Alegeri SUA. Cine va câștiga: Kamala Harris sau Donald Trump? Marți, 5 noiembrie, americanii vor decide cine va fi noul titular de la Casa Albă între actualul vicepreședinte, Kamala Harris și fostul titular al Biroului Oval, Donald Trump.
Alegeri SUA. Cine va câștiga: Kamala Harris sau Donald Trump? „Avem o polarizare perfectă”
În vara acestui an, când actualul președinte democrat Joe Biden (81 ani) încă nu se retrăsese din cursa pentru un al doilea mandat la Casa Albă, victoria republicanului Donald Trump (78 ani) părea sigură.
Dar pasul în spate făcut de Biden și preluarea ștefetei democraților în cursa electorale de către vicepreședintele său, Kamala Harris (60 ani), a echilibrat semnificativ competiția pentru ocuparea Biroului Oval și rolul de cel de-al 47-lea președinte al SUA.
Sondajele din ultimele zile indică o egalitate aproape perfectă între cei doi competitori majori, candidați din partea principalelor partide din SUA, cel democrat și el republican.
Unii observatori anticipează un „duel” la fel de strâns precum cel de la alegerile prezidențiale din 2000, când republicanul George W. Bush a cîștigat președinția SUA cu doar 5 voturi electrorale în fața democratului Al Gore.
Iar rezultatul final a fost validat de Curtea Supremă de Justiție abia după cinci săptămâni de la vot, pe 12 decembrie 2000, consfințind titlul neoficial de „cele mai strînse alegeri din istoria Statelor Unite”.
Citește și: SONDAJ SUA Trump și Kamala Harris, de nedespărțit. Urmează 8 zile care vor schimba soarta planetei
Dar pentru a analiza ce s-ar putea întmpla marți, în contextul sistemului electoral atipic american, în care fiecare stat al federației are alocat un anumit număr de electori, în funcție de mandatele pe care le au în Congres, și care ar putea fi impactul asupra României și românilor a rezultatului acestor alegeri, Newsweek România a realizat un interviu cu Claudiu Degeratu, doctor în relații internaționale și studii europene, cadru didactic asociat la Facultatea de Istorie, Universitatea din București.
Claudiu Degeratu, doctor în relații internaționale și studii europene - Foto: arhiva
Newsweek: V-aș întreba mai întâi, pentru ca cititorul român să înțeleagă pe deplin acest aspect, de ce este important pentru România cine va ajunge la Casa Albă între Kamala Harris și Donald Trump?
Claudiu Degeratu: Printre alte subiecte importante, viitorul președinte american trebuie să gestioneze și parteneriatul strategic dintre SUA și România. La care se adaugă multe teme de nivel strategic cum ar fi relația cu UE dar și ajutorul american pentru Ucraina.
După cum vedeți, teme concrete, cu bătaie lungă și care ne interesează direct. Kamala Harris și Donald Trump sunt doi lideri politici puternici în partidele democrat și republican dar îi desparte tipul de personalitate, cultura politică și stilul lor de a promova prioritățile politicii externe americane.
Kamala Harris poate fi definită ca exponentul politic care reflectă cel mai bine actuala situație din Partidul Democrat.
Ea va continua politica externă a actualului președinte în funcție Joe Biden, cu un interes pentru România și Polonia ca principalele țări care contribuie la politica de descurajare aliată la frontiera de est împotriva Federației Ruse.
Harris va continua și orientarea pro-atlantistă, fiind convinsă de valorile comune euro-atlantice: democrație, libertate, stat de drept, apărare colectivă, dar are un dezavantaj: nu deșine experiența vastă de politică externă, pe care o are președintele Joe Biden.
La polul opus, Donald Trump, cel mai atipic candidat republican, a marcat profund politica externă americană în primul său mandat. Nivelul ridicat de tensionare, de decizii și declarații imprevizibile îl definesc pe Donald Trump.
Modul său tranzacționist, inițiativele unilaterale, multe controversate, pe subiecte de interes euro-atlantic și diplomația personală favorabilă față de Vladimir Putin au ridicat mari semne de întrebare și au determinat reacții ferme în multe capitale europene.
