Căci vor veni și-acele zile. Nu azi, nu mâine, dar vor veni. Sper doar să le mai prind. Până atunci, voi încerca să mă detașez de valul urii stârnit de acești hoți care fură cu mâna pe Biblie, schimbând decalogul Domnului cu propriul decalog al jafului.
Şi, culmea, sunt mulți care spun că acești bandiți sunt români adevărați care nu se lasă îngenunchiați de americani sau de UE, apoi îl dau exemplu pe nea Nicu. Tot ei îți vor vorbi despre geto-daci, penicilină, inventarea motorului cu reacție, a stiloului sau despre operele nemuritoare ale artiștilor români.
Doar că, în realitate, lucrurile au stat puțin diferit. În sensul că marile descoperiri și opere de artă ale românilor au fost făcute, mai toate, în străinătate, în special în această Europă de care unii vor acum să ne despartă ca să poată fura în voie. Și nu, Europa nu ne-a furat niciodată geniile, oamenii au plecat pentru că aici erau ținuți pe loc.
Victor Babeș, cel care îi deschidea calea lui Alexander Flemming pentru descoperirea penicilinei, s-a născut la Viena și a lucrat în laboratorul lui Louis Pasteur, la Paris, apoi la Berlin în laboratorul lui Robert Koch. Acolo a făcut și cele mai importante descoperiri științifice.
Henri Coandă s-a născut în România însă și-a completat studiile la Berlin, Liege și Paris. Celebrul avion cu reacție a fost realizat la Paris, la fel ca majoritatea invențiilor lui Coandă.
Tot în Franța și-a realizat visul și Traian Vuia, cel care este printre primii care au reușit să se ridice de la sol cu un aparat de zbor mai greu decât aerul.
Petrache Poenaru a brevetat primul toc cu rezervă din lume, stiloul, mai întâi la Viena, apoi la Paris.
La fel a fost cu Mircea Eliade, Eugen Ionesco, Emil Cioran și așa mai departe. Dacă Brâncuși ar fi rămas în România, ar fi murit de foame ca un artist de mâna a doua. În anii de început, prin țară nu primise niciun mare premiu. Era mereu pe locul doi. Când a realizat în 1903 bustul lui Carol Davila, un consiliu neaoș n-a fost mulțumit de opera lui, așa că maestrul a refuzat să mai primească a doua tranșă de bani.
Apoi a plecat la Paris și-a devenit marele, inimitabilul Brâncuși renumit în toată lumea. A vrut să doneze tot ce avea statului român, dar, într-o ședință prezidată de Mihail Sadoveanu, Academia Republicii Populare Române a respins categoric oferta genialului sculptor, considerându-l un burghez decadent.
Se spune că, la un moment dat, atunci când a revenit pe meagurile natale, Brâncuși le-ar fi spus concetățenilor săi : „V-am lăsat săraci și proști și v-am găsit și mai săraci și mai proști”. De atunci au trecut însă ceva ani și așa am ajuns azi la Viorica Dăncilă. Chiar și Brâncuși ar fi fost uimit.
