Publicația „The New Yorker” a vorbit recent la telefon cu Andrei Soldatov, jurnalist de investigație și expert în aparatul de informații al statului rus.
Aflat în prezent la Londra, Soldatov — împreună cu Irina Borogan — a fondat și editează și site-ul web Agentura.ru, care scrie despre serviciile de securitate ale Rusiei.
„The New Yorker” a discutat cu el despre recentele epurări din cadrul serviciilor de securitate, după eșecurile diplomatice și militare ale Rusiei în Ucraina, despre posibilele motive pentru întoarcerea lui Vladimir Putin împotriva agențiilor sale de informații, puterea în creștere a armatei în Rusia, schimbările din interiorul cercului intim al lui Putin în ultimul deceniu, modul în care rușii obișnuiți privesc conflictul actual.
Ce știm despre schimbările interne care au avut loc în serviciile militare și de securitate ruse de la începutul războiului din Ucraina?
Ceea ce știm este că, de când a început războiul, Putin a atacat deja agențiile, din câte știm. Războiul a început la infama reuniune a Consiliului de Securitate al Rusiei, unde Putin l-a mustrat public pe directorul SVR, agenția de informații externe, care este un succesor direct al secțiunii de spionaj a KGB. Două săptămâni și jumătate mai târziu, am primit știri despre filiala de informații externe a FSB, pentru că FSB are și o ramură de informații străine, pe care Putin a luat-o în vizor. Știm acum că două persoane, doi oficiali de rang înalt de la acest departament, sunt audiați și plasați în arest la domiciliu.
Apoi am primit vestea că adjunctul șefului Gărzii Naționale a fost forțat să demisioneze și probabil că se va confrunta cu un fel de anchetă penală. Și nu este doar Garda Națională. Tipul acesta este o fostă persoană din serviciile de securitate. El s-a ocupat de securitatea lui Putin înainte de a se alătura Gărzii Naționale, așa că liderul de la Kremlin îl cunoaște personal.
Cum ați ajuns la aceste informații? Și ce știm despre motivele schimbărilor?
Ei bine, știm că directorul SVR, Serghei Narîșkin, a fost umilit, pentru că s-a făcut public acest lucru. Întâlnirea a fost difuzată. Știm despre epurările FSB pentru că am investigat această unitate specială a FSB începând cu 2002, când, de fapt, am aflat că există așa ceva în interiorul FSB, care ar trebui să fie o agenție pur internă. Dar a obținut noi puteri și li s-a dat autoritatea de a conduce operațiuni în străinătate, în special în fosta Uniune Sovietică, adică în Ucraina.
Știrea despre adjunctul șefului Gărzii Naționale a fost difuzată pentru prima dată pe un canal Telegram, despre care știm că este apropiat de FSB, iar câteva ore mai târziu a fost confirmată de surse oficiale. Dar, în timp ce canalul Telegram a spus că tipul a fost reținut, versiunea oficială este că tocmai i s-a cerut demisia.
Cât de mult te simți confortabil să speculezi cu privire la motivele acestor mișcări? Există un sentiment că războiul nu merge bine pentru Rusia. De ce a ascultat Putin de acești oameni și ce ar putea sugera asta?
Da, mi-am întrebat toate sursele și nu numai eu, ci și mulți jurnaliști de investigație ruși vorbesc acum cu sursele lor din interiorul securității ruse și le întreabă: „Ce se întâmplă?” Se pare că Putin devine cu adevărat nemulțumit de operațiune, dar se pare că încă crede că planul inițial a fost în regulă, dar că au fost unele probleme cu anumite elemente. Și, de aceea, atacul său asupra structurii de informații externe a FSB nu este doar despre informații proaste, ci și despre altceva.
Această unitate este, de asemenea, responsabilă cu desfășurarea operațiunilor de război politic în Ucraina, adică cultivarea rețelelor de agenți și susținători ai grupurilor politice care ar putea fi pro-Kremlin și care ar sprijini invazia rusă. Dar asta nu s-a întâmplat niciodată și, din câte știu din sursele mele, una dintre investigații este și despre modul în care au folosit fondurile alocate grupurilor politice din Ucraina. Poate că acum se pare că Putin s-a supărat din cauza lipsei de sprijin popular din Ucraina pentru trupele ruse.
