„Autoritățile din Madagascar au comunicat Inspectoratului General al Poliției Române, prin Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, faptul că un cetățean român, urmărit internațional pentru punerea în aplicare a unui mandat de executare a pedepsei cu închisoarea de 9 ani, a fost arestat", anunța pe 8 mai a.c. un comunicat al IGPR.
Cetățeanul este Radu Mazăre, fost primar al Constanței, condamnat la începutul lunii februarie a acestui an. În același dosar a fost condamnat, cu executare, și un fost șef din Primăria Constanța. Cum viața e complexă, fiica acestui fost șef din primăria lui Mazăre, condamnat în dosar cu Mazăre, este judecătoare.
Cum viața nu doar că e complexă, dar are și multe aspecte, pura întâmplare face ca fiica acestui condamnat a decis că un ziarist trebuie să fie executat silit pentru plata unor daune morale de 5.000 de euro. Iar daunele trebuie plătite unui politician, candidat la europarlamentare. "Infracțiunea": ziaristul a publicat adresa unei fundații înființate de Victor Ponta.
Sigur, nu e nimic în neregulă ca fiica unui infractor condamnat definitiv să împartă dreptatea în instanță, progenitura nu răspunde pentru faptele genitorului. Dar e cu totul în neregulă ca un verdict judecătoresc să fie ilogic, adică să se întemeieze pe o eroare flagrantă de argumentație.
Pușcașu a pontat
Dar să vedem faptele. Acum trei ani, în aprilie 2016, scriam un articol intitulat "Sediul fundației lui Ponta, plătit de Guvern și companii de stat. Prin domnișoara Pușcașu". Mai jos, iată acel text, aproape integral (precizare: unele pasaje sunt anonimizate, explicația o puteți găsi după parcurgerea textului):
„După ce a demisionat de la Guvern, Ponta și-a făcut un ONG ca să pară că nu e chiar prostu' satului rămas în drum. Îi zice «Black Sea Regional Projects 2020», conform propriului site. Oficial, are un cuvânt în plus: «Black Sea Regional Cooperation Projects 2020». Actul de naștere al asociației, de la instanță, a fost emis în ianuarie a.c. Sediul, însă, e ținut secret de Ponta. Nu întâmplător.
Black Sea Regional Projects 2020 e pe strada /ANONIMIZAT/
Pe site-ul asociației (bsrp.ro), la rubrica de <contact>, se găsește doar o adresă de e-mail, un cont de Facebook și unul de Twitter. Pe Facebook, Black Sea Regional Projects 2020 și-a ascuns sediul, care cică e disponibil la cerere. Abia pe site-ul Ministerului de Finanțe, o parte din adresă: strada /ANONIMIZAT/. Nesatisfăcător și, oricum, incomplet: la această adresă din sectorul 5 se află un bloc turn. Abia pe site-ul Ministerului de Justiție, în Registrul Național al Asociațiilor și Fundațiilor, apare adresa completă la care a fost înregistrată asociația: strada /ANONIMIZAT/.
/ANONIMIZAT/ e acasă la domnișoara Pușcașu
Care o fi misterul ascuns la adresa asta? Conform unui document public postat de site-ul aeroportului București, la această adresă domiciliază domnișoara Cristina Geanina Pușcașu. Documentul despre care vorbim spune că domnișoara Pușcașu a fost numită, pe 26 martie 2015, în funcția de membru al Consiliului de Administrație al Companiei Naționale «Aeroporturi București» SA, companie publică a statului român.
O domnișoară foarte competentă, deci. Atât de competentă încât, din 2012 până în noiembrie 2015 (la instalarea guvernului Cioloș), a fost consilier la cancelaria premierului. Adică, da, i-a fost consilieră lui Ponta pe parcursul întregului mandar de prim-ministru. Păi, da, asta e competența necesară pentru un post bine plătit la stat. Iar ca să vedeți că Geanina Cristina Pușcașu e încă și mai capabilă, să spunem că ea a lucrat, înainte să devină consiliera lui Ponta, la Bruxelles. Unde îi era asistentă Dacianei Sârbu.
Pușcașu a împușcat Nuclearelectrica, Hidroelectrica, Electrica, FNGCIMM și aeroportul
În solda Dacianei, domnișoara Pușcașu câștiga aproximativ 20.000 de euro anual. Peste 1.600 de euro lunar. Banii nu erau răi, dar erau mult sub prestigiul ei. La București, însă, la cancelaria lui Ponta, competențele fostei asistente au fost valorificate corespunzător.
