FOTO Ierni de altădată. Bucureștiul îngropat sub zăpadă de 5 metri. Săpau tuneluri să iasă din casă

DE Alex Darvari | Actualizat: 28.01.2023 - 11:44
Capitala în 1954, sub 5 metri de zăpadă. - Foto: Agerpres
Capitala în 1954, sub 5 metri de zăpadă. - Foto: Agerpres
Capitala în 1954, sub 5 metri de zăpadă. - Foto: Agerpres

În februarie 1954,a fost cea mai grea iarnă din București. Oamenii au săpat tuneluri ca să iasă din casă și și-au îngropat rudele mai în vârstă în zăpadă. În 2023 zăpada a revenit în București.

SHARE

La București am avut parte de vreme cu temperaturi de peste 10 grade în zilele de Crăciun și de anul nou. Iar, prognozele arată că  vom avea puțină ninsoare. Primii fulgi ar urma să apară în ultima săptămână din ianuarie când temperaturile se vor duce până la minus 8 grade.

În prima parte a lunii februarie vom avea ger și temperaturi de până la -10 grade, dar în timpul zilei temperaturile vor fi de peste 0 grade celsius. Câteva zile cu ninsori vom avea în februarie dar și temperaturi de 10 grade. 

Martie debutează cu temperaturi de până la 15 grade Celsius, iar la final e posibil să se ajungă și la 20 de grade.

Conform statisticilor ANM (Administrația Națională de Meteorologie) în anul 1954 a fost înregistrată cea mai grea ninsoare din Romania. Ninsoarea a început în luna Februarie, iar în 24 de ore de la primul fulg de nea Capitala României, București, a văzut aproximativ 115 litri de zăpadă pe metru pătrat.

În ziua de 3 feburarie 1954, bucureștenii au fost luați prin surprindere de către vremea cumplita care i-a îngrădit. Potrivit statisticilor ANM, viscolul puternic a lovit în 4 reprize, iar vântul a atins o viteză în București demna de cartea recordurilor, 126 km/h. În aceeași zi cel mai gros strat de zăpadă s-a înregistrat în orașul Călărași (173 cm), troienele au atins și 5 metrii înălțime în anumite zone din sudul țării, arată momenteistorice.

„Marele Viscol" a încremenit Bucureştiul şi întreaga Românie, la propriu, în prima săptămână din februarie 1954. Troienele au ajuns, în zilele care au urmat, chiar şi la 5 metri înălţime în sud-estul ţării.

Militarii în stradă

Unităţile militare au avut un aport hotărâtor în acţiunea de combatere a urmărilor viscolului în întreaga ţară. În Capitală, ofiţeri şi ostaşi ai unităţilor militare au lucrat la deszăpezirea Gării de Nord, Triaj, Chitila, Filaret şi Obor, şoselelor Cotroceni, Panduri, Elefterie, porţiunea dintre Podul Herăstrău şi Piaţa Victoriei ca şi a mai multor linii de tramvai.

Un nou apel a fost făcut în ziua de duminică, 7 februarie 1954, când cetăţenii Capitalei dar şi locuitorii raioanelor au fost chemaţi să iasă la curăţarea drumurilor principale, a străzilor, a căilor ferate, pentru a se putea face aprovizionarea cu alimente, medicamente, pentru a se asigura asistenţa medicală în caz de nevoie. 140.000 de cetăţeni ai Capitalei au deszăpezit 1.188 de străzi.

