Vin cu autobuzul, trenul, mașina și pe jos, între 100.000 și 200.000 sau mai mult pe zi, suportând temperaturi deseori sub limita înghețului și așteptând și 60 de ore pentru a trece granița.
Ucrainenii care fug de haosul și măcelul invaziei ruse inundă statele vecine: Polonia, Ungaria, România, Moldova și Slovacia, unii căutând să rămână, iar alții în drum spre destinații mai îndepărtate, în număr nemaivăzut de zeci de ani.
Până la sfârșitul primei săptămâni de război, peste un milion de locuitori ai Ucrainei și-au părăsit casele în căutarea unui refugiu sigur în afara granițelor sale, iar Națiunile Unite estimează că numărul acestora va depăși 4 milioane în lunile următoare.
________________________________________________________
Citiți tot dosarul special
ANALIZĂ Cum au eșuat liderii occidentali în a înțelege regimul de la Kremlin. Câteva semne de orbire
Unde ne-am înșelat cu Rusia? Cum va trebuie să trateze Occidentul regimurile autoritare
Uneltele Moscovei. 11 partide din Ucraina, scoase în afara legii pentru simpatii putiniste
În sprijinul cauzei. Cum puteți ajuta, fără frică, Ucraina
Cum au spălat oligarhii ruși miliarde de dolari cumpărând apartamentele de lux în New York
________________________________________________________
„În acest ritm, situația pare să devină cea mai mare criză a refugiaților din Europa din acest secol“, spune purtătorul de cuvânt al agenției ONU pentru refugiați, Shabia Mantoo.
Înaltul Comisar ONU pentru Refugiați, Filippo Grandi, este de acord, spunând într-o sesiune recentă de urgență a Consiliului de Securitate al ONU: „Am lucrat în crizele refugiaților timp de aproape 40 de ani și rareori am văzut un exod atât de incredibil de rapid de oameni — cel mai mare, cu siguranță, în interiorul Europei, de la războaiele balcanice“.
Cel puțin pentru moment, refugiații au fost în mare parte primiți cu căldură de țările în care au intrat, atât de guverne, cât și de cetățenii de rând, cu ceea ce Grandi numește „acte extraordinare de umanitate și bunătate“.
Uniunea Europeană a declarat că națiunile sale membre sunt deschise și dornice să găzduiască ucrainenii care doresc să scape de violența de acasă și este gata să invoce, pentru prima dată în istoria sa, o directivă care va permite refugiaților să rămână și să lucreze în țările UE timp de până la trei ani.
„Aceasta este o situație în care am putea avea milioane de oameni pe teritoriul nostru și trebuie să ne asigurăm că au protecția corespunzătoare și drepturile corespunzătoare“, a declarat Ylva Johansson, comisarul european pentru Afaceri Interne, pentru Euronews.
„Cei mai mulți ucraineni vin acum cu pașapoarte care le oferă intrarea fără viză pentru 90 de zile. Dar trebuie să ne pregătim pentru ziua 91“.
Cu un aflux brusc de refugiați de această amploare, tensiunea este inevitabilă, iar unele semne ale acesteia sunt deja evidente.
Copiii merg alături de un șir de mașini lung de 19 kilometri care așteaptă să treacă granița dintre Ucraina și Polonia
În primul rând, sunt din ce în ce mai multe rapoarte despre tratamentul inechitabil al refugiaților de culoare, dintre care mulți se confruntă cu respingere și discriminare în comparație cu „ucrainenii albi“ în drum spre și la punctele de trecere a frontierei.
Între timp, provocările umanitare imediate sunt copleșitoare, în timp ce țările gazdă încearcă să descopere cum să ofere îngrijire medicală, hrană, locuințe, educație și securitate pentru sute de mii și, în cele din urmă, milioane de persoane strămutate pentru o perioadă de timp necunoscută.
Slovacia, țară în care au intrat peste 90.000 de ucraineni în prima săptămână de război, a declarat deja stare de urgență.
