Ursula von der Leyen: UE are nevoie de un mecanism pentru monitorizarea statului de drept

Întrebată de europarlamentara olandeză Sophie in’t Veld dacă va avea o abordare mai dură decât actuala comisie privind încălcările statului de drept, adăugând că este „remarcabil” că Polonia şi Ungaria au susţinut nominalizarea sa, Ursula Von der Leyen a răspuns afirmativ şi a făcut referire la faptul că nominalizarea sa a fost susţinută de toate ţările, cu toate că Angela Merkel, cancelarul german, nu a votat-o din cauza diviziunilor în coaliţia aflată la guvernare în Germania, informează news.ro.

În deschiderea discursului, Von der Leyen a declarat că „statul de drept reprezintă bijuteria coroanei muncii noastre”. Ea a precizat că UE are nevoie de un mecanism pentru a se asigura că statul de drept este respectat în statele membre.

Von der Leyen a răspuns unor întrebări din partea grupării liberale a Parlamentului European, ca parte a unei serii de întâlniri cu grupările politice din parlament. După ce a obţinut susţinerea liderilor UE, ea are nevoie acum de aprobarea Parlamentului European – cel puţin 376 de europarlamentari – pentru a deveni oficial preşedinta Comisiei Europene.

Von der Leyen, actualul ministru al Apărării din Germania şi membru în Partidul Popular European (PPE, centru-dreapta) are nevoie să câştige, astfel, voturi de la socialişti, liberali, Partidul Verzilor sau eurosceptici. Ea a subliniat că UE trebuie să fie mai impunătoare pe scena globală, o preocupare tradiţională a PPE. 

De asemenea, Von der Leyen s-a angajat să facă din blocul european unul neutru la nivel climatic până în 2050, susţinând că acest lucru cere obiective mai înalte pentru 2030 precum şi fonduri europene pentru ţările care vor avea dificultăţi în a face tranziţia către energia verde.

Polonia, Cehia şi Ungaria au blocat recent o declaraţie UE care setează un obiectiv de zero emisii de carbon până în 2020, ele dorind asigurarea unor fonduri mărite înainte să se angajeze la un obiectiv concret.

Von der Leyen a reafirmat că preferă ca parlamentele naţionale ar trebui să aibă decizia finală privind trimiterea unor bărbaţi şi femei în situaţii dificile: „Prefer să vorbesc despre o armată a europenilor, nu o armată europeană”, a afirmat ea, făcând referire la cooperarea existentă dintre forţele olandeze şi germane.