Lipsa rațiunii naște monștri ce pot îngenunchia societatea, indiferent de nivelul de civilizație, susțin sociologii.
Joi, șeful Organizației Mondiale a Sănătății a declarat că omenirea stă pe marginea prăpastiei în privința amenințării noii epidemii de coronavirus. Până la sfârșitul zilei, indicele Dow Jones de pe Wall Street a suferit cele mai mari pierderi din istorie, scrie Daily Mail.
Vineri, de cum s-au deschis bursele, prețurile acțiunilor de pe piețele asiatice și europene au început imediat să scadă, la o rată mult mai mare decât în criza financiară din 2008. Prețul petrolului a scăzut cu mai mult de 10 la sută.
Economia suferă șocuri imense, societatea le primește cu aceeași atitudine în fața pericolului de la formarea primelor comunități umane: prin panică. Comportamentul omului nu s-a schimbat când frica îl bagă în corzi.
Și cum s-ar putea comporta omul modern care ascultă știri cum că autoritățile britanice au în vedere înmormântări în masă de „urgență”, la un număr „potențial” de morți de cel puțin 400.000?
Sigur, autoritățile se laudă că sunt pregătite să facă față celui mai grav scenariu legat de coronavirus, nu neapărat că se va și întâmpla, dar cum să reziste omul de rând atacului de panică? Pe toate canalele media este asaltat de știri alarmante.
„Coronavirusul reprezintă acum o problemă majoră pentru societate”, atrăgea atenție expertul Chris Whitty.„Marea Britanie s-ar putea confrunta cu perturbări grave pentru o perioadă destul de lungă. Pentru a le învinge, este posibil să fim nevoiți să plătim un cost social imens.” Apoi a venit șocul anunțării primului deces.
Două sunt punctele de intensitate maximă într-o epidemie: anunțul primei infectări cu un virus nou și primul deces. După care atât autoritățile, cât și societatea, par să o ia razna. Autoritățile iau măsuri poate exagerate pentru a conține epidemia, societatea încearcă să elimine, de multe ori aberant, ceea ce consideră riscant.
În cazul coronavirusului, „riscant” devine pentru omul de rând, supus presiunii fricii de îmbolnăvire și de moarte, o persoană cu trăsături asiatice, o alta care tușește sau strănută, oricine sau orice îi acționează butonul de panică.
Reacțiile de panică nu pot fi judecate rațional, pârghiile declanșatoare fiind profund în subconșientul oricărei ființe, care se activează în caz de pericol ce amenință viața.
Faptul că trăim într-o societate evoluată nu înseamnă că reacționăm altfel la panică. Trăim într-o epocă de sofisticare, libertate și confort maxim. Ne mândrim cu supremația asupra lumii naturale și cu stăpânirea științei.
Dar, cum s-a dovedit în privința coronavirusului, însăși modernitatea a făcut societatea mai vulnerabilă ca niciodată, înlesnind transmiterea cu rapiditate.
Mijloacele moderne de transport au făcut ca la doar câteva săptămâni după ce primele cazuri au fost raportate în orașul chinez Wuhan, coronavirusul să devină un flagel global. Fiecare zi aduce noi cazuri, peste 80.000 la nivel mondial, noi decese.
Orașe închise în China, în Italia, evenimente publice anulate, muzee închise (Luvru a anunțat duminică), vase de lux navigând fără țintă, nefiind primite să acosteze, pelerinajul la Mecca suspendat, școli închise, zboruri suspendate.
Sună apocaliptic. Dar este? După cum ne arată istoria epidemiilor, este. Sentimentul nostru de securitate în privința bolilor a fost întotdeauna o iluzie. Când apare una nouă, suntem total fără apărare și atunci măsurile drastice se impun măcar pentru a opri răspândirea. Ceea ce creează panică.
Viața în vremea coronavirusului poate fi la fel ca cea în vremea ciumei, de departe cea mai infamă. Și, la secole depărtare de vremea noastră, rămâne cea mai înfricoșătoare.
Ciuma și gripa spaniolă
Ca și coronavirusul, ciuma aproape cu certitudine își are originea în țara cea mai populată, China, și a călătorit prin vasta rețea comercială. Nu a existat leac.
În Italia, scria poetul Boccaccio, oamenii cădeau morți pe străzi, cum arată acum videoclipuri din China. Pe măsură ce cimitirele se umpleau, supraviețuitorii săpau șanțuri adânci, în care cadavrele erau îngrămădite unul peste altul, casele în care se găseau suspecți de boală erau baricadate, nimeni nu intra, nimeni nu ieșea, oamenii puteau tot atât de bine să moară de foame sau de sete.
În Europa, în general, aproximativ o treime din populație a murit. La Londra, aproape fiecare a doua persoană a murit. În locuri precum Italia și sudul Franței, rata mortalității s-ar fi putut ridica la 80%.
Oamenii se comportau ca niște animale hăituite. Vrând să scape de moarte, atacau pe cei considerați un pericol, atacau piețele, să-și facă provizii, toate lucrurile rele se petreceau în umbra lungă a ciumei.
Este tentant azi să respingem acest comportament și să ne credem la adăpost de astfel de grozăvii.
Dar ne-am amăgi dacă am considera că medicina modernă este o protecție inviolabilă împotriva ravagiilor naturii.
Medicina modernă, până la urmă, nu a reușit să oprească „gripa spaniolă” să facă ravagii, după primul război mondial. Istoricii cred acum că a debutat în Kansas, dar pentru că unele dintre primele rapoarte proveneau din Spania, i-a rămas numele „gripă spaniolă”.
