Efectele noului Cod de Procedură Penală: infractorii scapă, restul suntem victime

Mai multe prevederi din proiectul de modificare a Codului de procedură penală (CPP), care a trecut de parlament prin votul majorității PSD-ALDE, cu sprijinul aleșilor UDMR, sunt periculoase pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor. 

Unele articole de lege care ar urma să fie modificate sunt gândite în avantajul infractorilor, limitându-se, în schimb, protejarea și drepturile victimelor acestora. Cel mai mare risc există în cazul unor infracțiuni deosebit de grave, precum viol, trafic de persoane sau violențe de orice natură. Bogdan Gabor, președintele Asociației Procurorilor din România și fost vicepreședinte al Consiliului Superior al Magistraturii, dar și alți experți consultați de Newsweek România, au explicat modificările toxice aduse CPP, în urma votului din Camera Deputaților din 18 iunie. 

Victimele, audiate în fața inculpaților

Una dintre cele mai periculoase modificări din CPP vizează articolul 92 (2), care prevede că „suspectul sau inculpatul poate participa la efectuarea oricărui act de urmărire penală sau la orice audiere, la solicitarea acestuia“. 

În situația în care victimele sau martorii consideră că au motive de temere, legiuitorul prevede că aceștia pot solicita magistraților statut de persoană ameninţată sau protejată. Procurorul Bogdan Gabor a arătat care sunt implicațiile negative ale textului de lege, mai ales în privința persoanelor vulnerabile, precum femei sau copii: „Mă refer la victimele unor infracțiuni de violență, infracțiuni grave împotriva vieții sexuale, crimă organizată - trafic de persoane, cazuri în care inculpatul poate să exercite presiuni asupra persoanei vulnerabile“. 

Gabor susține că, în conformitate cu noile modificări, oamenii legii vor fi obligați să dovedească existența unor presiuni asupra victimelor, iar în lipsa unei dovezi clare, inculpaților le va fi permis să participe la orice act de urmărire penală. „Se creează posibilitatea ca inculpatul să exercite presiuni asupra persoanei vulnerabile. Modificarea legii nu se justifică, pentru că inculpatul are și în acest moment dreptul legal la apărare, întrucât avocatul poate participa oricând la toate actele de procedură, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată“.

Pe de altă parte, alți specialiști în Drept consultați de Newsweek România mai atrag atenția că o astfel de prevedere poate avea efecte negative și în cazurile de abuz în serviciu și corupție. Asta cu atât mai mult cu cât, în astfel de situații, martorii se află în relație de subordonare profesională față de inculpat. Prin urmare, audierea martorilor în fața autorilor infracțiunii este un risc pentru prima categorie. 

Autor necunoscut, scapă într-un an

Un alt articol din Codul de Procedură Penală modificat de Parlament este 305, la care s-a adăugat un alineat ce prevede că „în termen de maximum un an de la data începerii urmăririi penale cu privire la faptă organul de urmărire penală este obligat să procedeze fie la începerea urmăririi penale cu privire la persoană, fie la clasarea cauzei“.

Cu alte cuvinte, dacă în termen de un an de la începerea cercetărilor pe o faptă nu se reușește identificarea autorului și dispunerea urmăririi penale pe numele lui, dosarul se închide. 

Procurorul Bogdan Gabor afirmă că o astfel de prevedere este extrem de periculoasă, mai ales în dosare cu autor necunoscut, inclusiv în cele în care se fac cercetări pentru omor, agresiuni sexuale, accidente rutiere cu victime sau alte infracțiuni deosebit de grave. „Pe legislația actuală, dacă un dosar este cu autor necunoscut, ești obligat să faci cercetări în continuare. Sunt numeroase situații care pot conduce la o amânare a soluționării unor cauze mai mult de un an. Sunt expertize informatice sau comisii rogatorii în străinătate, care durează cu lunile și care îți pot da informații cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de către anumite persoane. Dacă a trecut un an până să îți vină aceste date, tu ești obligat să oprești tot cursul procesual. Dacă vrei să redeschizi cauza, trebuie să faci alte cercetări, dar poți pierde din probele vechi“, a menționat Bogdan Gabor. 

