Ești de partea Rusiei sau împotriva ei? Dacă întrebarea este relevantă în lumea occidentală, aceasta își pierde mult din forță dacă o raportăm la puterile emergente denumite generic Sudul Global – de la Brazilia la Africa de Sud, India, monarhiile petroliere din Golf, Iranul, statele Asiei de Sud-Est, Turcia (de ce nu...) și, bineînțeles, China cu un rol de lider informal.
Fără a fi de partea Rusiei, aceste puteri emergente văd în războiul lui Putin mai degrabă o ocazie de a-și regla propriile conturi cu un Occident pe care l-ar vrea slăbit în urma provocărilor generate de invazie.
Cum să tratezi cu aceste puteri economice și militare deloc de neglijat? Trebuie ele puse să aleagă între democrațiile occidentale și autoritarismele rus și chinez? Sau poate fi găsită o cale de a coopera? Aici s-ar putea găsi cheia stabilității lumii viitoare.
„Oricât ar încerca Moscova să îşi justifice acţiunile, Rusia este un stat agresor, care a încălcat prin forţă suveranitatea teritorială a Ucrainei şi a încercat să îi anuleze independenţa, încălcând inclusiv Carta ONU.
Ucraina este victima agresiunii ruse. Toate efectele negative ale acestei agresiuni la nivel global sunt consecinţa directă a acţiunii Rusiei, contrară dreptului internaţional. Comunitatea internaţională are datoria să sprijine Ucraina pentru a respinge agresiunea şi pentru a câştiga acest război de eliberare a ţării“.
Președintele Braziliei pendulează după propriile interese - Foto: Profimedia Images
Când președintele român Klaus Iohannis i-a spus aceste cuvinte omologului său Lula da Silva, chiar în capitala Braziliei, în 18 aprilie, el a oferit, voit sau nu, imaginea unei lumi divizate în privința abordărilor față de războiul din Ucraina.
Evenimentele din zilele următoare, premergătoare așteptatei contraofensive de primăvară-vară a Kievului, aveau să arate și mai clar dimensiunea acestei diviziuni.
China se vrea mediator neutru
Există, bineînțeles, China, cu reținerea sa în a condamna oficial agresiunea rusă, cu promisiunea lansată public a unei relații profunde și de nezdruncinat cu Moscova dar și cu dorința tot mai accentuată de a juca un rol de mediator neutru într-un posibil proces de pace ruso-ucrainean.
Președintele Chinei, Xi Jinping, a găsit, în sfârșit, timp pentru a pune mâna pe telefon și a-l suna pe omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski – pentru prima dată de la începutul invaziei.
China se află acum în poziția
de a-l fi adus pe Vladimir Putin
într-o stare de dependență
economică, politică și militară
Astfel, Xi vrea să se prezinte în fața lumii drept un factor de mediere, neimplicat în conflict – spre deosebire de Occident, care susține fățiș Ucraina.
Nu o face, desigur, de ochii lumii occidentale, care privește acțiunea mai degrabă cu suspiciune. În definitiv, tocmai ambasadorul chinez la Paris pusese sub semnul întrebării dreptul la independență al fostelor republici sovietice, stârnind o furtună de proteste în Europa.
O putere care nu furnizează arme Rusiei
Dar atunci când se vrea mediator, Beijingul o face cu precădere pentru imaginea sa în ochii a ceea ce analiștii numesc deja Sudul Global – o pleiadă de puteri medii și mici, în plină afirmare.
Oficial, China insistă pe faptul că este o putere care nu furnizează arme Rusiei, o poziție care se așteaptă să fie apreciată de puteri emergente precum Brazilia sau India. Aici putem adăuga foarte bine Africa de Sud, alături de mai multe națiuni africane mari, monarhiile petroliere din Golf și de ce nu, Iranul sau Turcia.
Pe de altă parte, China oferă Rusiei diverse portițe pentru a scăpa de sancțiunile occidentale. De asemenea, își întărește cooperarea militară cu Rusia, rapoarte ucrainene arătând că tot mai multe componente chinezești sunt descoperite în materialele militare capturate de la ruși. Din punctul de vedere al Occidentului, China nu este o parte neutră, ci mai degrabă una aliniată Rusiei.