În 2012, domnișoara Pușcașu a câștigat tot cam 20.000 de euro la București, dar numai pe o parte din an (pe lângă vreo 7.000 de euro, vreo patru luni, la Bruxelles), însă din job-uri grele: consilier de stat la Guvern, membru în comisiile de coordonare a procesului de privatizare la Nuclearelectrica și Hidroelectrica și membru în Consiliul de Administrație al Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri (FNGCIMM). Eeeeee, așa e că fata e competentă?
În 2013, însă, banii aproape s-au dublat: domnișoara Pușcașu a câștigat 167.000 de lei, adică în jur de 40.000 de euro, din aceleași surse. A, ba nu: în 2013, nu s-a mai ocupat de privatizarea Hidroelectrica, ci de cea a Electrica. În rest, banii au venit tot de la Guvern, Nuclearelectrica și FNGCIMM.
În 2014, câștigurile competentei au scăzut un pic, până la 147.000 de lei. Din doar două surse: Guvern și FNGCIMM.
Iar în 2015 nu știm cât a câștigat, că nu avem declarația de avere de anul ăsta, valabilă pentru anul fiscal trecut. Dar bănuim că mai mult decât în 2014, câtă vreme a mai avut un job, la <Aeroporturi București>.
Iar anul ăsta, domnișoara Pușcașu s-a revanșat: a înființat, la ea acasă, un ONG pentru Ponta. În care este și ea membru. De fapt, conform bsrp.ro, este <Executive Director> și e prezentată astfel: <Geanina Pușcașu has worked as European Parliament assistant and, recently, adviser to the Prime-Minister of Romania.>
Așa e că a meritat să o plătim, cu toții, patru ani, ca să poată plăti apartamentul în care și-a făcut Ponta ONG?"
Pușcașu a pontat din nou
După un an și jumătate, în noiembrie 2017, scriam o continuare a articolului de mai sus, intitulată "În ultima zi ca premier, Grindeanu a angajat-o la Guvern pe consiliera Dacianei Ponta și sluga lui Victor Viorel". Iată și acel text, integral:
„Pe 27 iunie a.c., președintele Klaus Iohannis semna decretul de desemnare ca premier a lui Mihai Tudose. Pe 29 iunie, deci două zile mai târziu, Tudose mergea în Parlament și primea votul de învestire. Din după-amiaza zilei de 29 iunie 2017, deci, Tudose era, practic, premier. Dar pe 28 iunie a.c., în ultima lui zi de premier, lacheul lui Ponta, Sorin Grindeanu, o numea pe Geanina Cristina Pușcașu, consilier la Guvern.
Sau poate chiar Ponta a numit-o, deținea funcția de secretar general al Guvernului, acordată de Grindeanu în tentativa lor penibilă de puci. Cu ocazia asta, deci, a depus declarație de avere. Din care se vede data de «numire în funcție» . Dar se vede și cum femeia a vândut o barcă de 58.400 de lei, un căcat, acolo, doar vreo 13.000 de euro, dar nu ne-a spus și cui. Ci doar că unei persoane juridice. Adică unei firme? Unui ONG? Cui? Ne trebuie nume, pisi, altfe încalci legea.
Mai haios este că barca aia nu figurează prin nici o altă declarație de avere mai veche, pur și simplu a apărut ca vândută în 2017.
Despre Pușcașu s-a mai scris. Că era sluga bine plătită a lui Ponta (aici și aici).
Câte ceva am scris și eu despre Pușcașu: că la ea acasă s-a înființat ONG-ul lui Ponta, ăla de are de-a face cu Marea Neagră. Ca să demonstrez că sluga lui Ponta a înființat fundația chiar la ea acasă, am publicat un document deja public pe site-ul Companiei Naționale Aeroporturi București, în care apare adresa completă a slugii (mare atenție, dacă deschideți acel link de pe site-ul unei companii de stat, e posibil să aveți probleme cu un dosar cel puțin civil, să nu ziceți că nu v-am zis).
Cu puțin timp înainte să o numească tandemul Grindeanu – Ponta în Guvern (din nou), Pușcașu m-a dat în judecată și a cerut daune de 20.000 de euro pentru că aș fi publicat date cu caracter personal (adresa, v-ați prins).
