„ANAF se pregătește de controale pentru a verifica existența unor sedii fixe și/sau sedii permanente ale contribuabililor nerezidenți pe teritoriul României. Astfel, potrivit unor declarații recente ale reprezentanților instituției, sunt în derulare analize de risc în urma cărora ANAF va stabili contribuabilii care prezintă un grad de risc ridicat în ceea ce privește deținerea unui sediu fix și/sau unui sediu permanent în România și care nu s-au înregistrat fiscal. (...)

ANAF pregătește controale la firmele cu sedii fixe și permanente în România

La nivel național, ANAF pregătește o primă campanie de controale în privința contribuabililor nerezidenți, urmând ca într-o a doua etapă să fie derulată și o campanie de controale, în colaborare cu celelalte state membre, pentru contribuabilii rezidenți români care își desfășoară activitatea sau obțin venituri în alte state”, scrie într-o alertă transmisă miercuri de specialiștii de la PwC.

Practic, vorbim de o tematică de mare interes nu doar la nivelul ANAF, ci și la nivel internațional. Pentru că nu doar firmele străine riscă să li se stabilească în România sedii fixe și/sau permanente, ci și firmele din România riscă același lucru dacă activează în alte state.

„Tematica este abordată atât în România, cât și la nivel internațional, fiind una dintre cele mai importante teme de pe agenda Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, dar și a autorităților fiscale din alte state membre. Acestea din urmă au stabilit deja pentru contribuabili din România sedii permanente în acele state membre și colaborează prin mecanismul schimbului de informații în scopul stabilirii situației de fapt fiscale și al identificării unor astfel de sedii fixe/sedii permanente neînregistrate corespunzător. (...)

Analiza inspectorilor fiscali în cadrul acțiunilor de control vizând tematica sediului fix și a sediului permanent este extrem de minuțioasă și presupune evaluarea tuturor documentelor (contracte, documente financiar-contabile, fișe de post și orice alte evidențe) care arată modalitatea factuală și legală în care se derulează activitatea economică. Potrivit legislației, un nerezident generează un sediu fix atunci când «dispune în România de resurse umane și tehnice prin care poate desfășura în mod regulat livrări de bunuri și/sau prestări de servicii», în timp ce un sediu permanent este «locul prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent»”, a detaliat sursa citată.

Așa cum am explicat cu altă ocazie, cu ajutorul specialiștilor de la TaxHouse, sediul fix este un concept ce ține de TVA, iar sediul permanent este un concept ce ține de impozitul pe profit.

„Conceptul de sediu fix devine relevant cu precădere din perspectiva aplicării regulilor de TVA privind locul prestării serviciilor de către un contribuabil român în beneficiul unui nerezident, iar prin intermediul sediului permanent se determină dreptul unui stat de a impozita profiturile înregistrate de o entitate nerezidentă pe teritoriul statului în care aceasta deține respectivul sediu permanent, fiind necesară, în acest sens, și o analiză complexă privind alocarea profiturilor la nivelul sediului permanent”, ne-a spus Georgiana Matei, Director la TaxHouse, potrivit avocatnet.ro.