20.000 € amendă, pentru fiecare migrant pe care România îl refuză. UE a luat decizia. Solidaritate obligatorie în loc de cotă obligatorie - este verbul inclus în așa-numitul pactul pe migrație. Ţările care nu vor să accepte migranți trebuie să plătească 20.000 de euro de persoană.
Viktor Marsai, directorul Institutului de Cercetare în Migrație, a fost întrebat de EU-Monitor despre acest lucru.
20.000 € amendă, pentru fiecare migrant pe care România îl refuză. UE a luat decizia
Vor fi schimbări marcante în domeniul juridic, de la procedurile care urmează să fie efectuate la frontiera UE, până la cooperarea cu țările terțe. În general însă nu se așteaptă o schimbare dramatică.
Potrivit noii propuneri acceptate de statele membre, repartizarea obligatorie a cotelor, care a fost forțată ca soluție, până în prezent, va fi înlocuită cu introducerea solidarității obligatorii.
Problema este de reintroducere a unei soluții care nu funcționa înainte: un stat membru ar avea trei opțiuni, conform Economx:
Citeşte şi: Controale intense la graniță într-un stat Schengen. Pentru cât timp este valabilă această măsură
- solicitanții de azil pot fi acceptați;
- se poate evita evita admiterea, prin plata unei compensații financiare de 20.000 de euro (8 milioane de forinți) de persoană;
- se poate finanța un proiect de consolidare a capacității, în statul de aşa-zisă "primă linie".
Statele membre care nu doresc să accepte solicitanți de azil trebuie să-și asume o povară financiară foarte serioasă. Condițiile pentru cea de-a treia opțiune nu au fost încă fixate cu precizie, astfel încât nu este reglementat clar modul în care evoluțiile în cauză pot fi implementate în practică.
Mai mult, acest regim trebuie solicitat de țara din prima linie: Ungaria de exemplu și-ar dori degeaba să susțină un astfel de proiect dacă, să spunem, Grecia nu o face.
Citeşte şi: Migranții din Asia plătesc 10.000 de euro pentru a munci în Europa. A fost descoperită o rețea
Va face diferența adoptarea pactului în domeniul protecției frontierelor? În sistem este integrat un mecanism de pre-screening, în cadrul căruia autoritatea competentă decide dacă solicitantul de azil poate intra pe teritoriul UE, pentru procedura obișnuită, sau dacă procedura de azil trebuie să se desfășoare în afara teritoriului Uniunea Europene, spune sursa citată.
Totuși, aceasta este parțial o ficțiune: în legătură cu ruta central-mediteraneană de exemplu acest lucru este de neînțeles, pentru că nu există nici o aşa-nuumită „frontieră externă” aici.
Foto: Profimedia Images
Rezultă că 60-65% dintre refugiații care intră în UE nu au dreptul la protecție internațională, așa că pot fi numiți imigranți economici. Cel mai mare defect al sistemului actual este că nu poate repatria persoanele care locuiesc în UE fără un temei legal. Ratele de deportare sunt sub 20%, ceea ce este foarte slab.
Citeşte şi: Cum treceau migranții arabi, prin România, în vestul Europei? A fost spartă rețeaua de traficanți
În ceea ce privește procedura desfășurată la frontiere, există și multe excepții în noul sistem, astfel încât majoritatea migranţilor intră pe teritoriul UE.
În plus, protecția frontierei se confruntă cu provocări semnificative și se pune de asemenea întrebarea cum va arăta din punct de vedere fizic procedura desfășurată la frontieră.
Iată situația din Serbia: este foarte greu de imaginat că solicitanții de azil pot fi ținuți acolo în timpul procedurii. Zona de tranzit a fost o încercare de a rezolva problema din partea Ungariei, anulată de Curtea Europeană de Justiție.