Surprize, surprize, ieri, Judecătoria Sectorului 5 (printr-un magistrat, habar n-am cine), a decis că sluga lui Ponta merită 5.000 de euro de la mine pentru asta (!), «daune moral . Soluția, pe scurt, poate fi găsită aici. Soluție la care voi face apel, desigur.
Și, dacă tot se reperează onoarea, să zică și ăia de la ANI ceva în legătură cu declarația aia de avere, nu?"
Deci, ca să fie totul foarte clar: Pușcașu nu a contestat nici un fapt din cele enunțate în articolul inițial, doar s-a simțit prejudiciată de publicarea adresei de domiciliu.
A judecat Slujitoru
Între timp, lucrurile s-au tranșat: am aflat și cine e magistratul de la Judecătoria Sectorului 5 care a decis că sunt bun de plata a 5.000 de euro, am fost înștiințat și că Tribunalul București a menținut decizia de la Judecătoria Sectorului 5 și, prin urmare, au venit portăreii să-mi pună poprire pe salariu și pe conturile bancare până când voi acoperi plata despăgubirilor de 5.000 de euro.
Dar să nu ne grăbim și să începem cu magistratul. Magistrata, mai exact, Iulia Slujitoru pe numele ei, care prin sentința civilă nr. 7.870 în dosarul nr. 12.293/302/2017 din ședința publică din data de 08.11.2017 a Judecătoriei Sectorului 5 din București, secția a II-a civilă, a argumentat astfel:
„Fapta pârâților (e vorba de mai mulți pârâți pentru că în dosar nu am apărut doar eu, ci și revista Kamikaze, unde a fost publicat textul – n.m.) reprezintă o prelucrare a datelor cu caracter personal, instituție reglementată de Legea nr. 677/2001, întrucât, pe de-o parte, domiciliul asociat numelui și prenumelui unei persoane fizice reprezintă date cu caracter personal, în sensul art. 3 lit. A din lege, iar, pe de altă parte, publicarea acestora reprezintă o prelucrare a respectivelor date, în sensul art. 3 lit. B, respectiv o dezvăluire către terți prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod.
Conform acestui act normativ, art. 8, Prelucrarea codului numeric personal sau a altor date cu caracter personal având o funcție de identificare de aplicabilitate generală poate fi efectuată numai dacă: a) persoana vizata și-a dat în mod expres consimțământul; sau b) prelucrarea este prevăzută în mod expres de o dispoziție legală. Prelucrarea datelor cu caracter personal ce privesc identificarea unor persoane nu poate fi efectuată în scopuri jurnalistice, literare sau artistice, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 11 din același act normativ."
Slujim legea. Pe articole
Surprinzător sau nu, articolul 11 din legea 677/2001 la care se referă judecătoarea Slujitoru spune, însă, că „Prevederile art. 5, 6, 7 și 10 nu se aplică în situația în care prelucrarea datelor se face exclusiv în scopuri jurnalistice, literare sau artistice, dacă prelucrarea privește date cu caracter personal care au fost făcute publice în mod manifest de către persoana vizata sau care sunt strâns legate de calitatea de persoana publică a persoanei vizate ori de caracterul public al faptelor în care este implicată."
Judecătoarea Slujitoru a ignorat complet aceste articole (5, 6, 7 și 10), referitoare și acestea, evident, la date cu caracter personal, și a sărit direct la articolul 8, neexceptat de articolul 11 și care, oricum, vorbește în primul rând de „prelucrarea codului numeric personal" și nu de adresă.
Slujitoru admite că e de interes public ce am scris
Totuși, a mai scris Slujitoru în motivarea deciziei, "instanța apreciază că, deși articolul de presă publicat de pârâți abordează un subiect ce poate fi considerat de interes general, referindu-se la înființarea unei organizații non-profit de către un politician, indicarea adresei complete de domiciliu excede necesității informării publicului cu privire la respectivul subiect.
Deși pârâtul era liber să arate publicului legătura dintre organizația non-profit analizată și reclamantă, pentru corecta informare a publicului indicarea domiciliului complet al acesteia nu era necesară."