Citește și: 10.000.000$ recompensă dată de SUA pentru jurnaliștii ruși sub acoperire. De ce se tem americanii?
Inevitabil, atât stilul președintelui american, dar și modul în care este perceput de parteneri, mai ales în Europa, dar și în România, vor fi foarte importante. De la cooperarea militară până la cea economică, președintele american va fi decidentul principal în relație cu România.
Kamala Harris și Donald Trump, la egalitate în sondaje
Newsweek: Toate sondajele din ultima perioadă îi arată pe cei doi, practic, „umăr la umăr”, deși Trump pare a fi pe o traiectorie ascendentă. Care va fi elementul care va face diferența, la final, în opinia dumneavoastră?
Claudiu Degeratu: Avem o polarizare politică aproape perfectă care generează multă tensiune și mult discurs al urii folosit în lupta electorală.
Elementul care va face diferența de fapt este o conjunctură de trei factori: capacitate de mobilizare la nivelul celor două partide în rândul unor categorii de membri, de exemplu tinerii, cum vor vota cetățenii americani indeciși și apariția unei situații de tip „lebăda neagră”, de exemplu o declarație a candidaților, o evoluție politică sau o decizie care ar putea avea un impact emoțional semnificativ.
Kamala Harris ar putea deveni al 47-lea președinte al SUA și prima femeie care ar ocupa această funcție - Foto: Profimedia Images
Din ce înțeleg, republicanii se bazează pe o mobilizare de partid solidă. În timp ce democrații au o mai mare eficiență în a convinge alegătorii indeciși. Situația politică este atât de complexă încât suspansul se va menține până la ultimul vot numărat.
Newsweek: Știm că sistemul electoral american este unul total atipic și specific acestei țări, bazându-se pe electorii celor 50 de state aflate în componența SUA și pe principiul „învingătorul ia totul”.
Cu alte cuvinte, cine ia mai multe voturi într-un stat, ia și toți electorii acestuia, indiferent de cât de strâns ar fi fost scorul la urne. Ce state vor fi „cheia” acestor alegeri, așa cum arată lucrurile înainte de votare?
Claudiu Degeratu: Statele cheie sunt: Arizona, Georgia, Michigan, Nevada, Carolina de Nord, Pennsylvania, Wisconsin. Rolul cheie al acestor state este dat de echilibrul electoral din ele, acolo existând șanse aproape egale ca ambele partide să câștige.
Iar asta sporește miza electorală și concentrarea masivă a strategiei electorale în aceste state, pentru a tranșa rezultatul votului.
În restul statelor, existând doar o orientare politică dominantă, candidații duc o campanie standard, sigur, în stil american, cu multe resurse, dar miza principală rămân cele șapte state, așa-numitele „swing”, adică cele în care balanța vitoriei se poate înclina spre oricare dintre cei doi candidați.
În acest moment, după un sondaj BBC recent, reiese că Donald Trump conduce în patru din cele șapte state, dar conduce cu un avans mic.
Așa că există și varianta ca, poate, un singur stat, de fapt, să facă diferența în alegerea viitorului președinte.
Newsweek: Într-unul dintre discursurile sale, Trump a afirmat că, în cazul în care va căștiga, „peste patru ani nu vor mai fi alegeri”. Cum trebuie „tradusă” această afirmație destul de ciudată și amenințătoare, la prima vedere?
Claudiu Degeratu: Declarația a stârnit destule controverse pentru că a fost și neclară și a și resuscitat memoria tensiunilor de stradă din 6 ianuarie 2021.
Aceste mișcări extremiste au culminat cu atacul asupra Capitoliului, sediul forului legislativ, și care s-a declanșat după contestarea rezultatului alegerilor de către Donald Trump.
Declarația a fost făcută la o întâlnire electorală și a sugerat că Trump transmite ideea că nu va fi nevoie de alte alegeri democratice. La insistențele presei americane, candidatul republican a revenit cu clarificări și a exclus orice intenție de a altera procesul democratic sau de a-l bloca.
Trebuie observat că Donald Trump a fost o sursă constantă de afirmații neclare sau provocatoare și probabil că este o tehnică, dar și un fel de reflex de a comunica unele idei în stil șocant, pentru a menține interesul presei.
