SĂRBĂTOARE 6 IUNIE Sfântul care a ales viața monahală, deși tatăl său lucra la curtea imperială

Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Mănăstirii Dalmaţilor, și Sfântul Cuvios Visarion sunt pomeniți în calendarul creştin ortodox în ziua de 6 iunie.

Povestea Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou

Părinţii Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou erau evlavioşi şi iubitori de Dumnezeu. Tatăl său, Petre Capadocianul, era pitarul împărătesc.

Părinții săi l-au învăţat de mic Sfânta Scriptură, iar la douăzeci de ani, Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou a plecat de acasă, lăsându-și în urmă familia, casa și bogăția. S-a dus la mănăstirea lui Isihie, care era aproape de Bizanţ. După aceea a venit în mănăstirea Dalmatului şi a devenit ucenic al Sfântului Grigorie Decapolitul, conform volumului „Vieţile Sfinţilor”, citat de Agerpres.

Citește și: Ce să faci neapărat duminica dimineața pentru a avea noroc. Să fie încă întuneric afară

A fost apoi egumen al mănăstirii, păstorind obştea vreme de opt ani.

Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou a suferit multe chinuri, fiind trimis în exil, în timpul împăratului iconoclast Leon Armeanul (813-820), pentru a renunţa la dreapta credinţă şi la cinstirea sfintelor icoane.

În vremea împărătesei Teodora, soţia împăratului Teofil (829-842), când a fost restabilit cultul icoanelor, Sfântul Ilarion a fost eliberat şi s-a reîntors la Mănăstirea Dalmaţilor, unde a mai trăit trei ani până la moartea sa.

Cine a fost Sfântul Cuvios Visarion?

Sfântul Cuvios Visarion s-a născut şi a crescut în Egipt, manifestându-și credința în Iisus Hristos și în Dumnezeu de mic.

După o călătorie la Ierusalim, unde a cunoscut mulţi părinţi cu viaţă deosebită, s-a întors în Egipt şi folosindu-se de aceste întâlniri, cu sfatul duhovnicului său, Cuviosul Isidor Pelusiotul, a început viaţa cea aspră.

Citește și: Ce este interzis să faci în ziua de vineri ca să nu ai ghinion. Tradiția respectată de femei

Împărţindu-şi săracilor şi mănăstirilor averea rămasă de la părinţi, s-a făcut monah, trăind într-un loc pustiu și în mari nevoinţe.

Postul ținut de Sfântul Visarion era aspru. Acesta nu mânca și o săptămână întreagă câteodată. Alteori, nu mânca și patruzeci de zile. A fost făcător de minuni și a trăit până la adânci bătrâneţi.