Din nou, cifrele sfidează imaginația. Unul din trei oameni din întreaga lume a fost infectat, iar numărul morților a ajuns undeva între 50 de milioane și 100 de milioane, mai mult decât au murit în ambele războaie mondiale la un loc, scrie Daily Mail.
Coronavirusul nu este la fel de letal, atât timp cât nu suferă mutații imprevizibile. Experții consideră că rata mortalității este cuprinsă între unu și doi la sută, deși OMS avertizează că nu s-a stabilit încă.
Chiar și așa, repercusiunile ar putea fi devastatoare, nu doar pentru familiile afectate, ci și pentru economia, politica și întregul nostru mod de viață.
Pentru că, așa cum arată sociologii, pandemiile nu unesc oamenii, ci îi dezbină. Pe vremea ciumei, au fost atacați cerșetorii, pelerinii și țiganii, pentru că nu erau curați, deci transmiteau boala.
Teorii ale conspirației, cum a fost cea cu evreii care au provocat ciuma prin otrăvirea puțurilor (de la Toulon și Barcelona la Basel și Köln, familiile evreiești au fost atacate și ucise, iar la Strasbourg, aproximativ 2.000 de evrei au fost arsi vii într-unul dintre primele pogromuri importante ale Europei medievale), se găsesc și astăzi, cu diverși „vinovați”, pe rețelele de socializare.
Cum să scăpăm de panică? Cenzurarea adevărului este, în general, o idee foarte proastă. Primele etape ale gripei spaniole au coincis cu ultimele luni ale Primului Război Mondial, astfel că ziarele și guvernele au raportat un risc redus, în mod deliberat. Drept urmare, mii, poate chiar milioane de oameni, au murit probabil inutil.
Virușii vor însoți întotdeauna omenirea și întotdeauna ne vom afla în fața unuia nou. Nu putem stăpâni natura. Din păcate, nu putem stăpâni nici natura umană, comportamentul în fața pericolului fiind constant în afara rațiunii.
De ce ne temem de COVID-19?
Coronavirusul de la Wuhan este unul care nu a fost văzut niciodată înainte de acest focar. A fost numit SARS-CoV-2 de către Comitetul internațional pentru Taxonomia Virușilor. Numele înseamnă „sindrom respirator sever acut coronavirus 2”, fiind înrudit cu cel care a declanșat SARS în China în 2002. Boala pe care virusul o provoacă a fost numită COVID-19, „boala coronavirusului 2019”.
„Coronavirusul face parte dintr-o familie de viruși care infectează o gamă largă de specii diferite, inclusiv oameni, bovine, porci, pui, câini, pisici și animale sălbatice”, a declarat dr. Helena Maier, de la Institutul Pirbright.
Până la identificarea acestuia nou, se cunoșteau doar șase care infectează oamenii. Patru dintre acestea provoacă o boală ușoară comună de tipul răcelii, dar din 2002 au apărut două noi care pot infecta omul și pot duce la boli mai severe, ca sindromul respirator acut sever (SARS) și sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS).
Originea animală a noului coronavirus nu este stabilită cu precizie. Primele cazuri umane au fost raportate public în orașul Wuhan, unde locuiesc aproximativ 11 milioane de oameni, la 31 decembrie 2019.
Potrivit oamenilor de știință, virusul a venit aproape sigur de la lilieci. Coronavirușii, în general, au originea la animale. Se consideră că virusul care a provocat SARS a venit de la pisici sălbatice, iar MERS de la cămile.
Primele cazuri de COVID-19 au fost persoane care au vizitat sau au lucrat în piața de animale vii din Wuhan, care de atunci a fost închisă pentru investigații.
Deși piața este oficial o piață de fructe de mare, alte animale moarte și vii erau vândute acolo, inclusiv pui de lup, salamandre, șerpi, păuni, carne de porc și carne de cămilă.
Un studiu realizat de Institutul de Virologie din Wuhan, publicat în februarie 2020 în revista științifică Nature, a constatat că probele de virus de la primii pacienți prezentau din punct de vedere genetic un procent de 96% din coronavirusul găsit în lilieci.
Cu toate acestea, nu existau mulți lilieci pe piață, așa că oamenii de știință spun că este probabil că a existat un animal care a acționat ca „mijlocitor”, contractându-l de la liliac înainte de a-l transmite unui om. Încă nu s-a confirmat ce tip de animal era.
Un alt motiv de îngrijorare este că virușii noi se răspândesc mai repede, pentru că nu există imunitate pentru aceștia, atrage atenția dr. Peter Horby, de la Universitatea Oxford.
„Acum vorbim despre un virus căruia nu-i cunoaștem pe deplin spectrul de severitate, dar este posibil ca rata mortalității să fie mai mare decât 2%, iar două procente de cazuri fatale este comparabil cu pandemia de gripă spaniolă din 1918”.
Deocamdată, COVID-19 este o epidemie. Deși s-a răspândit în zeci de țări, focarul nu este încă clasificat ca o pandemie. Șeful pregătirii globale pentru riscuri infecțioase al OMS, dr. Sylvie Briand, a precizat că este vorba de o epidemie cu mai multe focare, majoritatea cazurilor din afara provinciei Hubei fiind „deversate” de la epicentru.
„Încercăm să stingem transmisia în fiecare dintre aceste focare. Boala nu s-a răspândit activ în întreaga lume”, a spus Briand.