Citește și: Kamala Harris și Donald Trump, la egalitate în statele cheie pentru alegerile prezidențiale din SUA
Fostul titular de la Casa Albă nu are nicio ezitare să vină cu clarificări ulterioare, care, de fapt, au rolul de a focaliza atenția jurnaliștilor. Este un model competitiv riscant de marketing politic, pe care și l-a asumat cu mult înainte de a face politică activă la nivel înalt.
Și pe plan extern avem o istorie deja cunoscută de declarații inflamatoare, făcute în stil impulsiv, pe care le gestionează direct, fără strategi sau consilieri.
Newsweek: Cât de plauzibil este un scenariu în care - dată fiind divizarea societății și a votanților americani în tabere aproximativ egale - Statele Unite s-ar putea îndrepta spre secesiune, spre încercarea unor state de a se desprinde din federație, nemulțumite - ori unele ori altele - de rezultatul alegerilor?
Claudiu Degeratu: Acest scenariu nu este plauzibil în actualul context. Sigur, teoretic, secesiunea rămâne o posibilitate, dar gradul de integrare actual este mult peste starea statelor americane din momentul istoric al declanșării Războiului Civil, în 1861.
Abolirea sclaviei ca trăsătură dominantă economică a statelor din sud lovea profund în identitatea acestora și nu era doar un aspect electoral. În America acest conflict profund a dus în timp la polarizare și a a vizat susținerea și opunerea față de decizia la nivel federal de a interzice sau nu sclavia.
La 78 de ani, Donald Trump speră să câștige al doilea mandat prezidențial, după cel din 2016 - 2020 - Foto: Profimedia Images
În 1861, anul declanșării Războiului Civil, existau două Americi total diferite cultural, economic și politic, iar alegerea președintelui Abraham Lincoln a fost doar factorul declanșator.
Făcând o speculație pe baza acestei analogii istorice, indiferent de rezultatul alegerilor americane, ar trebui să existe un conflict mai adânc de natură identitară care să degenereze într-o secesiune, altfel nu există o masă socială critică dispusă să se mobilizeze atât politic cât și militar.
Interesant este că și războiul hibrid al Rusiei încearcă o strategie similară. Moscova folosește diferite conjuncturi electorale tensionate pentru a lansa mesaje de manipulare care conțin elemente de conflicte identitare, etnice sau socio-economice sperând să reușească inducerea de haos și dezordine în diferite țări.
Din fericire, elementele de integrare identitară americane (valori, instituții, democrație, justiție și stat de drept) sunt mai solide decât manipulările Moscovei.
Citește și: Lovitură pentru Trump. Hackerii iranieni l-au prădat. Ce „cadou” a primit Biden de la răufăcători
Nu putem exclude situații tensionate, violențe sau confruntări între suporteri politici, dar nu există condiții pentru o acțiune coordonată având resurse semnificative, pentru a discuta de un scenariu extrem.
Dintre Harris și Trump se va alege al 47-lea președinte al SUA
Newsweek - Pare o evidență că liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, și-ar dori o victorie a lui Trump. Ideea că acesta ar „lăsa din brațe” Europa, inclusiv NATO, deci vulnerabile față de Rusia, este o posibilitate reală?
Claudiu Degeratu: Este o întrebare grea, pentru că expresia „a lăsa din brațe” are multiple sensuri. Dacă vom compara anul 1989 cu 2024, da, din punct de vedere politic și militar, America și-a nuanțat mult relația cu Europa, ca principal aliat.
Dar nu a denunțat relația strategică transatlantică, deci nu a renunțat la ideea că prezența americană în Europa înseamnă păstrarea păcii. Deci, într-un viitor apropiat, nu va exista o retragere totală a Americii din Europa.
Factual vorbind, reducerea prezenței militare americane din Europa a început în timpul președintelui Barack Obama, care a decis pivotarea spre Pacific, pentru a face față Chinei la nivelul întregii regiuni.
Diferența este că în timp ce Obama a menținut o relație constructivă cu Europa, Trump a tensionat relațiile la nivel public cu anumite țări europene, în special Franța, dar chiar și așa, nu a ostilizat toată Europa.