„Nu reușim decât să satisfacem nevoi de suprafață“, a spus Grandi într-o declarație adresată Consiliului de Securitate al ONU, vorbind atât despre refugiați, cât și despre cei care se află încă în țară, dintre care mulți s-au mutat pentru a evita atacurile armatei ruse.
Ucraineni solicită permise de ședere pentru străini la sediul poliției din Praga, Republica Cehă
„Situația se mișcă atât de repede, iar nivelurile de risc sunt atât de mari până acum, încât este imposibil ca organizațiile umanitare să distribuie în mod sistematic ajutorul de care ucrainenii au nevoie disperată“.
Pe termen lung, există și îngrijorări în special că o astfel de mișcare masivă de oameni, nemaivăzută în Europa după Al Doilea Război Mondial, ar putea pune serioase probleme economice și politice în țările gazdă, punând sub presiune locurile de muncă și resursele și provocând o reacție împotriva celor nou-veniți.
„Nu ar trebui să fim naivi“, a spus Johansson pentru Euronews. „Milioane și milioane de refugiați ucraineni vor constitui, desigur, o provocare pentru societățile noastre“.
După cum a avertizat ambasadorul SUA la Națiunile Unite, Linda Thomas-Greenfield, discutând despre criza refugiaților care se profilează în fața Adunării Generale a ONU: „Valurile de suferință pe care le va provoca acest război sunt de neconceput“.
Cum se vede de la graniță
Exodul în masă din Ucraina – estimările sugerează că aproximativ 10% din populație ar putea părăsi țara în următoarele săptămâni și luni – este posibil datorită unui acord cu Uniunea Europeană care permite ucrainenilor intrarea fără viză în țările membre ale UE și șederea până la trei luni. În situația actuală, totuși, acea facilitate teoretică de mișcare a dus la un blocaj uriaș la punctele de trecere a frontierei.
Oamenii care fug cu mașinile se confruntă cu ambuteiaje de câteva ore, cu șiruri de mașini care se întind uneori pe zeci de kilometri.
Gările de autobuze și de cale ferată sunt pline. Pe măsură ce se apropie de graniță, mulți ucraineni ajung să-și abandoneze mijlocul de transport și merg pe jos – adesea, potrivit unui raport AP, cu un copil pe un braț și cu valize pe celălalt.
Un copil strămutat se îmbarcă într-un feribot către România din regiunea Odesa, Ucraina
Unii dintre cei care fug spun povești îngrozitoare despre evadare. „Situația a fost teribilă“, a declarat pentru AP Priscillia Vawa Zira, o studentă nigeriană la Medicină care a părăsit Harkovul pentru Ungaria. „Trebuia să fugi mereu, erau explozii în fiecare minut, trebuia să ajungi la buncăr“.
Natalia Pivniuk, care a plecat din Lvov în Polonia, a descris mulțimi de oameni care se împingeau pentru a urca la bordul trenurilor din Ucraina. Ea a povestit AP că experiența a fost „înfricoșătoare și periculoasă din punct de vedere fizic și mintal“. „Oamenii sunt traumatizați“.
Întârzierile mari sunt frecvente la graniță. Ucrainenii care trec în Polonia, care a primit de departe cel mai mare număr de refugiați, se confruntă cu așteptări de până la 60 de ore pe fondul temperaturilor de îngheț, potrivit UNHCR.
Îndreptându-se spre Polonia, oamenii se înghesuie în gara din Kiev
În Moldova, durează 24 de ore, iar în România și 20 de ore. Cetățenii altor țări care locuiau în Ucraina s-au confruntat cu dificultăți și mai mari și cu întârzieri mai mari la trecerea granițelor.
Majoritatea celor care călătoresc sunt femei, copii și adulți în vârstă, deoarece majoritatea bărbaților cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani au acum interdicția de a părăsi Ucraina în temeiul Legii marțiale recent declarate.
