Măsurile de austeritate luate de Guvernul Bolojan, după o risipă financiară nejustificată a statului român, au ridicat în sondaje partidele extremiste pro-ruse. Însă drumul nu este fără întoarcere dacă politicienii aflați acum la conducerea țării vor lua deciziile corecte.
Consultantul politic Cristian Andrei, de la Agenția de Rating Politic, a explicat la Newsweek Report ce ar trebui să se întâmple pentru ca România să nu ajungă pe mâna extremiștilor.
VIDEO Ce este de făcut pentru ca România să nu ajungă pe mâna extremiștilor pro-ruși
Newsweek România: Cine decontează politic măsurile de austeritate luate de Guvernul Bolojan?
Cristian Andrei, consultant politic: Nu e foarte clar cine decontează aceste măsuri. Ne-am obișnuit să folosim cu prea multă ușurință cuvântul "austeritate". Nu știm în momentul de față dacă rămânem doar cu austeritatea sau dacă vin și niște reforme sau o reașezare. Guvernul nu s-a preocupat foarte tare să spună, domnule, stai puțin, că nu e austeritate, urmează o redresare, sau urmează o reformă. Bine, se străduiește domnul Bolojan să facă chestia asta, dar deocamdată e cam singur și de aici pleacă și chestiunea cu cât de adânc e tot procesul ăsta. Pentru că dacă rămânem cu austeritate, da, cu siguranță lucrurile se vor agrava, cel puțin pentru partidele de la putere, în percepția publică.
Citește și: Bolojan: Vom plafona numărul de angajaţi pentru fiecare localitate, în primării şi consilii judeţene
Dacă însă unul sau mai multe partide de la putere reușesc să tragă căruța asta către ceva bun, atunci e posibil să existe și câștigători, nu doar pierzători, ai acestei perioade de jumătate de an, un an sau cât va dura. În această perioadă știm că urmează inflație, tăieri de salarii, reduceri de pensii prin plata CASS.
E o diferență față de 2010 cu PDL. Băsescu Atunci ei veneau după o guvernare care era destul de detestată, deja acumulaseră multe chestiuni negative și acel moment a fost practic capacul luat de pe oală, care a dus ca lucrurile să explodeze cumva. Și din momentul acela PD nu s-a mai refăcut.
Citește și: Sondaj îngrijorător! 75% din români cred că filmele/emisiunile făcute în comunism erau mai bune
Acum avem mai multe partide la putere. Unii, cum sunt PNL și PSD, sunt în egală măsură responsabili de ceea ce s-a întâmplat până acum. În același timp, diferența majoră este că în partea cealaltă avem populism, avem radicalism, ceea ce din punctul ăsta de vedere este mai grav. Opoziția este formată din doar din așa ceva, deci e o situație diferită. E un moment important totuși, după niște alegeri în care au resetat piața asta politică. Deci nu ne putem gândi neapărat, cum pare la prima vedere, că gata, voturile se duc imediat la AUR. Nu vreau să fiu acum optimist pentru unii sau pentru alții. Dar lucrurile sunt în schimbare, zic eu, de la zi la zi, sau de la lună la lună.
Care este principalul pericol în momentul de față?
Principalul pericol în momentul de față este destrămare a acestei coaliții. După ce trece perioada de măsuri și teoretic ar trebui să înceapă partea de reforme, de tăieri din cheltuielile statului, unde știți foarte bine că anumite partide, și mă refer aici la PSD, sunt foarte sensibile.
Vedem că PSD, cu toate că e la putere, pare că e în opoziție când vine vorba de astfel de măsuri, măsuri care nu pot fi evitate. Eu am spus că dacă Guvernul Bolojan începea să dea un semnal puternic de reformă, dacă începea cu pachetul doi, care se referă de fapt la reducerea cheltuielilor din administrația de stat, poate că oamenilor le-ar fi fost mai ușor să înțeleagă că trebuie să fie solidari și suporte creșterea TVA, a taxelor și impozitelor.
Aici există și o veste proastă. În măsura în care da, creșterile de taxe nu sunt iubite de nimeni. Dacă vă uitați ce spun toți economiștii, inclusiv cei care sunt în siajul acestui guvern, care sfătuiesc acest guvern și nu o spun acum, o spun de ani de zile, și o spun împreună cu economiști de la Banca Mondială și așa mai departe, este că, de fapt, în România, cumva taxele sunt mici.
E aproape un cor de economiști care spun chestia asta, de la impozite locale până la chiar TVA, care a crescut, până la impozit pe capital, inclusiv pe taxe de muncă.