Mai multe imagini AICI

Potrivit unei ştiri Agerpres din 12 februarie 1954, secţia sinoptică a Institutului Meteorologic Central din Bucureşti a cules şi a prelucrat informaţii meteorologice de peste hotare, realizând mai multe hărţi. Cu ajutorul acestora, Institutul Meteorologic Central din Bucureşti a stabilit pe baze ştiinţifice explicaţia viscolului care s-a abătut asupra Peninsulei Balcanice şi a frigului din Europa. '

'Astfel, în Groenlanda s-a format o regiune cu presiune foarte mare, un anticiclon. Datorită rotaţiei pământului, masele reci şi în parte umede de aer arctic au coborât peste zona maximelor barometrice din Europa. În drumul lor, din cauza zăpezii căzute pe continent, aceste mase de aer s-au răcit şi mai mult. În acelaşi timp, în regiunea Mediteranei, masele de aer cald şi umed au format o depresiune, zonă cu presiune scăzută, care s-a dezvoltat. S-au creat astfel două rezervoare cu presiune diferită care tindeau spre echilibru. Din această cauză, distanţa dintre ele s-a micşorat, astfel încât scurgerea maselor de aer rece pe dedesubtul aerului cald, care s-a produs în Peninsula Balcanică a devenit violentă, dând naştere viscolului.''

„Nămeţii au acoperit străzile, gardurile, au înfundat curţile, ba, la unele case au ajuns până la streaşină. Pe străzi abia s-au făcut ici - colo pârtii în formă de tranşee, în care oamenii dispar cu totul sau nu li se mai văd decât vârfurile căciulilor", nota, în 5 februarie, Pericle Marinescu.

Uşile şi ferestrele, blocate de troiene

În timpul urgiei de la începutul lunii februarie '54, Dan Antoniu (cercetător istoric în domeniul aeronautic) avea vârsta de 9 ani. Locuia în cartierul România Muncitoare din Capitală, undeva pe lângă actualul Pod Grant, într-o casă cu şapte camere, împreună cu bunicii, mama şi alte câteva rude, scrie historia.ro

„La 3 februarie a început de dimineaţă să ningă cu fulgi imenşi, fără întrerupere, până a doua zi. Când ne-am trezit, în casă era întuneric. Geamurile se deschideau în afară, la fel şi uşile, cu excepţia uneia dintre ele, cea de la bucătărie. Ne-am dat seama că era zăpadă mare pentru că geamurile erau albe şi am încercat să ieşim, dar nu s-au deschis!", a povestit Dan Antoniu.

Au săpat un tunel până la stradă

„Zăpada depăşise înălţimea casei, cred că erau vreo 3-4 metri, dar erau şi zone unde omătul era mai mare, peste cinci metri", şi-a mai amintit bucureşteanul. Prin dreptul uşii pe care au reuşit să o deschidă, fiindcă se deschidea în interior, au început să-şi facă un tunel de ieşire, oblic, la 45 de grade, săpând prin omăt, până când au ajuns în dreptul străzii. 

Şi-a înmormântat bunicul în zăpadă

Dar cum un necaz nu vine niciodată singur, exact în acea perioadă, bunicul lui a decedat şi trebuia înmormântat. „Trebuia îngropat la Cimitirul Sf. Vineri care era la o distanţă de 500 de metri de casă. Bunicul decedat a fost luat pe braţe, l-au scos în Bulevardul 1 Mai, l-au pus în dricul care a ocolit pe la Gara de Nord, a mers pe Calea Griviţei până la intrarea în cimitir. Groapa în pământ avea un metru şi ceva, iar res­tul erau metri de zăpadă!", a istorisit Dan Antoniu.

Maşini strivite sub şenilele tancurilor

Conştienţi că riscă să moară de foame sau de frig în case, românii s-au mobilizat exemplar în acele zile. Au săpat tunel prin omăt, au cărat zăpada cu căruţele până la Dâmboviţa, până când stratul s-a mai netezit. Abia atunci au fost scoase tancurile Armatei, pentru că prin zăpada nebătătorită riscau să se răstoarne. Unii martori ai Marelui Viscol şi-au amintit chiar că, după topirea nămeţilor, au fost găsite maşini acoperite de troiene şi care fuseseră strivite de şenile.

Urmărește-ne pe Google News

Comentarii 0

Trebuie să fii autentificat pentru a comenta!

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2024 NEWS INTERNATIONAL S.A.
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te