Dar se pare că această poveste se dezvoltă foarte repede, iar acum avem știri că nu este vorba doar despre utilizarea fondurilor, ci și despre faptul că Contrainformațiile Militare analizează activitățile acestui departament special al FSB și asta ar putea însemna că, în sfârșit, oamenii de la Moscova au început să se întrebe de ce informațiile americane erau atât de precise. Contrainformațiile Militare se referă în principal la vânătoarea de cârtițe, identificarea surselor de scurgeri. Așadar, se pare că acum Putin s-a enervat, nu numai pentru informațiile proaste și performanța proastă din Ucraina, ci și pentru furnizarea informațiilor despre invazie către americani.
Deci Putin nu crede că planul general de invazie sau dimensiunile militare ale acestuia au fost neapărat greșite. Dar el este supărat atât de câtă informație a avut America și de răspunsul politic din Ucraina la invazie?
Da, exact.
Au existat o mulțime de articole în presa occidentală că Putin este izolat acum, fie că este pentru că a fost atât de mult la putere, fie pentru că nu se întâlnește cu oamenii din cauza pandemiei. Aveți idee dacă aceste tipuri de articole sunt corecte? Și aveți o idee cu cine vorbește Putin și ce tip de cerc interior are acum?
Da. Este adevărat și există un motiv pentru asta. În urmă cu zece ani, Putin a ascultat cel puțin câteva zeci de tipuri diferite de oameni. Ar fi putut fi o colecție foarte ciudată de personaje: la un moment dat, era un regizor de film cu idei nebunești despre trecutul imperial rus. Și, la un alt moment, a fost un jurnalist care era un mare fan al lui Pinochet. Erau niște preoți. Deci a fost o mulțime de oameni, dar acum se pare că, începând cu 2016, 2017, acest cerc a devenit din ce în ce mai mic. Și ceea ce obțin din sursele mele este că, în zilele noastre, Putin ascultă doar de trei sau patru persoane. Este ministrul Apărării Serghei Şoigu, în care are încredere, şi de aceea Şoigu a jucat rolul principal în această invazie. Este Nikolai Patrușev, șeful Consiliului de Securitate, și unul dintre cei mai vechi prieteni ai săi, care îi este încă aproape și a fost succesorul său ca director al FSB. Și probabil încă unul sau doi prieteni din Sankt Petersburg, dar cam atât.
Simțiți că mentalitatea lui s-a schimbat într-adevăr sau caracterul lui s-a schimbat într-un fel? Nu vreau să merg prea departe cu psihanalizarea lui…
Nu sunt un expert în psihologie. Dar văd, și toată lumea poate vedea, că el este încă foarte rapid în a răspunde oamenilor. Sau, judecând după spectacolele sale publice, se pare că reacționează foarte rapid la ceea ce spun oamenii. Deci înseamnă că mental sau intelectual este încă bine, dar s-ar putea să fi dezvoltat unele idei din adularea oamenilor față de el. Practic, atunci când ești înconjurat de oameni care doar te ascultă, ajungi să crezi că ești cel mai deștept tip din cameră și știi mai bine – și cred că asta a fost cea mai mare provocare pentru agențiile de securitate și informații care îi raportau despre ceea ce se întâmplă în Ucraina, pentru că toată lumea știe că Putin are propriile sale opinii puternice despre Ucraina. Scrie articole despre istoria Ucrainei și vorbește necontenit despre Ucraina. Cum poți să-l provoci?
Nu este foarte clar cum poți face asta, mai ales din cauza acestei atmosfere de frică din ultimii șapte ani și ceva din cauza a ceea ce aș spune că este o represiune selectivă împotriva elitei. Și este un lucru mare acum în Rusia. Nu doar că Putin a încercat să-l otrăvească pe Navalnîi și a expulzat opoziția politică din țară. Este vorba și despre guvernatori și miniștri aflați în închisoare. Aveți atât de mulți oameni acum în închisoare, chiar și oameni de la FSB. Deci, dacă vă gândiți, din punctul de vedere al unui general militar, este cu adevărat sigur să-i spuneți lui Putin ceva ce nu i-ar plăcea? Cred că este o mare provocare pentru ei.