Jurnalistul independent american Manny Marotta, care a sosit în Ucraina în februarie pentru a acoperi conflictul și a mers timp de 20 de ore pentru a trece în siguranță în Polonia după izbucnirea războiului, spune că patrulele armatei ucrainene la graniță au separat bărbații cu vârsta de înrolare de familiile lor, pentru a-i trimite înapoi acasă pentru a ajuta la apărarea țării.
„Copiii nu au înțeles de ce tații lor au fost luați, bărbații au încercat să protesteze, dar au fost duși“, spune el.
Un moment emoționant, doi oameni se îmbrățișează la punctul de trecere a frontierei Medika din Polonia
„Un bărbat se certa să rămână cu soția sa, iar soldatul s-a întors către mulțime și a spus: «Uite la lașul ăsta, nu luptă pentru Ucraina», iar mulțimea l-a huiduit și apoi bărbatul a plecat cu soldatul“.
De-a lungul granițelor au apărut facilități improvizate pentru procesarea noilor veniți.
În unele locuri au fost ridicate corturi pentru a oferi asistență medicală și pentru a procesa actele de azil, împreună cu paturi temporare, astfel încât ucrainenii care călătoresc de ore sau zile lungi să se poată odihni.
Trupele au fost, de asemenea, trimise la punctele de control de frontieră cu instrucțiuni pentru a oferi asistență refugiaților, potrivit Reuters.
Mulțimile așteaptă să se îmbarce într-un tren către granița Lvov-Holovni în Polonia... și își privesc vechea viață dispărând, de la fereastră, în timp ce începe călătoria spre necunoscut
Pe lângă eforturile autorităților naționale și ale agențiilor umanitare, grupurile locale și voluntari individuali au ieșit, de asemenea, în forță pentru a-i sprijini pe refugiați.
În apropierea centrelor de recepție din Polonia, au apărut puncte de colectare pentru a primi obiectele donate, potrivit ReliefWeb, un portal de informații umanitare.
Dacă estimările se
dovedesc corecte,
APROXIMATIV 10%
din populație ar
putea părăsi Ucraina
în următoarele
săptămâni și luni
În doar câteva zile, facilitățile s-au umplut cu alimente, apă, haine, saci de dormit, pantofi, pături, scutece și produse sanitare pentru cei care sosesc doar cu ceea ce pot duce în mâini.
Chiar dincolo de punctul de graniță din Dorohusk, din Polonia, localnicii oferă călătorii gratuite, ținând în sus pancarte de carton cu întrebarea: „Unde vrei să mergi?“ în ucraineană.
Aproape de punctul de trecere a frontierei din Medika, o călugăriță pune la dispoziție baterii și cabluri de încărcare pentru telefoane mobile pentru a ajuta refugiații să rămână conectați. Alți voluntari aduc prăjituri.
Călători obosiți din Ucraina se odihnesc într-un centru comercial din Milni, Polonia, transformat într-un centru temporar de primire pentru refugiați
Unele companii private își intensifică și ele activitățile. Airbnb a anunțat că va oferi locuințe temporare fără costuri pentru până la 100.000 de ucraineni în țările cu un aflux masiv de refugiați. Mulți operatori de tren oferă și ei călătorii gratuite pentru refugiații ucraineni.
Între timp, Wizz Air, o companie aeriană maghiară, asigură trecere gratuită din țările de graniță ale Ucrainei, oferind 100.000 de locuri gratuite pentru zborurile care pleacă din Polonia, Slovacia, Ungaria și România în această lună.
Transportatorul kazah Air Astana a „repatriat“ aproape 300 de cetățeni kazahi din Ucraina fără nicio taxă, potrivit publicației de știri din aviație Simple Flying.
Animalele de companie pot fi și ele refugiate: pisicile aparținând ucrainenilor strămutați călătoresc cu duba veterinară după ce au traversat România
Și, într-un efort documentat pe pagina sa de Twitter, bucătarul José Andrés, care a câștigat anul trecut un premiu de 100 de milioane de dolari pentru eforturile sale umanitare de la fondatorul Amazon, Jeff Bezos, ajută la hrănirea refugiaților de la granița dintre Ucraina și Polonia prin intermediul companiei sale non-profit.
