-o declarație de presă făcută la Cotroceni după decizia CCR, președintele Iohannis spusese că ”deciziile mele referitoare la punerea în aplicare a hotărârii Curții Constituționale a României, de astăzi, le voi lua după publicarea și analiza motivării deciziei care va fi, probabil, publicată, în perioada imediat următoare”, arată G4 Media.
Președintele Klaus Iohannis va trebui să emită ”de îndată” decretul de revocare din funcție a ministrului justiției, Ana Birchall, în urma deciziei de azi a Curții Constituționale.
Premierul Viorica Dăncilă a propus revocarea din funcție a Anei Birchall pe 23 august și numirea Danei Gârbovan în locul acesteia, dar șeful statului a refuzat.
Fără unanimitate
Doi judecători CCR consideră că Ana Birchall nu trebuie revocată.
Curtea Constituțională (CCR) a publicat miercuri motivarea deciziei prin care șeful statului ar trebui să o revoce pe Ana Birchall din funcția de ministru al Justiției. Două judecătoare CCR, Livia Stanciu și Simina Tănăsescu, au avut însă opinii separate față de decizia majorității judecătorilor CCR, subliniind că președintele nu era obligat s-o revoce pe Birchall, întrucât, prin ieșirea ALDE de la Guvernare, care a avut loc simultan cu solicitarea premierului de revocare a ministrului justiției, a vut loc și o schimbare de compoziție a guvernului care obliga la un nou vot în Parlament.
Opinia separată a Liviei Stanciu
„(…) în dezacord cu soluția pronunțată cu majoritate de voturi de Curtea Constituțională, la punctele 1, 2 și 3 din dispozitivul deciziei, considerăm că, instanța de contencios constituțional ar fi trebuit să constate că în cauză nu a existat și nu există un conflict juridic de natură constituțională între Primul ministru pe de o parte, și Președintele României, pe de altă parte, deoarece:
• nu suntem în prezența refuzului îndeplinirii unei obligații ce revenea Președintelui României, câtă vreme nu sunt îndeplinite condițiile procedurii simplificate de remaniere prevăzută în art.85 alin.(2) din Constituție, remanierea fiind solicitată de Primul ministru simultan cu ieșirea ALDE de la guvernare, situație în care, schimbându-se compoziția politică a Guvernului, Președintele are obligația de a exercita competența prevăzută în art. 85 alin. (2) din Constituție, numai după aprobarea Parlamentului și în urma sesizării acestuia, conform prevederilor art.85 alin.(3) din Legea fundamentală;
• nu suntem în prezența unui blocaj instituțional, condiție esențială pentru constatarea existenței unui conflict juridic de natură constituțională, deoarece a existat și există un alt mod de înlăturare a presupusului blocaj, respectiv primul-ministru avea la dispoziție procedura prevăzută de art. 85 alin. (3) din Constituție, procedură care putea și poate fi demarată doar din inițiativa sa, în acest mod subzistând toate premisele prin care un eventual blocaj putea fi înlăturat”
Decizia fusese adoptată de CCR pe 18 septembrie, iar în comunicatul CCR de la acel moment se arăta că revocarea trebuie să fie făcută ”deîndată”.
Într-o declarație de presă făcută la Cotroceni după decizie CCR, președintele Iohannis spusese că ”deciziile mele referitoare la punerea în aplicare a hotărârii Curții Constituționale a României, de astăzi, le voi lua după publicarea și analiza motivării deciziei care va fi, probabil, publicată, în perioada imediat următoare”.
Opinia separată a Siminei Tănăsescu
„În dezacord cu soluția pronunțată de Curtea Constituțională formulăm prezenta opinie separată, considerând că, cererea de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre prim-ministrul Guvernului României, pe de o parte și Președintele României, pe de altă parte, cerere formulată de primministrul Guvernului României trebuia respinsă și trebuia să se constate că nu a existat și nu există conflict juridic de natură constituțională generat de refuzul Președintelui României de a revoca ori numi unii miniștri titulari sau de refuzul tacit al Președintelui României de a numi miniștri interimari de vreme ce a avut loc o schimbare a compoziției politice a Guvernului.
(…) Cât despre obligarea Președintelui României la a răspunde de îndată, în scris și motivat, cu privire la refuzul asupra propunerilor de numire în funcția de ministru titular în condițiile în care, cu unanimitate de voturi, Curtea Constituțională a constatat că nu există conflict juridic de natură constituțională în această privință ea apare drept o contradictio in terminis.”
