Unul dintre ei este sculptor și veți vedea câteva fotografii cu lucrările lui însoțind acest material.
În ultimul an, și-au servit țara pe front și au luat parte la numeroase bătălii importante. Au avut de îndurat bombardamente intense, atacuri cu tancuri, pierderea unor camarazi, ambuscade, câmpuri minate, frigul, foamea, condițiile grele din linia întâi.
Iar Maksym a avut nevoie de spitalizare pentru o perioadă, revenind apoi pe front. Au participat la luptele pentru eliberarea multor localități. Și-au riscat sănătatea și viața întrucât luptă pentru familiile lor și pentru un viitor al Ucrainei alături de țările civilizate.
Acum este o perioadă mai liniștită în zona în care se află, dar oricând pot fi retrimiși în toiul luptelor. Și-au amenajat condiții ceva mai bune în tranșeele și buncărele pe care le-am vizitat.
Dramatismul situațiilor relatate de ei în acest scurt interviu face ca poveștile lor să poată fi puse în rândul celor pe care le știm despre Primul și Al Doilea Război Mondial.
Este necesar să fie cunoscute pentru a fi asimilate în conștiința universală a umanității, cu speranța că, într-o zi, vom pune capăt tuturor războaielor.
Newsweek România: Care au fost principalele bătălii la care ați luat parte?
Anton: Am participat la apărarea regiunii Harkov încă de la început, din 6 martie 2022.
Maksym: Așa că am fost în Balakliya, Izium, râul Oskil, Borova și apoi în direcția regiunilor Donețk și Lugansk.
Anton: Am fost la Kremina aproape trei luni și am participat la asediul orașului. Ne-am luptat în pădure. Am stat în tranșee în zona Balakliya aproximativ trei luni și apoi am trecut la contraofensivă în 6 septembrie 2022. Ne-am deplasat împreună cu trupele noastre în direcția Balakliya, Izium, Borova.
Maksym: Am trecut peste râul Oskil și am luptat în satul Lozove.
Anton: Luptele au fost înverșunate pentru aproape trei luni. Vă puteți imagina că au fost și lupte purtate la distanță foarte mică. Au fost de toate. Am luat parte și la ofensivă, și la apărare.
Spre exemplu, în luptele din pădurea de lângă Kremina, zona era dens minată. Au fost ambuscade peste tot. Am intrat în câmpurile minate și am căzut în ambuscade.
Dar și noi făceam ambuscade. Au fost și lupte ce implicau grupuri mici de soldați, de hărțuire. Am efectuat supraveghere tot timpul și monitorizarea situației.
Treptat, le-am luat pădurea aceea. Și apoi, timp de două luni, ne-am păstrat pozițiile la o distanță de 100 de metri de pozițiile lor. Luptele au fost constante pe parcursul celor două luni lângă Kremina, la doar câțiva kilometri distanță de oraș.
Uneori ne atacau ei, alteori îi atacam noi. Erau grupuri de sabotaj peste tot și bombardamente în fiecare zi și în fiecare noapte.
Maksym: Foloseau tancuri, artilerie și mortiere împotriva noastră.
Anton: Ne bombardau tot timpul. Și aproape în fiecare zi aveam pierderi. Cei care se află în prezent aici, în aceste tranșee, sunt printre cei care au reușit să supraviețuiască acolo.
Maksym: Am fost în spital cu comoție cerebrală după o explozie a unei mine.
Puteți să ne povestiți, vă rog, câteva momente grele din aceste bătălii?
Anton: La Kremina poate cea mai dificilă a fost prima luptă când ne apropiam de Borava, în regiunea Harkov.
Maksym: Am avut prima ciocnire cu inamicul la o distanță mică. Foloseau tancuri, APC-uri (armoured personnel carrier), infanterie. Ieșeam în misiuni de recunoaștere împotriva lor. Comunicam cu populația locală pentru a afla informații despre acțiunile inamicului. Nu ne așteptam să înceapă să folosească tancuri împotriva noastră.
Anton: Am fost prinși într-o încercuire și am avut de îndurat trei atacuri cu tancuri. Și în timpul celui de-al doilea, am început să avem primele pierderi printre băieții noștri.
Iar apoi din ce în ce mai multe pentru că ofensiva inamicului continua. Au fost lupte aprige în zona orașului Kremina. A fost dificil din punct de vedere psihologic și fizic. Era foarte frig.