Eu nu spun că trebuie să se întâmple lucrul ăsta, doar vă avertizez că într-un termen nu neapărat de un an de zile sau doi ani de zile, probabil că va reveni discuția aceasta despre reașezarea sistemului de taxe, ceea ce cred că atunci ar putea să creeze anumite probleme.
După cum vezi, PSD încearcă să folosească, apropo de PSD, de acest subiect, spunând că taxele trebuie să crească, dar pentru cei cu venituri mari sau pentru anumite corporații sau pentru cei care își permit să aibă criptomonede. Din nou, trebuie să privim lucrurile și într-o perspectivă economică. E foarte ușor să ne uităm doar politic, însă cred că pe termen lung sunt multe reașezări, mai multe decât vedem sau intuim acum.
Revenind la chestiunea cu costurile, da, cu siguranță cu cât arăți mai mult, sânge, între ghilimele, oamenilor și că într-adevăr mai suferă și cei care ani de zile au trăit din salarii de 3.000 euro pe o oră de ședință într-un consiliu de administrație, da, sunt mai ușor de primit acele taxe. Dar cu siguranță nicio creștere de taxe nu va fi vreodată primită bine de nimeni, de la pensionari până la IMM-uri sau chiar și bănci.
Vom avea alegeri parlamentare în 2028, adică peste puțin timp. Ce ar trebui să se întâmple până atunci pentru ca oamenii revină din zona populistă care oferă doar promisiuni nu și soluții?
În primul rând, este cu adevărat dramatic că în momentul de față nu există o alternativă normală, obișnuită. În al doilea rând, asta ne arată că sistemul politic românesc s-a schimbat, este dat peste cap. Sau, în cel mai bun caz, este într-o tranziție de la un sistem să zicem dreapta-stânga către o altă formulă. Problema este că nu știm care este formula respectivă. Nu știm cine va supraviețui electoral dintre partidele acestea de la putere, la propriu, la următoarele alegeri.. Sigur, nici ei nu știu. Sunt complet dezorientați în a ști cu cine să se alieze.
În al treilea rând cred că suntem în fața unui mare pericol, de a se produce o fuziune între partidul cu putere în stat de tip PSD și populism.
Suntem doar la jumătate de pantof lungime, de situația aia în care PSD să considere că e mai bine să o ia pe calea respectivă. Poate chiar în urma congresului. Și în momentul ăla suntem în cu totul și cu totul altă situație politică.
Cum pot ajunge partidele pro-europene la oamenii nemulțumiți?
Întotdeauna a existat un procent de 10-15% de oameni care au îmbrățișat idei radicale. În general veneau și votau cu ură sau împotriva sistemului de partide. Lor li s-a atașat în ultimii ani o zonă de oameni nemulțumiți care au fost lăsați de izbeliște de către partide. Aceștia trebuie recuperați. Oameni care pe bună dreptate, sunt nemulțumiți de clasa politică, de numiri politice, de toate lucrurile pe care le știm și cu care cred că suntem și noi de acord, și cărra partidele nu le-au dat răspunsuri.
Dacă reușești să dai răspunsuri pe o listă minimală decentă de probleme, de nemulțumiri, poți să recuperezi din acești oameni sau măcar să nu îi lași pradă unor radicali populiști. E atât de simplu, dar, totodată atât de complicat.
În rest, evident că și partidele în jumătatea cealaltă de spectru politic, mă refer aici la PNL, PSD, USR, chiar și partide mai mici care încearcă să intre în sistem cum sunt REPER, SENS, au acum snevoie de a-și păstra publicul, de a nu-l pierde.
Pentru că este foarte ușor ca votanții PSD să se ducă , dacă lucrurile merg prost, către AUR, este foarte posibil ca votanți PNL din zona rurală și a orașelor mici să se ducă către AUR, sau candidați de tip Georgescu.
Dar totul depinde ca acest centru de bun simț, care în final a venit și a votat împotriva derivei României pe 18 mai, să fie adus înapoi de partide. Dar nu cu ce vedem astăzi. Adică nu cu scandaluri de genul: azi sunt de acord, mâineta, i că mi-am dat seama că sunt împotriva ceea ce am votat ieri. E același joc politic care ani de zile, de fapt, i-a trimis pe oameni în partea cealaltă.
Hai să luăm cazul ăsta. Mărești pensiile în în în septembrie anul trecut, mult peste ceea ce își permite statul, doar ca peste nouă luni de zile să vină statul să ia înapoi, pentru că, de fapt nu existau atâția bani. În final, oamenii consideră că politicienii sunt mincinoși. Sunt lucruri foarte simple, nu trebuie să ne complicăm vreo explicație.