Refugiaților li se oferă supă, tocană de pui, ceai cald și plăcintă cu mere. Într-un tweet recent în care lăuda toate eforturile de voluntariat pe care el și echipa sa le-au întâlnit la graniță, el a scris: „Pompieri, profesori de școală, studenți care fac tot ce este necesar pentru a aduce confort refugiaților care sosesc tot timpul fără oprire! 24/7 o armată a empatiei și a iubirii!“.
Un trecut ca o previziune
În timp ce simpatiile pentru ucrainenii care încearcă să scape de bombele și tancurile rusești sunt în prezent mari, doar timpul va spune cât durează aceste atitudini.
Serena Parekh, expert în etica privind strămutarea și refugiații la Universitatea Northeastern, avertizează că, dacă nu se menține dialogul în jurul situației dificile a Ucrainei, totul s-ar putea transforma într-un scenariu care s-ar încadra perfect în strategia politică a președintelui rus, Vladimir Putin.
Un rămas-bun trist, momente ce au avut loc în toată Ucraina (aici, o femeie într-un tren de evacuare din Kiev). Majoritatea celor care pleacă sunt femei, copii și persoane în vârstă, deoarece majoritatea bărbaților cu vârsta între 18 și 60 de ani trebuie să rămână și să lupte în
conformitate cu noile cerințe ale legii marțiale.
„O criză a refugiaților ar putea fi în beneficiul strategiei lui Putin, scopul său fiind de a destabiliza democrațiile occidentale și de a provoca reacții de dreapta și ascensiunea liderilor autoritari“, a spus Parekh pentru Newsweek.
„Am văzut acest fenomen după criza refugiaților din 2015 din Europa“.
În acel moment, Europa a cunoscut cel mai mare val de refugiați pe care l-a văzut de la Al Doilea Război Mondial, în timp ce aproximativ 1,3 milioane de oameni, majoritatea din Siria, au fugit din patriile lor devastate de război pentru a căuta siguranță în Europa.
„Am lucrat în CRIZELE
REFUGIAȚILOR de
aproape 40 de ani și
rar am văzut un exod de
oameni atât de uluitor
și cu o creștere așa rapidă“
Parekh a remarcat că, la început, pe măsură ce publicul se confrunta cu imagini cu situația refugiaților, simpatia și dorința de a oferi ajutor au fost mari.
Cu timpul, însă, atitudinea s-a schimbat. Pe măsură ce știrile despre devastarea inițială cu care s-a confruntat poporul sirian s-au diminuat, publicul european a început să vadă refugiații ca pe o problemă. Parekh a spus că liderii de dreapta au promovat narațiuni despre sosirile sirienilor ca fiind o povară economică pentru națiunile europene și au amplificat diferențele religioase și culturale.
În timp ce ucrainenii au lucruri în comun cu europenii pe care sirienii nu le au, și anume culoarea pielii și religia, Parekh a spus că există încă loc pentru dezbinare, având în vedere anumite percepții printre europenii de vest că est-europenii sunt săraci, își iau resurse și nu-și împărtășesc cultura, valorile.
Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați, Filippo Grandi (în partea de jos și în partea de sus, care se adresează de la distanță la o sesiune de urgență a Consiliului de Securitate al ONU după invazia rusă), a făcut un apel pentru ajutor umanitar de 1,7 miliarde de dolari: „Nici măcar nu asigurăm nevoile de bază ale ucrainenilor“
Amplificarea acestor teme în politica europeană în 2015, după cum notează Parekh și alți experți, a stimulat o creștere a sentimentelor de dreapta în toată Europa. Dacă același lucru se întâmplă din nou, spune Parekh, ar putea funcționa în avantajul lui Putin.
