"S-a stins, în ultimele ore ale anului 2022, Adam Puslojic, poetul şi traducătorul 'sârbo-valah' atât de legat de literatura (poezia) română. S-a născut în 11 martie 1943 într-un sat românesc de pe valea Timocului, iar antecesorii săi se numeau, de fapt, Pusloi.
S-a ilustrat încă de la debut (prin 1963-64) ca traducător din Nichita Stănescu, care-i va deveni prieten apropiat (volumul nichitian 'Belgradul în cinci prieteni' îi e dedicat în parte).
A debutat ca poet în 1967, iar doi ani mai târziu i-a apărut un volum de traduceri din Marin Sorescu - alt poet familiar lui. A publicat, de-a lungul a cinci decenii, 16 volume de versuri şi mai multe antologii - care rămân să fie mai bine asimilate; ele vădesc o evoluţie stilistică spectaculoasă, debitoare, în mai mare măsură, tradiţiei poetice (moderne) româneşti decât celei sârbe", informează MNLR, pe pagina de Facebook, conform Digi24.
citeşte şi: Marea iubire a lui Nichita Stănescu: S-a supărat când m-am căsătorit. Era gelos. Nu ne-am revăzut
Instituţia aminteşte că Adam Puslojic a fost şi animatorul unui curent de avangardă - "clocotrismul", căruia i-a imprimat propriul tonus.
"Animator şi ferment al relaţiilor culturale româno-sârbeşti, a fost, de asemenea, un traducător prodigios din literatura română - mai mult: o prezenţă spectaculoasă, un personaj charismatic, cu barba şi gesticulaţia sa de profet liric.
Cu el dispare încă unul dintre ultimii reprezentanţi ai 'generaţiei de aur', creatoare de mitologie lirică", mai arată sursa citată.
Directorul MNLR, Ioan Cristescu, consideră că Adam Puslojic a fost un "constructor de punţi şi de legături fără sfârşit" între cele două neamuri: sârbii şi românii.
"L-am ascultat de nenumărate ori, i-am editat textele, l-am văzut în plină desfăşurare a teatralităţii sale. O teatralitate trăită şi nu făcută. Un autentic.
Se va întâlni din perspectivă culturală, chiar instituţională, cu bunul său prieten Eugen Simion.
Altfel îşi va petrece timpul veşniciei însoţit de Nichita Stănescu, Ion Caramitru şi, probabil, vegheaţi de un administrator, Ioan Flora.
Cu Adam nu s-a sfârşit o lume, ci, ca de fiecare dată când pleacă un prieten pe care îl credeai veşnic, se termină o durată. A mea.
Mulţumesc Adam pentru ceea ce ai făcut în relaţiile româno-sârbe, pentru literatura română în sârbă, pentru frăţietatea antologică pe care ai transmis-o şi pentru că în octombrie, anul acesta, ne-am văzut la Belgrad, cu tine, Mircia Dumitrescu şi alţii.
Nu ştiu ce vor spune alţii, dar eu spun, dragă Adam, azi, că atunci când tu visai că eşti român, erai deja", a declarat Ioan Cristescu, potrivit postării MNLR.
Comentarii 0