Părinții îi urcă pe carcasele de metal pentru a reuși fotografii care să rămână în istoria imortalizată a familiei. Ai zice că totul este firesc și amuzant, un strop de bucurie într-o zi cu temperaturi scăzute (-7 grade Celsius) dar în care este celebrat Crăciunul pe rit vechi.
Însă nu este vorba de o simplă joacă, nici de simple piese de muzeu din Al Doilea Război Mondial, nici de un Disneyland în variantă militarizată. Sunt tancuri și rachete rusești utilizate la invadarea Ucrainei după 24 februarie 2022, dar care au fost distruse iar acum sunt expuse drept o mărturie ‘la cald’ despre pericolul permanent care planează asupra țării și despre determinarea ei de a se apăra.
Citește și: VIDEO Psiholog israelian: Dacă nu tratăm traumele războiului putem avea sute de mii de sinucideri
Nu sunt doar mașinării despre care copiii din Ucraina află din cărți ori filme, cum se întâmplă în multe alte țări în care este pace. Sunt arme care i-au avut chiar pe ei ca țintă, laolaltă cu blocurile, cu școlile, cu parcurile și cu locurile lor de joacă bombardate de ruși în ultimul an. Iar exploziile produse de acestea au devenit o constantă a vieții de zi cu zi pentru zeci de milioane de ucraineni. Ele au generat, încă din primele zile de război, și experiența traumatică a foarte multor familii de a împacheta precipitat ce se putea lua din casă în câteva genți și de a se refugia împreună cu copiii din calea invaziei rusești.
Încercați să vă imaginați că treceți printr-o astfel de situație! Cum ați reacționa? Ați avea unde să plecați? Ce ați lua mai repede din apartament? Ce emoții v-ar încerca la gândul că poate nu reușiți să plecați înainte ca tancurile inamicului să ocupe orașul în care vă aflați? Ce spasme interioare ascuțite v-ar produce temerea că o rachetă sau un obuz vi-i poate omorî pe cei dragi? Ați fugi imediat sau ați risca să rămâneți într-un oraș asediat, asumându-vă pentru dumneavoastră și familie riscurile supraviețuirii sub bombardamente și lupte de stradă?
Pentru cei care au rămas în Ucraina sau care chiar au revenit la casele lor după stabilizarea fronturilor și alungarea rușilor din regiunile Kiev, Harkov și Herson, alarmele și bombardamentele reprezintă o experiență și o amenințare cu care, cumva, s-au obișnuit. Unii chiar se plimbă calm pe străzi când sună alarmele, ori când se aud exploziile. Nu este nici resemnare, nici fatalism în atitudinea lor. Este curajul și determinarea de a întâmpina drept cataclismul istoric produs de războiul pornit de Putin.
Astfel că, atunci când contempli, în contextul istoric de acum, imaginea de ansamblu din care joaca și fotografiile acestor copii reprezintă doar o pată de culoare dintr-un mozaic mult mai larg, nu poți să nu te cutremuri. Acele mașinării au ajuns în Ucraina pentru a-i ucide pe ei și familiile lor, pentru a le curma brutal inocența, pentru a le schimba radical destinul, pentru a-i forța să trăiască pentru decenii sub controlul unei tiranii precum cele din Rusia ori Belarus.
Prețul pentru aceste fotografii este măsurat și plătit undeva în sânge, în distrugeri pe scară largă, în teama ca tu ori cei dragi ați putea fi uciși oricând și într-o stare de tensiune și de incertitudine inevitabile cel puțin până la terminarea războiului. La toate acestea se adaugă și situația dramatică a celor aproximativ 13.000 de minori ucraineni din zonele ocupate care au fost, în mod forțat, deportați în Rusia, mulți dintre ei fiind adoptați în procedură accelerată, iar alții trimiși în tabere „militar-patriotice” în Cecenia.