ALIAȚI Putin, alături de unul dintre aliații săi, președintele Belarusului, Lukașenko - Foto: Profimedia Images
China se află acum în poziția de a-l fi adus pe Vladimir Putin într-o stare de dependență economică, politică și militară. Iar această dependență va continua sau chiar se va consolida pe măsură ce Kremlinul se va afunda tot mai mult într-un război de uzură. Aceasta ar aduce Chinei mai multe beneficii.
Primul: va accentua starea de dependență a Rusiei. Al doilea: va împiedica integrarea Ucrainei în Occident. Și, al treilea: va menține Statele Unite ocupate în Europa, în loc să-și concentreze toate eforturile spre zona Asia-Pacific.
Ce vrea lumea Sudului Global?
Dar care este calculul lui Lula da Silva, în acest moment? Este relevant răspunsul la această chestiune, întrucât poate dezvălui multe despre interesele și poziționarea Sudului Global. Desigur, poziția sa critică față de ajutorul occidental acordat Ucrainei este respinsă de lumea democratică.
Lula se face purtătorul de cuvânt al mai multor state din Sudul Global care afirmă că trimiterea de arme în Ucraina nu face decât să prelungească luptele și că Zelenski este la fel de responsabil pentru război ca și Putin.
Vizita sa la Beijing indică un interes major în consolidarea relației Braziliei cu China, dincolo de o abordare sau alta legată de războiul din Ucraina.
Joe Biden are mari probleme, acasă, cu republicanii - Foto: Profimedia Images
În această privință, el pare a se situa în avangarda Sudului Global, care își revendică un statut mai important în ordinea internațională.
Aceste noi puteri încearcă să obțină beneficii maxime, apropiindu-se când de blocul occidental, când de China sau/și Rusia, făcând din ambele parteneri dezirabili și fără scrupule în ce privește natura celor două regimuri.
Mai mult, liderii acestor noi puteri privesc cu mai multă simpatie către o combinație între calea chinezească de dezvoltare economică și puterea autoritară a lui Putin decât spre modelul occidental al societăților deschise.
Statele caută acorduri comerciale
Desigur, comerțul cu cele mai bogate piețe ale lumii, cele occidentale, este bun. Bune pot fi și investițiile occidentale, cât timp nu sunt condiționate de aspecte deranjante precum transparența sau respectul pentru drepturile omului.
Din această perspectivă, China este mai interesantă. Banii ei vin fără condiții deranjante legate de stat de drept și democrație. Ba pot veni cu avantaje deloc transparente pentru elitele politice locale.
Din Africa de Sud și până în India, America Latină sau Asia de Sud-Est, statele caută acorduri comerciale care să le reducă dependența față de dolarul american.
Directorul serviciilor secrete
americane, Avril Haines, a estimat
în faţa unei comisii a senatului că
China, dar și Rusia vor „profita“ de
un cataclism financiar în SUA
Acestea se tem că Statele Unite ar putea folosi puterea monedei sale pentru a le supune unor sancțiuni, așa cum au procedat cu Rusia. Aceste state găsesc acum în China produsele și tehnologiile de care au nevoie și văd aceasta ca pe o șansă de a slăbi importanța Occidentului.
Există apoi o motivare istorică. Noile puteri de mijloc consideră că a venit timpul pentru a întoarce Occidentului răzbunarea pentru colonialism. În China, propaganda lui Xi Jinping vorbește despre nota de plată pentru „secolul umilinței“, acea perioadă de pe parcursul secolelor XIX și XX, în care Imperiul de Mijloc a fost silit să accepta tratate politice și comerciale dezavantajoase cu puterile occidentale.
Astfel că, în cele din urmă, puterile emergente sunt gata să ia o mare doză de ipocrizie în atitudinea lor față de războiul din Ucraina. Până
într-acolo încât se fac că nu observă caracterul colonial al acestuia.
În cele din urmă, războiul lui Putin poate fi chiar bun câtă vreme aduce costuri Occidentului și îi subminează atât sistemul liberal cât și poziția în plan global. Cu o condiție: să nu afecteze direct interesele comerciale ale lumii emergente și să nu le facă pe acestea prea dependente de China.
Privind dinspre Occident
Dar Occidentul? Statele Unite au definit deja China drept cea mai semnificativă provocare strategică. Washingtonul face presiuni asupra aliaților europeni pentru o atitudine mai fermă față de Beijing.