În același timp, președintele Trump a dus o diplomație personală foarte favorabilă față de președinții rus și nord-coreean. O abordare care a produs multă neliniște, dar care, în realitate, nu a generat decizii majore în politica externă americană față de Europa.
În plan intern american, ar trebui să consemnăm că pe timpul președintelui Joe Biden, Congresul american și-a consolidat rolul de control în privința deciziilor oficiale americane privind poziția SUA în NATO și prezența americană în Europa.
Acum este puțin mai greu pentru orice președinte american să ia măsuri strategice vizând Europa fără ca să aibă un cuvânt de spus și legislativul american. Îi putem spune un fel de „centură de siguranță” pentru situații delicate.
Newsweek: Și ultima întrebare: cum vedeți situația României în cazul victoriei unuia sau a altuia dintre cei doi candidați la Casa Albă în complicatul context geopolitic în care ne aflăm?
Claudiu Degeratu: La nivel bilateral estimez că, indiferent de cine va fi ales președinte la Casa Albă, cursul relațiilor va fi unul pozitiv și predictibil. În ciuda aparențelor, România are resurse de politică externă să angajeze pro-activ SUA în momente care necesită apăsarea pedalei de accelerație.
Pentru varianta cu Kamala Harris la Casa Albă, cu o certitudine rezonabilă putem estima un parcurs care vine în prelungirea politicii administrației Biden, poate cu mai mult interes pentru consolidarea democrației și a statului de drept în această regiune, ca element de noutate promovat de Harris.
A doua parte a întrebării dumneavoastră se leagă de efectele unor politici americane față de întreg contextul european și global, generate de prezența lui Donald Trump în Biroul Oval.
Estimez că Polonia și România vor fi ancorele principale pentru eforturile regionale al unei posibile administrații Trump. Probabil o resuscitare a dimensiunilor economice și de infrastructură a „Inițiativei celor Trei Mări” va veni prin implicarea președintelui Donald Trump.
Ar putea fi proiectul liant principal pentru toată frontiera estică a Europei. Inițiativa chiar are nevoie de suflu proaspăt și ar putea deveni strategică pentru ancorarea și reconstrucția Ucrainei dar, simultan, va atrage și mai mult interes american pentru Marea Neagră.
Mai sunt câteva teme și ar trebui să le luăm pe rând, dar voi fi scurt pentru că problematica este foarte vastă.
Față de războiul din Ucraina, evident că îngrijorarea mea se îndreaptă către subiectul „planului de pace” susținut de Donald Trump și care vizează o potențială negociere cu Federația Rusă, peste capul Ucrainei și a altor aliați.
Nu discut șansele unui asemenea plan, dar trebuie să fim atenți la modul de gestionare a unei potențiale negocieri care ar putea afecta zona noastă de interes: securitatea Republicii Moldova, securitatea Mării Negre și prezența NATO la granița de est a Alianței.
A doua temă importantă rămâne angajamentul țărilor NATO privind cheltuielile de apărare, de minim 2% din PIB, iar aici ne putem aștepta la o dezbatere mai aprinsă, pe care Donald Trump o dorește.
Problema noastră, vorbesc de România, este că alocăm 2,5% pentru apărare, dar execuția bugetară a fost în ultimii 3 ani de aproximativ 1,6-1,7 %. Aceste rectificări bugetare ne plasează în zona de atenție și probabil va deveni un subiect delicat în relație cu Washingtonul.
Alt element care ne poate afecta indirect poate fi o eventuală tensionare a relațiilor în NATO generate de dispute între o administrație Trump și aliații din NATO privind relația cu Federația Rusă, viitorul arhitecturii de securitate în Europa și problema autonomiei strategice europene.
România ar putea fi pusă direct în situația delicată de a alege una dintre cele două tabere. Chiar dacă nu va părăsi NATO, se poate anticipa că Donald Trump poate să aplice o strategie necooperantă pe multe subiecte complexe din Alianță și nu putem exclude chiar obstrucții interne procedurale sau politice.
Un exemplu la o scară mult mai mică este Ungaria. De cealaltă parte, unele țări europene se pregătesc și pentru acest scenariu, deci nu vom mai avea acel moment de nepregătire și surpriză din perioada primului mandat al președintelui Donald Trump.