Procurorul oferă drept exemplu accidentele rutiere cu victime, în care autorul fuge de la locul faptei și nu poate fi identificat în termen de un an, dar poate fi găsit ulterior. „O altă situație este legată de probele ADN. Într-un an, este posibil să nu-ți apară autorul. Peste câțiva ani, el poate comite o altă infracțiune, s-ar putea să i se recolteze probe ADN, care să-ți arate că este și responsabil pentru o faptă mai veche, dintr-un dosar pe care tu, conform modificărilor care se doresc, a trebuit să-l închizi, trecând un an“, mai arată magistratul. 

Bogdan Gabor a afirmat că o astfel de modificare legislativă nu are nicio rațiune, existând, în acest moment, în legislație, dreptul la un proces într-un termen rezonabil, precum termenele de prescripție ale răspunderii penale.

Probe importante, distruse obligatoriu

Parlamentarii au decis și completarea articolului 168 din CPP cu un alineat care prevede ca „datele obţinute dintr-un sistem informatic sau dintr-un sistem care nu are legătură cu infracţiunea pentru care se efectuează urmărirea penală şi pentru care a fost autorizată percheziţia în acea cauză se şterg definitiv şi nu pot fi folosite în alte cauze penale şi pentru dovedirea altor fapte, pentru care nu există mandat de percheziţie“.

Un astfel de text de lege, susțin specialiștii în Drept consultați de Newsweek România, este nociv, pentru că poate avea consecințe incalculabile în situația în care din conținutul probelor distruse ar reieși săvârșirea sau pregătirea unor alte infracțiuni. 

Modificările la Codul de Procedură Penală pot afecta grav dosarele în lucru și pe cele viitoare

Procurorul Bogdan Gabor arată că, deși articolul de lege modificat a fost „îndulcit“ cu o prevedere care permite solicitarea unui nou mandat de percheziție informatică și în legătură cu alte fapte sau persoane decât cele vizate inițial, riscul pierderii probelor este mare: „Ar fi trebuit să se prevadă ca datele obținute în urma unei percheziții informatice să fie stocate într-un mediu securizat, la sediul parchetelor sau al instanțelor, de exemplu, urmând ca, dacă în viitor apar elemente care pot conduce la dovedirea altor infracțiuni, să poți solicita o nouă percheziție“. 

Procurorul oferă drept exemplu situația unor atacuri informatice care se dau în mai multe locuri și care, aparent, nu au legătură unele cu altele: „Ulterior, evoluând o anchetă, poți constata că acele probe care se doresc acum a fi distruse puteau să te conducă la conturarea unui anumit grup infracțional sau la anumite rețele, dar să nu le mai poți dovedi vinovăția acelor persoane, pentru că ai fost obligat să distrugi probele. 

Din acest motiv, păstrarea acestor date într-un mediu securizat ar fi importantă, pentru a avea posibilitatea să fie exploatate la un moment dat, în baza unui nou mandat de percheziție informatică“.

Independența instanțelor, afectată

Camera Deputaților a modificat și articolul 421 din CPP prin introducerea unui alineat care prevede că „instanţa de apel nu poate desfiinţa sentinţa primei instanţe prin care s-a dispus achitarea inculpatului şi nu poate pronunţa o hotărâre de condamnare direct în apel decât dacă sunt readministrate probe sau administrate probe noi“. 

Specialiștii consultați de Newsweek România arată că o astfel de prevedere afectează principiul independenței instanțelor, la fel și cel al securității juridice, cât timp anumite sentințe nu pot parcurge etapa controlului judecătoresc. Accesul la justiție, susțin experții în drept, trebuie să ofere instrumente apte să rezolve drepturile și interesele legitime ale părților, păstrând egalitatea armelor. Acest lucru, conform modificării CPP, devine iluzoriu pentru persoana vătămată, prin cerința infirmării probelor care au condus la achitare. 

Pe de altă parte, procurorul Bogdan Gabor susține că „rațiunea efectului devolutiv a unei căi de atac este tocmai de a avea posibilitatea să schimbi hotărârea primei instanțe. Altfel, crește riscul erorilor judiciare“: „Ne referim nu numai la o achitare, dar și la o condamnare. Poți fi condamnat și să fie o greșeală. În noile condiții, va fi foarte complicat să schimbi acea hotărâre de condamnare, deși ea e greșită“.