Se pare că descrieți o problemă pe care o regăsim într-o mulțime de sisteme politice autocratice.
Da. Și, de fapt, este și mai rău pentru că, în cadrul agențiilor, există o mare problemă de neîncredere între, să zicem, ofițerii de nivel mediu și generali. Deci, aveți ofițeri de nivel mediu care ar putea înțelege ce se întâmplă de fapt în Ucraina, dar nu sunt dispuși să raporteze acest lucru generalilor, iar generalii, evident, se gândesc de două ori dacă să transmită aceste informații către Putin.
Când am citit despre Rusia în urmă cu zece ani și ceva, evident că Putin era cea mai puternică persoană. Dar simțea că există toate aceste centre diferite de putere, fie că erau oligarhi prietenoși, fie că erau serviciile de securitate. Care sunt acele alte centre de putere care mai există, a căror părere va fi importantă pentru a menține războiul și a-l menține Putin la putere? Sau credeți că practic nu există aproape alte centre de putere?
Lucrurile s-au schimbat, mai ales după ce au fost introduse sancțiuni occidentale în 2014 și mai ales din cauza banilor. Înainte de 2014–2016, aveam acești oligarhi și erau, cel puțin într-o oarecare măsură, independenți. Aveau contractele în Occident, aveau contracte în țară, așa că sunt destul de puternici. Și poate pe atunci îi puteau spune ceva lui Putin.
Acum s-a schimbat complet din cauza sancțiunilor. Ceea ce s-a întâmplat este că oligarhii ruși, mulți dintre ei, și-au pierdut contractele în Occident, iar Putin a fost foarte inteligent să le ofere ajutor financiar prin furnizarea de contracte militare. Deci ai avut niște oameni care dețin întreprinderi uriașe care produc metal, motoare, astfel de lucruri și și-au pierdut contractele în SUA și în Europa. Dintr-o dată, au avut o problemă, dar din cauza sancțiunilor și pentru că complexul militar-industrial se mărește, au luat acest contract militar. Și asta i-a făcut pe mulți dintre oligarhi mult mai dependenți de finanțarea statului.
Și nu doar niște finanțări de la stat, ci și finanțarea oferită de armată. Acesta este motivul pentru care Armata a devenit atât de importantă recent și este absolut clar că Armata înțelege asta foarte bine. Armata devine din ce în ce mai ambițioasă, iar Armata are un cuvânt de spus și în ideologia rusă. De exemplu, avem Armata Tineretului, o mișcare la nivel național care este folosită pentru a spăla creierul copiilor în școli. Armata a construit recent una dintre cele mai mari biserici din tară. Au construit acest parc militar enorm ca exercițiu de propagandă. Ele interferează cu modul în care este predată istoria. Deci, dintr-o dată, Armata a devenit cu adevărat ambițioasă și aș spune că acum nu este vorba despre oligarhi și siloviki, actualii și foștii oameni ai serviciilor de securitate. Acum aveți Armata și complexul militar-industrial, iar oligarhii sunt dependenți de complexul militar-industrial.
Este foarte interesant, pentru că se pare că epurările despre care ați vorbit până acum nu sunt în principal din partea Armatei, în ciuda a ceea ce mulți oameni percep a fi eșecuri militare care au legătură cu strategia militară rusă și performanța militară rusă.
Absolut. Da, este adevărat.
Vedeți Armata ca un centru de putere alternativ al lui Putin care s-ar putea dezvolta?
Aceasta este o întrebare bună, pentru că, aici, ne aflăm într-un teritoriu neexplorat. Pe de o parte, Șoigu, ministrul Apărării, este un politician foarte priceput. E în politică de treizeci de ani. Deși am avut atâtea schimbări, atâtea crize politice timp de treizeci de ani, Shoigu a supraviețuit mereu. Dar treaba lui a fost întotdeauna să-și arate deplina loialitate față de Putin. Poate fi un joc, dar Putin îl crede și are încredere în el și crede că Șoigu îi este absolut loial.
