Erau câteva minute de bucurie în cenușiului comunismului.
Născută pe 15 februarie 1946, Viorica Bucur a realizat, timp de 15 ani, „Gala desenului animat” - singura emisiune dedicată desenelor animate, înainte de căderea regimului comunist. Emisiunea a fost difuzată între 1974 și 1992 și, datorită ei, Viorica Bucur a fost supranumită de generații întregi „Mama desenului animat” sau „Mama lui Donald”.
Mama ei era născută la Odessa, venită în anii ’20-’30 în România, iar tatăl era din zona Buzăului. A învățat să scrie și să citească alături de tatăl său.
„Copiii strigau după mine «Mama lui Donald» pentru că eu dădeam desene animate”
„Când eram foarte, foarte mică îmi doream să fiu astronom. Când eram eu în clasa I, a II-a, fratele meu cumpăra nişte cărţi de 1 leu 50. Şi citeam şi eu „Meteoritul de aur”, cărţi din-astea de SF, absolut minunate, citeam şi-mi plăceau. Dar când am văzut eu mai târziu că astronomia e culmea matematicii – şi eu chiar nu m-am descurcat deloc la matematică – s-a dus totul, s-a dus treaba cu astronomia. Dar mie îmi plăcea să merg şi la film, aşa făceau toţi copiii pe vremea aia. Chiuleam toată clasa şi mergeam la filme. Şi aşa au început să-mi placă filmele, eram în clasa a VI-a, a VII-a..”, a povestit pentru historia.ro
Fascinată de filme, în 1964 intră la teatrologie și filmologie în cadrul IATC – Institutul de Artă Teatrală şi Cineamtografică. A fost repartizată, la finalul facultății, la departamentul „Filme”.
Cum s-a născut „Gala desenului animat”
„La un moment dat, Tudor Vornicu – care primise în sarcina sa şi selecţia, programarea şi difuzarea de film şi care tocmai se întorsese dintr-o delegaţie în Franta – zice:„Am văzut la Paris o emisiune de animaţie foarte interesantă, se numea «Amicul public numărul 1» (era, evident, o parafrază a titlului unui celebru film cu gangsteri, «Inamicul public numărul 1»). Să ştiţi că era o emisiune întreagă de o oră numai şi numai cu film de animaţie, era în weekend şi avea mare succes la public”. Şi a încheiat, întrebându-ne direct:„Dac-aţi face voi, tu cu Radu, o emisiune de o oră cu animaţie?”. Şi am făcut!”, spunea Viorica Bucur.
Pe atunci, în Arhiva Naţională de Filme era mult Disney, multe filmuleţe fiind copii ale unora de scurt sau lung metraj – ciclul Mickey, sau „Albă ca Zăpada, „Cartea Junglei”, „101 Dalmaţieni”, „Bambi”, „Tom şi Jerry” etc. – care fuseseră distribuite pe ecrane.
Prima ediţie a „Galei filmului de animaţie” a fost inclusă sâmbăta, în cadrul „Întâlnirii de sâmbătă seara”, emisiune realizată de Tudor Vornicu. Apoi s-a mutat duminica după-masă şi dura o oră. S-a mutat, din nou, sâmbăta, la amiază, și în timp ce regimul strângea șurubul, emisiunea s-a tot micșorat ajungând la câteva minute.
Au încercat să oprească emisiunea
„Au fost multe încercări. Pentru că erau câteva lucruri care nu conveneau. Am avut, de pildă, probleme mari de „viză” la „Popeye Marinarul”, pentru că Olive Oyl semăna foarte mult cu Tovarăşa. Remarcam noi şi remarcau şi cei din jur. Şi, mai ales, am avut un desen animat foarte frumos, pe care, efectiv, nu puteam să-l dau. Se numea „Betty Boop, Albă ca Zapăda”: Betty Boop era Albă ca Zapăda şi, bineînţeles, maştera era Olive Oyl.
Că aceeaşi echipă condusă de fraţii Max şi Dave Fleischer semna desenele animate şi cu Popeye şi Olive, şi cu Betty Boop. Era momentul cu otrăvirea, dar mai era şi momentul în care Olive Oyl, maştera, se uita în oglindă şi zicea:„Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din ţară?” Şi maştera Olive semăna îngrozitor de tare şi la gestică, şi la chip cu Tovarăşa. Am dat o singură dată acest extraordinar desen animat – o bijuterie de fantezie, ritm, muzică de jazz tip New Orleans – dar după aceea ni s-a atras atenţia să nu mai repetăm „experienţa”, povestea Viorica Bucur potrivit aceleiași surse.
Într-o anumită perioadă scurtă, foarte scurtă, pe la începutul anilor ’80, emisiunea a fost lungită: „Pe-atuncea, chiar şi copiii tovarăşilor vedeau desene animate numai la televizor, că videoul a apărut, clandestin, pe piaţa românească puţin mai târziu. Şi Valentin Ceauşescu se căsătorise şi avea un copil şi, din zvon în zvon, aflasem că, plecând cu soţia nu ştiu unde în vacanţă, în străinătate, l-au lăsat pe ăla mic în grija bunicilor, adică în grija Tovarăşului şi al Tovarăşei. Aşa că, s-a dat telefon să fie emisiunea de desene mai lungă, ca să se poată uita nepoţelul la desene cât mai multe. Apoi, mai era şi alt gen de solicitari”, a spus Viorica pentru aceeași sursă.
Desenele românești, mutate în altă emisiune
Desenele românești se dădeau în cadrul emisiunii „O mie şi una de seri”, unde vedetele erau chiar „Mihaela şi Azorel”. Mai dădeam şi eu, dar ce se întâmplă? Când faci „Gala desenului animat” şi pui un Disney lângă animaţie românească, ultima păleşte... Adică, acuma toată lumea zice: „Vaaai, ce drăguţ, Miaunel şi Bălănel, Pic şi Poc”, dar când le puneai lângă un „Tom şi Jerry”... Abia dacă mai trecea câte un „Lolek şi Bolek”. Toate păreau stangaci desenate, lipsite de ritm. Dar pentru că cei de la Secţia de presă tot cereau animaţie românească, am zis:„Bine! Asta vreţi, asta aveţi!”. Trebuia să-i faci pe ei să ia decizia justă. Aşa că, la montaj, introduceam după un Disney plin de culoare, ritm şi fantezie... poc!, un pietroi din-ăsta românesc, că, după aceea, chiar şi animatorii români ajunseseră să spună: „Nu, mai bine să fie separate, să nu le mai combinăm”.
A realizat emisiuni despre lumea filmului
În perioada 1969 - 1972, Viorica Bucur a realizat o serie de emisiuni cu noutăți din lumea filmului, care cuprindea, totodată, și elemente de istorie a cinematografiei și recenzii de film. Pe de altă parte, între 1970 și 1974, Viorica Bucur a realizat emisiunile „Istoria filmului mut” și „Istoria filmului sonor”.
Viorica Bucur a încetat din viaţă, pe 22 august, la vârsta de 65 de ani. Ea fusese diagnosticată cu cancer la pancreas în urmă cu două luni. Cancerul la pancreas este foarte agresiv şi în majoritatea cazurilor şansele de supravieţuire, chiar sub tratament, sunt foarte reduse. Viorica Bucur a supraviețuit bolii numai două luni.