Au fost zile când ne deplasam prin pădure. Mergeam mulți kilometri. De la 12 până la 30 de kilometri pe zi. Și uneori nu mâncam timp de trei zile. Am băut apă de ploaie. Ei bine, a fost dificil.
Am fost sub atacuri cu obuze. Ne așteptam la ofensiva lor. Și a fost greu în timpul luptelor de hărțuire. Era frig. Din nefericire, nu am reușit să amenajăm un loc pentru a face un foc pentru a ne încălzi.
Și duceam lupte de la o distanță scurtă. Aici, în aceste tranșee, am putut stabili condiții mai bune de viață pe care era imposibil să le organizăm acolo. A fost greu și a fost înfricoșător, dar am îndurat toate acele situații.
Maksym: Avem două povești diferite de viață. Eu sunt militar recrutat, dar înainte de asta am fost cadet în Corpul de Cadeți din Harkov. Am fost antrenat ca parașutist. Așadar eram pregătit pentru război într-o anumită măsură. Dobândisem niște abilități.
Anton: Iar eu sunt un artist. Am lucrat mereu ca sculptor. Făceam muzică, dansam. Și nu mă așteptam ca după vârsta de 40 de ani să încep să fac așa ceva precum războiul (râde). Ce gust are apa de ploaie? Ei bine, este foarte rece. Te dor dinții când o bei. Totuși nu o poți compara cu apa moartă.
Puteți vă rog să ne povestiți despre luptele pe care le-ați dus și care au reprezentat victorii?
Anton: Cea mai importantă a fost contraofensiva din regiunea Harkov în septembrie. În întreaga operațiune eliberam toate orașele prin care treceam. Balaklya, Izium și apoi Borova. Au fost lupte lângă Borova, cele mai grele. Am fost victorioși acolo, dar a durat cinci zile.
Am fost ținuți sub un bombardament foarte intens. Am respins valuri de tancuri care ne-au atacat, și am efectuat misiuni de recunoaștere în zone minate. Am îndurat o mulțime de bombardamente. A fost important și am fost învingători acolo, într-o bătălie ce a durat cinci zile.
Spuneți-ne, vă rog, pentru ce luptați? Ce vă doriți pentru viitorul Ucrainei?
Anton: Noi, soldații, discutăm unii cu alții despre asta în permanență. Cred că nu ne vom putea relaxa niciodată. Vecinii noștri ruși nu pleacă nicăieri. Nu contează dacă vom continua să servim în forțele armate, dar nu ne vom putea relaxa niciodată.
Ucraina este o fortăreață care păzește Europa împotriva barbarilor. Nu avem o cale să scăpăm definitiv de ei. Ei bine, sper că după război, după asta, Ucraina se va dezvolta într-un mod foarte frumos la întregul ei potențial. Ucraina va deveni un bun prieten al Europei, un prieten al țărilor civilizate.
Aveți familii, copii?
Anton: Te rog să răspunzi tu mai întâi pentru că tocmai te-ai căsătorit!
Maksym: Da, la sfârșitul verii m-am căsătorit (își arată verigheta). Încă nu am copii, dar vreau să-i am. Sper că războiul se va termina curând. Am planuri mari de viață, pentru copii, pentru ca ei să se dezvolte și să-și trăiască viața. Tatăl meu a luptat în prima linie și s-a recăsătorit și el recent.
Anton: Sunt căsătorit de 23 de ani. Am trei fete și nu m-am gândit niciodată că voi deveni militar într-o zi.
Ce vârste aveți?
Maksym: Am 24 de ani. Anul acesta voi avea 25 de ani.
Anton: Am 43 de ani.
Care sunt profesiile voastre? Ce ați făcut înainte de război?
Anton: Sunt artist, sculptor.
Maksym: Sunt încărcător și șofer și puțin bucătar.
Figurinele din imagini sunt realizate de artistul Anton Derbilov și pot fi găsite, alături de multe altele pe contul acestuia de Instagram studio_sirkotoys
Sper că vom celebra împreună Ziua Victoriei Ucrainei! Mulțumesc foarte mult pentru acest interviu.
Anton: Da, sperăm că vom sărbători în curând victoria Ucrainei.
Fotografiile au fost realizate în tranșeele din regiunea Harkov.
Remus Cernea este corespondentul Newsweek România în Ucraina. Mulțumim lui Oleksandr Martseniuk pentru traducerea interviului!
