Gică Petrescu s-a născut la 2 aprilie 1915, la București, tatăl său, Dumitru, fiind funcționar poștal cu studii la Geneva, iar mama sa – un om cu o vastă cultură – având studii de pian şi mulţi ani petrecuţi în Franţa.
A parcurs studiile la Liceul „Gheorghe Șincai”, perioadă în care a activat la chitară şi vocal în ansablul şcolar al liceului, făcându-şi debutul pe scenă la vârsta de 15 ani.
A făcut doar doi ani la Drept. A abandonat studiile pentru a se dedica muzicii.
Cine l-a descoperit
În anul 1930, talentul său este descoperit de compozitorul Ion Vasilescu, iar în anul 1933, marele violonist Grigoraş Dinicu îi remarcă abilităţile interpretative, îl duce la radio, unde interpretează timp de o oră, şlagăre compuse de Ion Vasilescu, Gherase Dendrino şi Aurel Giroveanu. Verdictul dat de oamenii de la radio: „Are voce !”.
La vârsta de 16 ani mama sa trece la cele veşnice în plină putere, lipsindu-l pe tânărul Gică Petrescu de cel mai apropiat îndrumător şi principalul său sprijin în viaţă.
În anul 1931 obţine primul contract de solist la Restaurantul-terasă „Princiar” de pe șoseaua Kiseleff, unde cânta maestrul Fănică Luca, iar în 1933 este angajat ca solist vocal, la localul de lux Galeries Lafayette, unde interpreta alături de Orchestra James Kok. Este admis ulterior la Facultatea de Drept, dar după doi ani abandonează activitatea de student dedicându-se muzicii.
Gică Petrescu a supraviețuit mulți ani marii sale iubiri, dar a decis să nu mai cânte niciodată după moartea soției sale Cezarina Moldoveanu.
Orfan de mamă, Gică Petrescu refuză să cânte după moartea soției.
Citește și: Cercul suspecților, restrâns în cazul Halep. S-a aflat cu precizie când a primit substanța interzisă
Gică a cîntat în franceză, dar şi în engleză. Nu era puţin lucru să ştii două limbi străine de circulaţie internaţională. Iar Gică studiase şi doi ani la Conservator. Făcuse Armonie şi Contrapunct. Ceea ce iarăşi nu era puţin. Restaurantul la care a cîntat cel mai mult şi unde s-a simţit cel mai bine a fost Princiar, la Bufet, lîngă Arcul de Triumf.
„A cîntat de toate: de la operetă, muzică populară, revistă, muzică uşoară, muzică de petrecere. A avut un repertoriu extrem de vast şi o carieră foarte lungă. Nu ştiu dacă l-a egalat cineva. Toată lumea se întreba cum de a rezistat atît. Avea secretele lui: era foarte riguros şi nu a făcut niciodată excese. Nu a fumat şi nu a băut. Deşi cînta mai bine ca oricine muzică de pahar – are 40-50 de cîntece despre pahar! –, eu nu l-am văzut niciodată ameţit”, spune muzicologul Viorel Cozma pentru Dilema
Citește și: VIDEO Cine-i mama bombardierului care-i amenința cu verii pe polițiști, dar s-a ascuns la bunică-sa
Cel mai mare secret al lui Gică Petrescu pare să fi fost femeia care i-a stat alături tot timpul. Soţia sa, Cezarina Moldoveanu. Medic stomatolog, apoi poetă, i-a scris multe dintre versuri, i-a tradus multe cîntece. „S-au iubit nebuneşte şi s-au înţeles foarte bine“, spune muzicologul Viorel Cosma.
„El nu mergea nicăieri fără ea. Erau nedespărţiţi şi – dacă mă întrebaţi – părerea mea e că ea îi era superioară lui Gică. Dar s-au iubit foarte mult. S-au întîlnit la Teatrul de Revistă, unde era Cezarina în tinereţe... o femeie frumoasă! De-altfel, nu aveai ce să cauţi la Revistă dacă nu arătai ca o Miss. Părinţii lui nu au vrut-o, însă, în familia lor pe Cezarina, care era femeie divorţată.“ .
A cîntat corect, foarte cald
Chiar dacă“ – aşa cum spune muzicologul Viorel Cosma – „nu a fost o voce extraordinară, a cîntat corect, foarte cald, foarte sincer şi muzical. Vocea lui foarte caldă nu era niciodată ţipată sau forţată... ceea ce l-a ajutat pe termen lung. Aşa se explică longevitatea lui profesională. A bătut toate recordurile în muzica uşoară. A cîntat aproape 70 de ani! Nu spărgea cu vocea. Nu era Vasile Cristian, de exemplu.
Cariera lui Gică Petrescu s-a încheiat odată cu moartea soţiei sale, Cezarina Moldoveanu. A trăit într-o garsonieră din centrul Bucureștiului. Cei care l-au cunoscut au spus că Gică Petrescu a suferit un șoc imens la moartea soției sale, Cezarina, care s-a stins în 1989. Artistul a început să devină foarte trist și a jelit-o multă vreme. Gică ieșea doar o dată pe zi pentru a lua prânzul în oraș prin bunăvoința unui patron de restaurant.
A murit în 2006 la 91 de ani. Nu a avut moștenitori, așa că voia ca garsoniera sa din centrul Bucureștiului să fie transformată în muzeu. Singurul lucru de valoare care a fost găsit în casă a fost doar un pian vechi.
Cele mai frumoase melodii
Printre şlagărele cântate de Gică Petrescu se numără: ''Fetiţe dulci ca-n Bucureşti'', ''Costică, Costică'', ''Ia mai toarnă un păhărel'', ''Uite-aşa aş vrea să mor'', ''Du-mă acasă, măi, tramvai'', ''Zi-i una mai săltăreaţă'', ''Cel mai frumos tangou'', ''Astăzi e ziua ta'', ''Să-mi cânţi cobzar'', ''Iubesc femeia'', ''Bucureştiul meu iubit'', cântece fredonate de generaţii întregi. Talentul său vocal şi componistic, vocaţia pentru un anumit gen al muzicii uşoare i-au conferit un statut aparte în muzica românească.