Crezi că politicienii din zona partidelor clasice, PNL, PSD, USR, UDMR, au înțeles că scena politică trece printr-o schimbare profundă și că trebuie să se adapteze?
În mod profund nu. Și nu e vorba de faptul că au înțeles mesajul, nu. Problema este așa cum spui tu, că în societate lucrurile se tribalizează destul de mult, se creează un fel de falii, de tabere și de baricade peste care oamenilor le este foarte greu să mai treacă. Și asta vine din faptul că societatea, economia nu-i mai ajută în mod egal pe toți. Ei percep o anumită nedreptate, nu neapărat istorică, dar pe termen lung ei văd că nu mai există un ascensor social. Politicienii contribuie și ei la lucrurile astea, la percepția asta de inechitate pe termen lung, care arată degeaba te zbați că nu ajungi nicăieri.
Această polarizare e mai mult decât pot duce partidele din România în momentul de față.
În momentul de față ei pot măcar să răspundă onest la niște lucruri pe termen scurt, să se comporte civilizat, să nu mai numească politic, să nu mai promită lucruri aiurea și după aia să ia banii înapoi a 2-a zi din buzunarul celălalt. Măcar să arate că sunt în stare să se îndrepte către genul acela de echitate, către crearea unei societăți în care toți să aibă cât de cât o șansă, de la tinerii care au nevoie de o chirie decentă la un preț normal până la pensionarii care să se poată trata decent într-un spital.
În momentul de față partidele au o povară legată de acestă polarizare, legată de aceste tranșee care s-au creat în societate, pe care nu prea pot să o ducă. Iar terenul, din păcate, este deschis larg către partide și candidați de tip AUR, Simion, Călin Georgescu.
Eu chiar mă aștept să apară versiuni îmbunătățite electoral, mult mai performante și cu mult mai mult sexapeel, ca să spun așa, și care ignoră foarte mult și limbajul trecutului și temele trecutului. Vorbesc de lucruri, uite cum e subiectul ăsta care a apărut acum cu niște oameni care nu sunt lăsați să-și irige pământul. Și e acolo o mică răscoală între fermieri, care este imediat preluată de anumite canale.
Imaginează-ți un candidat sau un partid care, la modul cel mai tehnic, profesionist vorbind, vine și culege toate lucrurile astea într-o rafală și, practic, e imposibil de combătut pe termen scurt până preia puterea. După aceea e prea târziu ca să mai întorci ceva.
Referitor la partidele mari. Eu cred că s-au depărtat foarte mult de de electorat vorbind mereu cu superioritate. Au mărit pensii, au mărit salarii și uite că în momentul alegerilor lumea nu prea a votat cu ei. Ce crezi că ar trebui să facă?
Am folosit la un moment dat o formulă pe care au preluat-o și cei de la putere. Nu știu dacă pur și simplu a venit aceeași idee, dar am văzut-o în comunicarea lor. Ideea asta, că pierzi împreună sau câștigi împreună e cam singura soluție. Dar din ce văd acum exat această idee este pusă în pericol. Chiar mi se pare și aș vrea să subliniez chestiunea asta, că există o posibilitate reală ca acest guvern, nu neapărat mâine, dar în câteva luni de zile, după ce se acumulează suficiente minusuri, în partea asta de taxe, cheltuieli crescute, inflație, să pice.
Dacă nu pui toată energia asta cât a mai rămas în sistemul politic în slujba unor reforme care să schimbe acea percepție de falie în societate, nu poți să faci nimic. Nu poți să faci nici lucrurile minimale de a ține economia sau căruța asta a inflației care riscă să dărâme tot. Nici măcar asta n-o să poți s-o faci. Ce ar trebui să facă e să stea împreună.
Și cu siguranță mai un ingredient aici, președintele. În Parlamentul britanic există noțian de whip, de bici care ține o majoritate, un partid pe o linie. Președintele trebuie să fie un whip, un bici al acestei guvernări. Să le pună din tot timpul azimutul, să dea direcția, pentru că el, cel puțin o perioadă, are legitimitatea asta venită din 6,5 milioane de voturi. Ceea ce nu e deloc puțin.
Țineți minte cuvântul ăsta care a dispărut deodată din limbajul nostru: schimbare. Președintele trebuie să fie interpretul, ca un prezentator care vine seara de televizor și spune: astăzi vorbim despre nu companiile de stat, astăzi vorbim despre numirea de ambasadori pe criterii de meritocrație, etc.
Din păcate, Nicușor Dan astăzi a intrat cumva în defensivă. Dacă ați observat ultima conferință de presă, de aici și senzația că ezită sau că de multe ori nu știa ce să răspundă pentru că a rămas cumva în urma agendei publice.
