Dar de ce cinstesc, astăzi, oamenii un criminal în masă, se întreabă cei de la Spiegel?
Este 9 mai și aproximativ 200 de oameni s-au adunat într-o parcare din Novosibirsk, al treilea oraș ca mărime din Rusia. Ei sunt aici pentru a dedica un monument, cu câteva steaguri din al Doilea Rrăzboi Mondial fluturând, inclusiv steagul unei diviziuni de infanterie care a cucerit Reichstagul în Berlin în 1945.
Veterani cu medalii acoperindu-le piepturile au stat în primul rând.
Lângă monument, așteaptă un bărbat, cu o bucățică de hârtie în buzunarul jachetei pe care și-a schițat discursul. Așteaptă de 20 de ani acest moment.
O înregistrare a celei de-a Cincea Simfonii a lui Beethoven se aude în timp ce omul înaintează și, împreună cu primarul, dezleagă banda roșie pentru a permite căderea materialului alb care acoperă monumentul. Mulțimea ovaționează în timp ce Stalin este dezvăluit în lumina strălucitoare a soarelui.
Iosif Vissarionovici Dzhugashvili, care ulterior și-a dat numele Stalin, sau „Omul de oțel”, a fost fiul unui cizmar și a urmat școala bisericească. Până la moartea sa, în martie 1953, a fost dictatorul Uniunii Sovietice – și unul dintre cei mai mari criminali ai secolului XX.