Într-un studiu publicat în 14 martie 2022, este arătat faptul că:
„Suferința cauzată de război și de agresiuni militare asupra copiilor trebuie considerată o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului și poate avea un impact persistent asupra sănătății și bunăstării lor fizice și mentale, cu consecințe pe termen lung asupra dezvoltării lor. (...) Impactul războiului asupra copiilor este imens și omniprezent, cu implicații multiple, inclusiv răspunsuri imediate la stres, risc crescut de tulburări mintale specifice (PTSD, depresie și anxietate), suferință cauzată de separarea forțată de părinți și teamă pentru siguranța personală și a familiei. Astfel, experiențele pe care copiii trebuie să le îndure în timpul și ca urmare a războiului sunt în contrast puternic cu nevoile lor de dezvoltare și cu dreptul lor de a crește într-un mediu sigur și previzibil din punct de vedere fizic și emoțional.” Detalii despre acest studiu găsiți AICI
Așadar, chiar dacă războiul s-ar termina mâine, efectele ororilor generate de Rusia lui Putin vor fi de lungă durată, inclusiv asupra psihicului și dezvoltării emoționale, morale și intelectuale a copiilor. Traume profunde vor fi, de asemenea, încercate și de către mulți adulți. Psihologul Sam Vaknin, într-un interviu pentru Newsweek, estima la aproximativ 25% procentajul cetățenilor Ucrainei care sunt afectați psihic de acest război. Detalii aici:
https://newsweek.ro/international/video-psiholog-daca-nu-tratam-traumele-razboiului-exista-riscul-sa-avem-sute-de-mii-de-sinucideri
De altfel, războiul din Ucraina oferă aproape la fiecare pas prilejul de a trăi momente aproape ireale. Este o permanentă împletire a unor aspecte obișnuite ale vieții cu experiențe dintr-o lume dantescă, ce ar trebui să fie pur fictivă! În acest alt tărâm în care ești absorbit mai ales pe timpul bombardamentelor, instrumentele morții și distrugerii fac aerul din jur să vibreze într-un requiem al terorii. O muzică ale cărei linii melodice, ritm, metru, tempo și dinamică sunt generate de alarme și explozii. Audierea acestei compoziții ale cărei note sunt aruncate cu sânge pe portativ, face să planeze însă asupra fiecărui ascultător riscul dispariției subite.
Irealul se întinde asupra întregii lumi din jurul tău ca un abur straniu care dă tuturor lucrurilor o altă strălucire ce face ca totul să fie asemănător cu ceea ce știai dar, în același timp, esențialmente diferit. Te plimbi printr-o lume cu angoasa că îți este tot mai dificil să faci distincția dintre realitate și coșmar. Spre exemplu, poți coborî în Piața Maidan din centrul capitalei la magazinele cu alură de mall care sunt dispuse pe mai multe niveluri la subsol. Găsești acolo îmbrăcăminte, încălțăminte, electronice, biciclete ori cosmetice de la unele dintre cele mai cunoscute branduri, cărți și standuri cu mâncare la fel ca într-o zi de shopping ori relaxare la un mall din orice oraș mare din Europa. Diferența uriașă care face ca totul să fie complet diferit este că atunci când în Kiev sună alarmele, toate magazinele se închid imediat. Firescul dispare imediat în spatele grilajelor trase. Dacă nu alegi să rămâi la adăpostul subsolurilor, poți urca din calmul și atmosfera de mall pentru a accede într-un alt tărâm, la suprafață. Acolo sunetul alarmelor este acompaniat de exploziile produse de antiaeriana ucraineană care încearcă să distrugă în aer dronele și rachetele rusești ori de mesagerii morții trimiși de Putin atunci când aceștia chiar își ating țintele.
Nu este un film, nu este o montare teatrală, nu este vreo farsă, iar exploziile nu sunt de la artificii (care oricum sunt interzise în Ucraina). Este un spectacol sinistru al unui război în care mizele și consecințele sunt viața ori moartea, libertatea ori împilarea, democrația ori tirania.
În rest, nici vorbă de vreo încetare a focului așa cum a anunțat Putin pentru propaganda internă în care se prezintă drept un mare promotor al ortodoxiei. Ucraina a fost în mod cinic ținta unor atacuri masive în 25 decembrie și în 31 decembrie / 1 ianuarie. În alte zile din ultimele două săptămâni, intensitatea atacurilor asupra orașelor ucrainene a fost scăzută. Așadar, în mod cinic, armata lui Putin a ales să lovească în anumite zile, de sărbători, pentru a încerca să țină sub teroarea bombardamentelor populația civilă din Ucraina!
Iar acel armistițiu unilateral anunțat pentru perioada Crăciunului pe rit vechi a fost încălcat încă din primele minute în care ar fi trebuit să intre în vigoare. Avioanele militare rusești au fost ridicate de la sol puțin după ora 12.00 în 6 ianuarie, generând automat declanșarea alarmelor antiaeriene în Kiev și alte regiuni. Au fost atacuri asupra unor ținte civile soldate cu morți și răniți pe parcursul celor 36 de ore ale anunțatei încetări a focului. Pozițiile ucrainene de pe frontul de est au fost ținta atacurilor de artilerie și tancuri în acel interval de timp iar asalturile asupra orașelor Bakhmut și Soledar au continuat. Toate acestea confirmă din nou că aceia care repetă că în angajamentele luate de ruși nu poți avea încredere au perfectă dreptate!
Remus Cernea este corespondentul Newsweek în Ucraina
Comentarii 0