Sindicatele din educație funcționează în mod democratic în Occident, unde liderii sunt aleși prin vot deschis, iar cotizația este simbolică la început. În România, avem lideri sindicali încremeniți în scaun de peste un deceniu.
Petre Bădică
Teodor Meleșcanu ridică două pensii speciale: una de fost angajat al Ministerului Afacerilor Externe și o alta de parlamentar. Reforma pensiilor speciale, care i-ar tăia 30% din ceea ce depășește 6.500 lei net, îi lasă tot o pensie foarte mare.
100 de consilieri și experți iau spor și de 2.000 lei/lună la Agenția de Resurse Minerale. Ea a fost declarată nereformată de către premierul Ciucă, iar directorul a fost demis.
Profesorii au respins oferta guvernului care le oferea o creștere de 1.000 de lei brut la salariu. Sindicaliștii au cerut un procent de 25% care, potrivit calculelor Newsweek era departe de oferta guvernului.
Şeful ANAF, Lucian Heiuş, a lăsat un minus de 9 miliarde față de estimările făcute când s-a întocmit bugetul pe anul 2023. Cu acești bani se putea acoperi creșterea de 25% a salariilor cerută de profesori, pe 3 ani.
Vasile Gergely a murit, singur, în urmă cu trei ani la 15.000 km de România în Africa de Sud. A fost în lotul României care a jucat la Campionatul Mondial de Fotbal din anul 1970. Instituții respecabile îl consideră în viață. Realitatea este că a murit de peste 2 ani.
Salariile profesorilor ar urma să fie majorate procentual înainte de 15 iulie, când a anunțat Marius Budăi că va finaliza Legea Salarizării unitare. Sindicatele au cerut o creștere de 25% a salariilor profesorilor.
Sindicalistul Leonard Bărăscu, președintele SANITAS, câștigă 11.000 €/lună și are case la Predeal și Costinești. Federația sindicală pe care o conduce amenință cu greva în sistemul medical. Are Bărăscu legitimitate să conducă revendicări pentru creșteri salariale? Evident, nu.