„Guvernele de dreapta care au apărut în ultimii opt ani și ceva au avut tendințe autoritare, îndepărtându-se de statul de drept, principiile drepturilor omului și tratatele recunoscute internațional“, a spus Parekh pentru Newsweek.
„Subminarea principiilor democrației liberale, cum ar fi statul de drept, alegerile democratice, dreptul internațional, pune mai puțină presiune asupra lui Putin pentru a fi democratic și pentru a respecta statul de drept“.
„Au existat multă SEGREGARE
și rasism. Se pare că există o
ierarhie cu ucraineni în primul
rând, indienii pe locul doi,
africanii la urmă“
Unii experți, inclusiv Charles Ries și cercetătorul principal în politici Shelly Culberston de la RAND Corporation, avertizează că situația refugiaților ucraineni ar putea afecta politica europeană „la fel de mult sau mai mult decât“ criza din 2015.
„În cazul unor mișcări mult mai mari de ucraineni în acest an, impactul politic ar putea fi similar și ar putea întări mișcările de dreapta și naționaliste“, au spus Ries și Culberston într-un articol de opinie pentru Newsweek publicat cu o săptămână înainte de invazia Rusiei.
Comisarul pentru Afaceri Interne Ylva Johansson a făcut eforturi pentru prelungirea perioadei de azil pentru ucrainenii din țările UE
„Orice reacție împotriva refugiaților din comunitățile care se confruntă cu fluxuri de migranți ar putea diviza și mai mult membrii NATO – un efect care ar fi binevenit în Rusia și, probabil, ar îmbunătăți de eforturile de dezinformare“.
O altă perspectivă
Sunt și refugiați ale căror experiențe diferă de primirea în general călduroasă pe care o primesc ucrainenii la trecerea graniței. Sunt oameni care au trăit, au lucrat sau au studiat în Ucraina, dar nu sunt cetățeni ucraineni.
Benjamin Ward, director adjunct pentru Europa și Asia Centrală pentru Human Rights Watch, spune că cetățenii non-ucraineni, inclusiv oameni din Afganistan și India, au poziții juridice mai slabe la granițele europene și ar putea să nu fie primiți la fel de amabil ca ucrainenii care împărtășesc în mare parte cultura și religia similare cu ale europenilor.
Le ia refugiaților două-trei zile la temperaturi sub zero grade pentru a ajunge în Polonia (aici, oameni care se încălzesc la trecerea Medika)
Unii imigranți de culoare care locuiau în Ucraina și au încercat să iasă în siguranță la izbucnirea războiului au simțit puternic această divergență.
Studenții africani blocați în țară au apelat la rețelele de socializare pentru a documenta obstacolele și ostilitatea cu care s-au confruntat, folosind hashtag-ul #AfricansInUkraine pe Twitter.
Mai multe videoclipuri au devenit virale pe rețelele de socializare, care păreau să arate că persoanelor de culoare li se interzice accesul la trenuri, inclusiv una care a arătat că forțele ucrainene împingeau aparent o fată de culoare dintr-un tren, dar permiteau unei fete albe să urce.
O mamă își leagănă copilul la un adăpost temporar pentru refugiați din Ungaria
Alte videoclipuri au surprins incidente urâte la punctele de trecere ale frontierei unde imigranți africani au rămas blocați, inclusiv un clip care a surprins o femeie de culoare care își hrănea copilul de două luni la temperaturi de îngheț.
Alexander Somto Orah, un student nigerian care a urmat o universitate din Kiev, spune că a suferit „segregare și discriminare“ din partea din partea ofițerilor ucrainieni de frontierăîn timp ce încerca să treacă granița în Polonia.
Ajuns la Varșovia, a distribuit videoclipuri pe Twitter în care, spune el, ofițeri amenință că vor împușca studenții africani care încearcă să treacă granița. Baricade au fost ridicate la 30 de minute distanță de granița Medika, spune el, separând refugiații după culoare.