Slujitoru, însă, a spart logica cu ciocănelul
Aici, dragii moșului, Iulia Slujitoru a accidentat un pic logica. Să-i explic: dumneaei spune că e în regulă să arăt legătura dintre fundația lui Ponta și Pușcașu, dar nu e ok să public adresa completă a Pușcașei; ok, dar adresa fundației este publică, fundația nefiind persoană fizică, ci juridică; în acest caz, adresa unei persoane juridice fiind identică cu cea a unei persoane fizice (ceea ce, a scris Slujitoru, am voie să spun), cine decide când ACEEAȘI adresă este a fundației sau a Pușcașei? În marea ei înțelepciune de judecătoare cu ciocănel, însă, Slujitoru nu a lămurit chestiunea.
Eu, acum, dacă scriu „fundația lui Ponta se află la adresa cutare", mă apuc să vând lucruri din casă pentru alte daune morale? Sau nu?
Slujitoru a decis că nu-s incompetent, ci de rea-credință
Cum s-a ajuns, totuși, ca reperarea onoarei domnișoarei Pușcașu să mă coste 5.000 de euro? Simplu: judecătoarea Slujitoru a considerat că am "acționat cu rea-credință". Cum a ajuns magistrata la concluzia asta? În doi pași. Primul: "exercitarea libertății de exprimare a pârâtului nu poate fi considerată efectuată cu bună-credință sau cu respectarea deontologiei profesionale."
Așadar, există două posibilități: fie am fost un om rău și meschin, fie am fost un neprofesionist. Ce a făcut Slujitoru ca să afle care e varianta corectă? Nimic, pur și simplu a decis că "fapta ilicită a fost săvârșită cu vinovăție, reținându-se anterior că pârâții au acționat cu rea-credință."
Deci, nu la deontologie am probleme, ci la etică. Prin urmare, a conchis Iulia Slujitoru, "instanța apreciază că o despăgubire civilă de 20.000 euro, precum cea pretinsă, este excesivă, iar suma de 5.000 euro poate fi apreciată, în mod rezonabil, ca suficientă pentru repararea prejudiciului moral pe care l-a suferit."
Din nou, cu de la sine putere și izbind logica elementară cu capul de caldarâm, Slujitoru a luat o decizie care mă costă.
Numere: 5.000 de euro, șase ani, zece luni
Deci, în minunata ei deșteptăciune, doamna Iulia Slujitoru a decis că "doar" 5.000 de euro ar fi suficient să-i aline suferințele domnișoarei Pușcașu. Cine este Iulia Slujitoru? O constănțeancă ce se numea Iulia Racu în 2012, înainte de căsătorie. Iulia Racu (acum Slujitoru) este fiica lui Constantin Racu. Iar Constantin Racu, fostul șef al Direcției de Administrație Publică Locală din Primăria Constanța, a fost condamnat în februarie a.c., definitiv, la "6 ani şi 10 luni de închisoare pentru abuz în serviciu în formă continuată şi constituire de grup infracţional organizat" în dosarul în care Radu Mazăre a fost condamnat la nouă ani de închisoare.
Nu-mi dau seama dacă doamna judecătoare Iulia Slujitoru consideră această informație ca fiind de interes public, dar nu cred că are motive să se rușineze de propriul ei tată.
Așa cum eu NU am nici un motiv să NU consider o pură coincidență că un dosar inițiat de una din cele mai de încredere persoane ale unui politician ca Victor Viorel Ponta a ajuns să fie judecat de fiica unui fost subordonat al unui politician ca Radu Mazăre. Sau, mai clar, eu cred că este doar o coincidență, deci numai o întâmplare, că oameni din preajma unor colegi din PSD au ajuns să fie față în față în instanță: unii ca petenți, alții ca judecători.
Pușcașu, candidată la europarlamentare
A propos de coincidențe: domnișoara Pușcașu a cerut pe 4 aprilie a.c. unei instanțe să aprobe executarea silită a veniturilor mele. Ceea ce instanța a și decis, firește, cătâ vreme hotărârea judecătoreasc prin care eram obligat la plata unor daune morale de 5.000 de euro e definitivă. Pe 23 aprilie, Newsweek România a primit documentul de la un executor judecătoresc și, astfel, a fost obligată să direcționeze o treime din veniturile mele salariale către Pușcașu.
Câteva zile mai târziu, mi-au fost blocate și conturile bancare. Iar pe 27 aprilie a.c. a început campania electorală pentru alegerile europarlamentare la care Pușcașu participă de pe locul 5 al listei partidului Pro România al lui Victor Viorel Ponta. Sper ca banii de la mine să o ajute în demersul ei politic.
