Undă verde de la Trump pentru războiul Chinei? „SUA nu susțin independența Taiwanului”
Donald Trump a declarat, în timpul întâlnirii cu Xi Jinping, la Shenzhen, că SUA nu susțin independența Taiwanului. Afirmația controversată ar putea deschide larg ușa unei iminente invazii chineze în lunile următoare asupra insulei din Marea Chinei.
Președintele Donald Trump și liderul chinez Xi Jinping au discutat joi, la Shenzhen, despre viitorul relațiilor dintre Statele Unite și China, într-o întâlnire în care statutul Taiwanului s-a numărat printre subiectele abordate.
Undă verde de la Trump pentru războiul Chinei? „SUA nu susțin independența Taiwanului”
Potrivit agenției chineze de stat Xinhua, Trump i-ar fi transmis omologului său că Washingtonul nu susține independența Taiwanului, teritoriu revendicat de Beijing în ciuda opoziției Taipeiului.
Declarația controversată a lui Trump vine în contextul tensiunilor dintre cele două puteri privind securitatea insulei. De-a lungul anilor, China a contestat puternic sprijinul militar oferit de Statele Unite autorităților de la Taipei.
În timpul întrevederii, Xi Jinping i-a cerut președintelui american să „facă ceea ce este corect” în privința Taiwanului, avertizând că o abordare diferită ar putea provoca un „regres major în relaţiile sino-americane”.
Citește și: LIVE Trilaterala SUA-China-Rusia: Xi Jinping cere interzicerea și distrugerea tuturor armelor nucleare
Ce înseamnă declarația lui Trump despre independența Taiwanului
Afirmația președintelui american trebuie analizată în raport cu politica pe care Washingtonul o aplică de mai multe decenii în relația cu Taiwanul.
Statele Unite au adoptat în 1979 politica „O singură Chină”, odată cu stabilirea relațiilor diplomatice oficiale cu Republica Populară Chineză și încetarea recunoașterii diplomatice a guvernului de la Taipei, scrie Reuters.
Această politică presupune recunoașterea guvernului de la Beijing drept singurul guvern legitim al Chinei, fără ca Washingtonul să recunoască în mod explicit suveranitatea Republicii Populare Chineze asupra Taiwanului.
În același timp, Statele Unite nu susțin declararea unilaterală a independenței Taiwanului și se opun modificării statutului existent prin forță sau constrângere.
Totodată, Washingtonul menține relații neoficiale cu Taipeiul și continuă să furnizeze echipamente militare destinate apărării insulei, în baza legislației americane.
Politica de „ambiguitate strategică” presupune că Statele Unite nu precizează în mod explicit dacă ar interveni militar în cazul unui atac chinez asupra Taiwanului.
În luna mai, după o întâlnire cu Xi Jinping la Beijing, Trump a declarat că analizează posibilitatea continuării vânzărilor de armament către Taiwan. Președintele american a afirmat atunci că Washingtonul nu dorește ca sprijinul său să fie interpretat drept o încurajare a unei declarații unilaterale de independență.
De ce revendică Beijingul Taiwanul
Disputa privind statutul Taiwanului își are originile în istoria politică și militară a Chinei, în special în războiul civil încheiat în 1949.
Insula cunoscută astăzi sub numele de Taiwan a fost integrată în administrația dinastiei Qing în 1684, inițial ca parte a provinciei Fujian, iar în 1885 a devenit provincie separată.
După înfrângerea Chinei în războiul cu Japonia, Taiwanul a intrat sub administrație japoneză în 1895. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, administrarea insulei a fost preluată de Republica China.
În 1949, după victoria comuniștilor conduși de Mao Zedong, guvernul Republicii China s-a retras în Taiwan, unde și-a continuat activitatea.
Mao a proclamat Republica Populară Chineză, iar autoritățile de la Beijing au revendicat ulterior Taiwanul ca parte a teritoriului chinez.
Timp de mai multe decenii, guvernul de la Taipei a susținut, la rândul său, că reprezintă întreaga Chină. Situația diplomatică s-a modificat în 1971, când Republica Populară Chineză a preluat reprezentarea Chinei la Organizația Națiunilor Unite.
În prezent, Taiwanul are propriul guvern ales democratic, propriile forțe armate, instituții administrative, monedă și pașapoarte.
Autoritățile taiwaneze susțin că Republica China este un stat suveran și că Beijingul nu are dreptul să decidă asupra viitorului insulei, pe care Republica Populară Chineză nu a administrat-o niciodată.
De cealaltă parte, Beijingul consideră Taiwanul parte a teritoriului său și nu exclude folosirea forței pentru a-l aduce sub controlul autorităților chineze. În ultimii ani, Beijingul a trimis în mod regulat zeci de nave și sute de avioane de război în jurul insulei, făcând astfel presiuni pe administrația de la Taipei să accepte de bunăvoie alipirea la China.
Beijingul a propus insulei un model de guvernare bazat pe principiul „o țară, două sisteme”, asemănător celui aplicat în Hong Kong, însă această formulă nu beneficiază de sprijinul principalelor partide politice taiwaneze.
În relația cu Taiwanul, Statele Unite au continuat să aplice Legea privind relațiile cu Taiwanul, adoptată în 1979, care stabilește cadrul cooperării neoficiale și al sprijinului pentru capacitatea de apărare a insulei.
Washingtonul a oferit și așa-numitele „Șase Asigurări”, formulate în timpul administrației Ronald Reagan, care includ angajamentul de a nu stabili unilateral o dată pentru încetarea vânzărilor de arme către Taiwan și de a nu solicita aprobarea Beijingului pentru asemenea tranzacții.