Oficial, Uniunea Europeană vede în China un rival sistemic, dar blocul este încă în curs de elaborare a unei abordări mai sofisticate.
Întors din vizita pe care a întreprins-o în China, la începutul lunii aprilie, președintele francez Emmanuel Macron a pledat pentru o distanțare de SUA în chestiunea Chinei și a Taiwanului.
Poziția sa a stârnit un val de critici în Europa, iar lideri europeni, printre care ministrul de Externe al Germaniei, Annalena Baerbock, s-a declarat „șocată“ după o vizită pe care la rându-i a efectuat-o în China. Ea a cerut imperativ Beijingului să folosească influența pe care o are asupra Moscovei pentru a o convinge pe aceasta din urmă să pună capăt războiului.
Ajutor pentru Taiwan
Șeful diplomației UE, Josep Borrell, a cerut chiar flotelor militare ale statelor membre să patruleze în Strâmtoarea Taiwan, pentru a proteja interesele comerciale europene. O poziție la antipozi față de cea a liderului francez.
În acest timp, în Statele Unite cresc preocupările legate de concurența globală cu China, pe măsură ce administraţia Biden şi opoziţia parlamentară republicană sunt angajate într-o dispută în privinţa plafonului datoriei publice. După cum transmite AFP, preluată de Agerpres, numărătoarea inversă este pornită spre o posibilă incapacitate de plată a Statelor Unite, care ar putea avea loc de la 1 iunie.
După cum se știe, Congresul american trebuie să voteze în mod regulat ridicarea acestui plafon al datoriei publice. Preşedintele Joe Biden le cere republicanilor să facă acest lucru necondiţionat, dar opoziţia cere în schimb reduceri ale cheltuielilor publice.
Joi, 4 mai, directorul serviciilor secrete americane, Avril Haines, a estimat în faţa unei comisii a Senatului că China, dar şi Rusia vor „profita“ de un cataclism financiar în Statele Unite pentru a afirma că prima putere mondială „nu este capabilă să funcţioneze ca o democraţie“.
O incapacitate de plată ar genera, indiferent de durata sa, „incertitudine internaţională cu privire la valoarea dolarului şi la instituţiile americane“, creând astfel „volatilitate“ pe pieţele legate de moneda americană, a avertizat ea.
Preocupările sunt cu atât mai presante cu cât Casa Albă a publicat deja, în 3 mai, un scenariu foarte sumbru în cazul unui default al datoriei publice americane - ceea ce nu s-a întâmplat până acum - prevăzând o prăbuşire cu 45% a burselor, o recesiune de proporţii istorice şi o explozie a şomajului.
Spre o nouă abordare?
Un raport al German Marshall Found propune o nouă abordare a relațiilor Occidentului cu Sudul Global. Raportul propune mai multe modalități de apropiere de puterile emergente și atrage atenția asupra pericolului unei puneri a acestora în situația de a alege. Raportul consideră de o importanță capitală apropierea lumii transatlantic de statele pe care le numește „oscilante“. Pentru aceasta, propune mai multe căi.
Diversificarea relațiilor. Statele Unite și Europa ar trebui să-și lărgească și să-și diversifice relațiile cu aceste state pentru a aborda o gamă mai largă de subiecte de interes reciproc. În același timp, trebuie să se accepte o „compartimentare“ a acestor relații: o lipsă de cooperare în unele domenii, în schimb, o colaborare deschisă în altele. Legăturile cu China, văzută simultan drept concurent, partener și rival, ar putea servi drept precedent, spun autorii analizei.
Mai multă flexibilitate. În strânsă legătură cu compartimentarea relațiilor, creșterea flexibilității, pe măsură ce parteneriatele devin mai fluide. Europa, în special, ar trebui să implice în mod informal, dar sistematic, „statele oscilante“, prin identificarea și urmărirea intereselor reciproce
Nu trebuie forțate alegeri. SUA și Europa trebuie să se abțină de la utilizarea unor narațiuni binare pentru a atrage partenerii. Structurarea geopoliticii contemporane în jurul unei competiții dintre autocrație și democrație este contraproductivă, cred autorii.
Aceasta reflectă o orbire față de complexitatea intereselor strategice ale statelor oscilante și se bazează pe presupunerea discutabilă că Occidentul poate împărți în mod legitim lumea în termeni normativi. Natura de „noi contra ei“ a Războiului Rece nu se aplică ordinii globale actuale.