„Au ținut albii pe o parte și nealbii pe cealaltă, le-au permis albilor să traverseze, iar noi am rămas acolo zile întregi“, spune el pentru Newsweek.
Bucătarul José Andrés de la organizația nonprofit World Central Kitchen a ajutat la hrănirea refugiaților de la granița dintre Ucraina și Polonia
„Am început să protestăm și poliția ne-a amenințat că ne împușcă. După un timp am spart baricadele“.
Un alt student le-a spus reporterilor de la BBC că polițiștii de frontieră sunt „atât de lipsiți de inimă... ne-au tratat ca pe niște animale“.
Korrine Sky, o studentă la Medicină care a ajuns la granița Ucrainei cu România, a distribuit pe Twitter un videoclip în care un bărbat înconjoară vehiculul în care se deplasa.
„Am ajuns la granița actuală, întâmpinând unele amenințări cu violență din partea unor ucraineni care nu cred că ar trebui să intrăm“, a scris ea.
Într-un flux live pe Instagram, Sky a spus: „Au existat multă segregare și rasism din partea oamenilor care au reușit să ajungă efectiv la controlul pașapoartelor.
Voluntarii oferă băuturi și gustări într-o tabără temporară pentru refugiații ucraineni din Przemisl, Polonia
Se pare că există o ierarhie a ucrainenilor în primul rând, a indienilor în al doilea rând, a africanilor în ultimul rând“.
Ucraina găzduiește zeci de mii de studenți africani care studiază medicina, inginerie și alte discipline la prețuri accesibile.
Pe Twitter, activistul Shaun King a raportat că nu numai oamenii de culoare se confruntă cu discriminarea la punctele de trecere a frontierei.
„Nu doar africanii au probleme cu trecerea, ci TOȚI imigranții de culoare, inclusiv indienii, latinii, arabii“, a scris King, citând conversații cu oameni din toată Ucraina. „Imigranții europeni trec ușor“.
Într-un alt tweet, King a scris: „Pentru a fi clar, oficialii guvernamentali din Polonia, Bulgaria, Ungaria spun că îi vor primi pe toți oamenii care trec din Ucraina, dar acele declarații sunt doar politice, încă nu au fost implementate la granițe. Fiecare graniță, astăzi, are încă incidente urâte de rasism“.
Ce ar ajuta
Experții notează că, la doar o săptămână de la fuga masivă a ucrainenilor din țara lor, este prea devreme pentru a face declarații cu privire la impactul economic și politic pe termen lung sau pentru a evalua eficiența eforturilor de a ajuta refugiații – sau chiar, poate, pentru a considera situația o criză.
John Borneman, profesor de antropologie la Universitatea Princeton, care a studiat modul în care refugiații sirieni din Germania s-au adaptat la noul lor mediu în 2015, se numără printre cei care consideră că descrierea predominantă a situației este nejustificat de alarmistă.
„Nu este o criză și, dacă da, doar pentru ucrainenii care fug“, a spus el pentru Newsweek. „Cu siguranță nu este o criză pentru națiunile primitoare în care încorporarea refugiaților va fi oarecum distribuită“.
Borneman subliniază că îngrijorarea cu situația refugiaților sirieni, catalogată inițial ca o criză, a dispărut în timp, contrazicând predicțiile experților.
La zece ani după încheierea
unui conflict, MAI PUȚIN DE
O TREIME dintre refugiați
s-au întors acasă, a constatat
un studiu RAND
Dar punctul său de vedere asupra Ucrainei îl face în prezent un fel de lup singuratic, iar preocupările profunde cu privire la capacitatea țărilor europene de a absorbi, de a adăposti, de a hrăni, de a oferi tratament și provizii medicale și, poate, în timp, locuri de muncă refugiaților, sunt reale.
Experții sunt de acord că dezvăluirea acestor probleme cât mai repede posibil este esențială pentru atenuarea eventualelor tensiuni din Europa și pentru a obține asistența necesară ucrainenilor care solicită în prezent azil și milioanelor care se așteaptă să li se alăture în următoarele câteva luni.