Acum el trebuie să se pună din nou în fruntea acestei căruțe și ,dincolo de ce face premierul Bolojan, cât o putea să facă, să susțină și el înhămarea asta către niște reforme care, din nou, subliniez, este nevoie să schimbe percepția de inechitate din societate.
Cât contează influența Rusiei în toate aceste schimbări?
Rusia lucrează cu materialul clientului și dacă îi oferi o rană, o să-ți pună sare pe rană. Dacă îi oferi o ruptură de picior, o să smulgă piciorul și așa mai departe. Deci, unde găsește o breșă, o să bage și mai mult cuțitul. O să speculeze orice breșă lăsată în credibilitatea statului, în erori făcute în comunicare cu populația, zone de relație cu alegătorii.
Orice spațiu din acesta lăsat gol va fi acoperit de mesajele, de propaganda lor, direct sau indirect prin tot felul de voci. E deja o rețetă pe care cred că unii din zona respectivă au învățat-o pe de rost. Adică nici nu mai trebuie să le spui că trebuie să se comporte așa, pentru că e deja o metodă, o metodologie de a exploata subiecte și nemulțumiri.
Eu vreau să spun că înainte de pandemie, îmi aduc aminte că vorbeam cu lideri politici și le spuneam: uite, există genul ăsta de gazete, pe care trebuia doar să le citești, nu trebuie să faci vreo investigație, care sunt, evident, o modalitate de a colecta date pe internet, de a testa, să vadă ce publicuri sunt avide de teoria-conspirație și așa mai departe. Atunci nimeni nu era interesat. Nimeni nu se gândea că va deveni o problemă.
Acum șapte ani politicienii din clasa politică de la putere, care conduceau guvernarea și se visau la putere și după alegerile din noiembrie au folosit populismul, extremismul cât au putut de mult pentru a-și vrește șansele. Au ignorat complet această amenințare, nu știau că se joacă cu focul. Apoi ne-a bubuit tuturor în față povestea asta. Deci e clar că și dacă existau semnale erau ignorate. Ce schimbă situația acuma este că suntem avertizați.
În anii din urmă, măcar în 2024, 2023, în general, după pandemie, o grămadă de organizații au avertizat și au arătat că sunt grupuri de whatsapp, de Telegram, că narațiunile care sunt folosite în Bosnia, în Polonia, sunt aceleași din România, reciclate în Moldova și așa mai departe, lucru care se întâmplă în continuare.
Dar cred că suntem din nou așa, într-o astfel de perioadă și din nou trebuie să avertizez asupra acestui lucru. Pare că am uitat de toată chestiunea asta, de acest pericol.
Aș vrea să vorbim și despre farsa cu Stormy Daniels care a fost prezentată ca avocata lui Donald Trump care vine să-l apere pe Călin Goergescu și a primit zeci mii de aprecieri pe rețelele sociale din partea susținătorilor lui Georgescu care n-au făcut nicio minimă verificare. Acest lucru arată cât de ușor pot fi manipulați foarte mulți dintre români. Ce s-ar putea face pentru acești oameni?
Dramatic aici este că e o zonă deja în societate, mă refer la o porțiune mare din populație, care este deja un teren unde lucrurile astea nici nu mai trebuie să fie împinse, ele sunt preluate absolut natural.
Deci noi deja am pierdut, dacă vrei, acest război împotriva dezinformării pe o parte semnificativă din electorat. Nu trebuie să-i abandonăm pe oamenii ăștia, dar trebuie să avem grijă ca partea cealaltă de oameni care în mod onest, ca și ceilalți, sunt nemulțumiți de societate din diverse motive, să nu se radicalizeze. Ei nu trebuie abandonați și tratați doar de la distanță, cu mesaje de la un pupitru din când în când, pentru că dacă faci asta o să treacă și ei în tabăra cealaltă.
Aș milita aici, deși sună așa ca o pledoarie în gol, că nu doar politicienii sunt cei care trebuie să facă asta.
Pe lângă cei din presă care fac eforturi să demonteze fake-news-uri ănainte de a deveni virale, e nevoie și de actori din societatea civilă care să fie conștienți pe persoană fizică sau chiar prin proiecte finanțate, care să participe cumva la efortul ăsta de combatere a dezinformării, din om în om, din comunitățile în care sunt.
În același timp, fără schimbări profunde în societate, în economie, care să reașeze cumva relațiile între oameni, percepția asta, că doar unii câștigă și mulți pierd, nu poate să se schimbe ceva.
