Conservatorii sunt catolici dedicați și tradiționaliști, motiv pentru care sunt considerați retrograzi. Sunt pro-americani, fapt care nu prea este pe placul vecinilor Germania și Rusia.
De altfel, Polonia pune în pericol statutul de putere regională al Germaniei, fiind susținută activ de SUA. Și din cauza relației reci cu Germania, conservatorii nu sunt agreați de eurobirocrații de la Bruxelles. În contrapartidă, dreapta poloneză are puternice accente eurosceptice. Susține apartenența țării la UE, dar contestă multe dintre regulile jocului.
Conservatorii își trag seva ideologică din filonul de dreapta al „Solidarității“, celebrul sindicat anticomunist, care a avut o contribuție hotărâtoare la prăbușirea Cortinei de Fier. Una dintre figurile centrale ale Dreptei poloneze este Antoni Macierewicz.
În 1976, a înființat Comitetul pentru Apărarea Muncitorilor (KOR), prima structură anticomunistă de amploare apărută în Polonia comunistă. Alături de Biserica Catolică, KOR a fost unul din stâlpii „Solidarității“.
Liberalii progresiști (de stânga) sunt reprezentați de Platforma Civică (PO). Este partidul fostului președinte polonez Bronislaw Komorowski, care a pierdut alegerile prezidențiale din vara lui 2015 în fața conservatorului Andrzej Duda. Pentru că societatea poloneză este destul de atașată de valorile reli-gioase, PO se declară un partid creștin, împrumutând din valențele Dreptei din motive electorale. În realitate, ideologia partidului are puternice accente de stânga: promovează drepturile minorităților sexuale, politicile de gen, politici anticlericale, politici pro-avort etc.
Cine a făcut mai multe pentru modernizarea Poloniei?
Nu puține au fost ocaziile, după 1989, când liderii Platformei Civice s-au aliat cu foștii comuniști pentru a submina decomunizarea, lustrația sau reforma justiției, cu componenta ei specială, anticorupția. În procesul de blocare a lustrației, un rol important l-a avut Tribunalul Constituțional, instituție aflată în prezent în mijlocul controverselor referitoare la reforma justiției.
Opoziția față de anticorupție se explică prin faptul că, de-a lungul timpului, Platformei Civice i s-au alăturat oameni de afaceri proveniți din vechile structuri comuniste, unii dintre ei exponenți ai crimei organizate. O analiză obiectivă arată că, de-a lungul timpului, conservatorii au fost mai dedicați procesului de modernizare a Poloniei, în timp ce liberalii i-au pus piedici. Iar liberalii au guvernat mai mult.
Asta nu înseamnă că maniera în care PiS încearcă să recupereze terenul pierdut este 100% legitimă, că viziunea asupra reformei sistemului judiciar este infailibilă sau că nu generează abuzuri ale executivului asupra puterii judecătorești.
PiS s-a aflat la guvernare în Polonia între 2005 și 2007. În această scurtă perioadă de timp, conservatorii au inițiat reforma serviciilor secrete, infiltrate de oamenii Moscovei, proces care s-a lovit de o opoziție puternică din partea
Platformei Civice.
În 2006, fostul președinte conservator al Poloniei Lech Kaczynski a cerut desființarea serviciului militar de informaţii WSI (Wojskowe Służby Informacyjne). Desființarea a avut la bază o anchetă parlamentară care a stabilit că WSI nu a anihilat o serie de agenți ai Tratatului de la Varşovia, ofițerii săi au fost implicați în cazuri de corupție, au obstrucționat justiția, au devoalat secrete de stat, s-au implicat în comerţ ilegal cu armament, au pus la cale înscenări împotriva unor oameni de afaceri si ziarişti în scop de şantaj, au fabricat false dovezi împotriva unor persoane nevinovate etc.
Un detaliu foarte important pentru a înțelege doza de reformism a celor două partide care se înfruntă astăzi în Polonia: șeful comisiei de anchetă a fost Antoni Macierewicz, lider marcant al Dreptei, iar singurul parlamentar care a votat împotriva raportului de anchetă a fost Bronislaw Komorowski, lider important al Platformei Civice.
Este justiția poloneză independentă de politic?
De la căderea comunismului, în 1989, în Polonia nu a existat o reformă de profunzime a justiției. Sistemul este încă plin de foști procurori și judecători comuniști, care au format și noile generații de magistrați.
Conservatorii acuză faptul că Justiția poloneză este organizată după formule nedemocratice, a devenit un sistem închis, un soi de castă, în care judecătorii îi recrutează pe judecători, tot ei le atribuie poziții, îi promovează sau îi trag la răspundere.
Un adevăr rostit rar este că, în momentul de față, justiția poloneză este controlată de liberali, iar conservatorii fac eforturi să-i decupleze de la butoane. Modul în care PiS face acest lucru este însă discutabil, abuzurile puterii executive asupra judecătorilor fiind o realitate.
O dovadă că justiția poloneză nu este independentă politic sunt legăturile neprincipiale dintre politicieni ai Platformei Civice (PO) și judecători. Fiica fostului președinte polonez Bronislaw Komorowski, de pildă, este, potrivit www.niezalezna.pl, parteneră în aceeași firmă cu fiica lui Andrzej Rzepliński, fostul președinte al Tribunalului Constituțional.
Poate de aceea, în cei opt ani în care liberalii au fost la putere, circa 40 de decizii ale Tribunalului Constituțional nu au fost implementate, fără ca civicii să fi suferit vreo consecință.