Un raport al ReliefWeb notează că este important ca factorii de decizie din UE să demonstreze că pot gestiona situația refugiaților, elaborând un plan care să includă un sistem de gestio-nare și control al sosirilor, evitând „scenele haotice de frontieră“.
Raportul spune: „Aceste scene de haos și management defectuos au alimentat o listă tot mai mare de poziții reactive și restrictive privind protecția umanitară și migrația în bloc în ultimele luni“.
În timpul ultimei crize a refugiaților din Europa din 2015, peste un milion de oameni au sosit din Siria, Irak și Afganistan, sperând să scape de războiul de acasă. Aici, migranții își fac drumul cu pluta către Grecia, principala rută de tranzit către UE
Ries și Culberston de la RAND sugerează că un pas pe care membrii UE și NATO l-ar putea face pentru a ajuta la gestionarea situației este adoptarea de planuri naționale care sunt deja în vigoare pentru dezastrele naturale, cum ar fi inundațiile.
Un exemplu ar putea fi recenta declarație de urgență națională a Slovaciei, care a facilitat noi cheltuieli de 14,5 milioane de dolari pentru infrastructura de frontieră și pentru finalizarea facilităților de azil, potrivit The Washington Post.
De asemenea, util: planul UE de a activa o directivă, în vigoare, dar nefolosită înainte, pentru a ajuta statele membre să gestioneze și să partajeze colectiv cererile tuturor cetățenilor ucraineni care sunt așteptați să intre în bloc.
De asemenea, planul ar acorda ucrainenilor rezidență permanentă și acces la locuință, muncă, îngrijire medicală și educație pentru cel puțin un an.
Dacă războiul continuă și se consideră că nu este sigur pentru refugiați să se întoarcă în Ucraina, aceștia ar putea solicita azil pentru încă doi ani.
Cu toate acestea, refugiații care nu au cetățenia ucraineană sau dreptul de a locui permanent în UE, cum ar fi studenții internaționali, nu vor fi acoperiți de lege. În schimb, UE va ajuta oamenii să se întoarcă în țările lor de origine.
Având în vedere că o criză a refugiaților care implică milioane de oameni va împovăra în mod inevitabil organizațiile de ajutor intern, strângerea de fonduri suplimentare pentru a acoperi costurile ridicate și în creștere ale asistenței umanitare este, de asemenea, esențială.
În acest scop, UNHRC a cerut un ajutor de 1,7 miliarde de dolari pentru Ucraina, cu 1,1 miliarde de dolari alocați pentru ajutor în interiorul țării, iar restul pentru sprijinirea refugiaților ucraineni din țările vecine.
„Deși am observat o solidaritate și ospitalitate extraordinară din partea țărilor vecine în primirea refugiaților, inclusiv din partea comunităților locale și a cetățenilor privați, va fi nevoie de mult mai mult sprijin pentru a-i ajuta și proteja“, a declarat Grandi de la UNHRC.
Eforturile de a-i ajuta pe ucraineni să se asimileze pe termen lung vor constitui, de asemenea, un factor-cheie.
În timp ce întoarcerea acasă este de obicei scopul persoanelor care solicită azil temporar, un studiu recent RAND a constatat că la 10 ani după încheierea unui conflict, mai puțin de o treime dintre refugiați s-au întors în țara de origine.
Asta sugerează că milioane de refugiați ucraineni vor ajunge probabil să fie rezidenți permanenți ai noilor țări gazdă, indiferent dacă aceasta este intenția lor actuală sau nu.
Dacă da, normalizarea traiului împreună, mai degrabă decât în limbo, s-ar putea dovedi a fi cea mai importantă provocare la care atât refugiații, cât și țările care oferă refugiu trebuie să facă față.
Reportaje de Khaleda Rahman, Jon Jackson, Emma Mayer, Alex J. Rouhandeh, Zoe Strozewski și Katie Wermus.