Consolidarea dialogului transatlantic. O resetare a dialogului transatlantic și coordonarea politicilor privind China, Rusia și Sudul global este un imperativ strategic pentru Statele Unite. SUA și Europa, în măsura în care vor să-și păstreze capacitatea de a modela sau influența ordinea internațională, ar trebui să se concentreze pe stimularea dialogului constructiv și pragmatic cu puterile regionale.
Temele ar trebui să vizeze provocările globale care afectează puterile emergente și căutarea unor soluții colective, în special în ceea ce privește schimbările climatice, sănătatea, agricultura și securitatea energetică.
Forurile multilaterale existente, în special G20, ar trebui să servească ca locuri de desfășurare a acestui dialog și a cooperării regionale. Partenerii transatlantici trebuie să aibă în vedere diviziunea Nord-Sud în creștere, să se angajeze în măsuri de consolidare a încrederii și să se bazeze mai puțin pe măsuri coercitive.
Aprofundarea relațiilor comerciale, diplomatice și strategice cu statele oscilante ar reduce, de asemenea, dependența acestora de Rusia și China și ar contracara eforturile celor două țări de a de a crea o prăpastie între aliații transatlantici și Sudul global.
Inițiativele de mediere nu trebuie respinse
Războiul Rusiei împotriva Ucrainei poate servi drept primul test pentru o nouă abordare transatlantică a alianțelor fluide într-o lume multipolarizată. Statele Unite și UE ar trebui să țină cont de eforturile non-occidentale de mediere a conflictului, consideră autorii.
Președintele SUA, Joe Biden, și președintele francez Emmanuel Macron au recunoscut deja importanța „angajării“ Chinei pentru a contribui la încetarea conflictului.
Pentru a se asigura că războiul nu se va încheia în condițiile Rusiei, partenerii transatlantici, alături de partenerii din Indo-Pacific – Coreea de Sud, Japonia, Australia, Noua Zeelandă - trebuie să profite de oportunitățile de a încorpora astfel de inițiative diplomatice în cadrul unor inițiative transregionale mai ample. Reuniunea G20 din septembrie de la New Delhi oferă o oportunitate în acest sens.
Schimbare de direcție a Chinei?
În mod obișnuit, Beijingul s-a abținut de la votarea oricăror rezoluții de condamnare a invaziei rusești în Ucraina. Iată însă că, la 2 mai, a susținut o rezoluție a Adunării Generale a ONU extrem de critică în ce privește „agresiunea rusă“.
Adunarea Generală a ONU a adoptat rezoluția privind „Cooperarea dintre Organizația Națiunilor Unite și Consiliul Europei“ cu 122 de voturi, inclusiv China. Mai mult: și alte țări care până acum se arătau grijulii cu Rusia precum Kazahstan, Armenia, India sau Brazilia, au votat, de asemenea, în favoarea rezoluției.
Documentul se referă în special la „provocările fără precedent“ cu care se confruntă Europa după agresiunea rusă împotriva Ucrainei și, înainte de aceasta, împotriva Georgiei, și solicită „compensarea“ pagubelor suferite de victimele agresiunii Moscovei. Paragraful care face referire la agresiunea rusă nu făcea parte din textul inițial, fiind introdus pe parcurs.
Volodimir Zelenski, „mărul discordiei“ pe plan global - Foto: Profimedia Images
Reprezentantul Rusiei a acuzat în timpul dezbaterilor o „politizare“ a dezbaterii. Rezoluția viza reglementarea relațiilor dintre ONU și Consiliul Europei și Moscova s-a plâns de faptul că, în cadrul documentului, a fost introdus un amendament care condamna războiul de agresiune. Rusia a cerut în adunarea generală ca „statele responsabile“ să voteze împotrivă.
Eșec total. Nu doar că rezoluția a fost adoptată, dar a fost susținută și de reprezentante ale Sudului Global, care până acum se mențineau în poziție de neutralitate.
Noua poziționare a Sudului Global, în frunte cu China, nu trebuie privită în niciun caz drept o aliniere la poziția occidentală. Mai curând, este un semnal că puterile emergente din această categorie vor să atragă atenția asupra intereselor lor și își doresc un rol mai bine definit în plan global.
