Mihnea Costachi este recunoscut drept unul dintre cei mai buni jucători de șah din România și promite să devină un adevărat șahist de top la nivel mondial. Una dintre cele mai răsunătoare performanțe ale tânărului este o remiză cu Alireza Firouzja, fostul număr 2 mondial în 2021.
În 2014, Mihnea, s-a clasat pe locul 3 mondial la șah U14, competiție desfășurată în Africa de Sud. Ca jucător deține din 2016 titlul de Maestru Internațional, dar performanțele nu se opresc aici, tânărul albaiulian deținând un palmares impresionant:
A devenit campion european în 2017 și 2018 (U18) la blitz, a obținut locul 1 la nivel european la U18 la dezlegări de probleme, câștigând zeci de trofee atât la nivel național cât și internațional. De asemenea, tânărul șahist deține și titlul de antrenor, instructor FIDE din anul 2022.
Newsweek: Mihnea, șahul pentru tine a devenit un stil de viață. Când ți-ai descoperit pasiunea și ce te-a atras la acest „sport al minții”?
Mihnea Costachi: La 4 ani am primit cadou de la părinți un set de șah. Tatăl meu mi-a explicat regulile jocului și am jucat câteva partide cu el. Apoi am început să joc cu bunicul meu din Cugir, care este și el un pasionat al șahului. Le-am cerut tot mai mult părinților mei să joc, astfel că ei m-au îndrumat spre un club de șah, anume clubul municipal din Alba Iulia. Acolo m-am antrenat cu regretatul maestru Mihail Breaz, de la care am învățat bazele jocului. Din 2007 am început să particip la concursuri, iar în 2008 am obținut primul titlu de campion național la sub 8 ani.
Ai participat la numeroase concursuri până în prezent și ai muncit enorm pentru a ajunge maestru internațional. S-a meritat efortul? Simți că, poate, ți-ai sacrificat copilăria?
Da, într-adevăr, au fost foarte multe ore de studiu și de antrenament, dar părinții au fost de părere că șahul trebuie îmbinat cu școala. Dacă, poate, aș fi practicat doar șahul, eram în prezent mult mai sus în ierarhia „sportului minții”. Indienii, spre exemplu, se antrenează timp de 8-10 ore pe zi, dar ei urmează cariera aceasta fără a parcurge un ciclu de învățământ. Eu mă antrenam timp de 4 ore pe zi până la vârsta de 14 ani. După intrarea la liceu, acest timp a scăzut. Dar aici a intervenit și talentul, cu care antrenorii mi-au spus că sunt înzestrat.
Șahul e numit și sportul minții, cum reușește să te dezvolte ca om?
Șahul te învață să te concentrezi și să iei decizii sub presiune, de asemenea îți dezvoltă intuiția și te ajută să îți planifici foarte bine timpul. Organizarea este totul. Trebuie să te gândești adesea în avans la ce mutări vei face, să îți planifici strategia.
Șahul îl asemăn deseori cu poker-ul. Ca și la poker, și în șah contează foarte mult aspectul psihologic, adică să nu îți arăți emoțiile în fața adversarului pentru că îți poate intui următoarele mutări. Dar, totodată, trebuie să îți și păcălești adversarul, să îl faci să greșească și să profiți de greșeala lui.
Consideri că șahul ar trebui predat ca materie în școli? Ca o materie opțională sau, de ce nu, pentru a se înființa cluburi de șah, pe modelul cluburilor din Statele Unite ale Americii?
În Armenia, spre exemplu, șahul este o materie obligatorie, dar ei au o tradiție, o adevărată cultură în acest sens. Cred că pentru România, ca materie opțională ar fi o idee foarte bună, pentru dezvoltarea elevilor. Federația Română a început un demers în acest sens, să-i învețe pe profesorii de sport să joace șah, dar nu neapărat pentru a îi pregăti pe elevi pentru performanță, ci pentru a le dezvolta acestora anumite abilități, dar, desigur, poate prin această inițiativă se va descoperi și următorul Kasparov de România.
Cine este idolul tău?
Nu am un idol neapărat, dar apreciez jocul mai multor șahiști. Eu încerc să-mi creez propriul stil și să încerc să joc la câștig indiferent de adversar. Ca jucători preferați ar fi Bobby Fischer, Kasparov, iar din prezent îl apreciez foarte mult pe Daniil Dubov, în detrimentul lui Magnus Carlsen.
Ai vreun meci favorit?
Da, ar fi meciul clasic dintre cei doi sovietici, Kasparov versus Karpov. Karpov avea un stil foarte strategic, încerca să nu își asume riscuri mari și să învingă la un joc lung, pe când Kasparov era diametral opus, juca foarte agresiv și întindea tot felul de capcane. A fost un meci foarte interesant.
Ai jucat multe partide de șah, care este recordul tău de mutări?
În 1.000 de partide jucate la tablă recordul ar fi de 146 de mutări într-un singur meci. În online am partide chiar mai lungi, de peste 200 de mutări, în aproximativ 10.000 de meciuri jucate.
Cu siguranță ești la curent cu scandalul din lumea șahului, dintre Hans Niemann și campionul mondial Magnus Carlsen. Hans a avut o ascensiune rapidă și este acuzat că a trișat pentru a ajunge la asemenea performanțe. Ce părere ai? I-ai urmărit meciurile? Crezi că Niemann este un trișor?
Scandalul continuă, în mass-media apar noi acuze din ambele tabere. Niemann l-a acuzat recent pe Carlsen că ar fi plătit o persoană cu 300 de dolari să strige de la un balcon, din apropierea clădirii unde se disputa o partidă între cei doi, că este un trișor. Niemann e ca un fel de Joker în lumea șahului, în final aduce rating acestui sport, dar el a recunoscut că a trișat în două partide online când avea 12 ani, respectiv 16 ani. Este o situație foarte întortocheată, să zic așa.
Am vizionat și partidele dintre cei doi, îmi amintesc că într-un meci Niemann l-a bătut pe Carlsen destul de ușor, cu piesele negre. La șah, la nivel înalt, contează foarte mult culoarea pieselor. Albul începe și atunci ai un anumit avantaj pe tablă, iar din punctul ăsta de vedere, la nivelul lor, să pierzi cu piesele albe este ceva foarte rar întâlnit. A fost într-adevăr o partidă ciudată. Situația în sine este destul de ciudată.
Se câștigă bine din șah? Poți trăi din șah?
Depinde. De exemplu până la o anumită vârstă nu te susține nimeni, în afară de părinți. Abia după ce ai rezultate. În România nu prea existau concursuri cu premii sau erau foarte modice, spre exemplu un concurs se derula timp de 10 zile, iar premiul era de 2.000 lei. Nu reușeai să-ți acoperi masa și cazarea pe toate zilele. Dar, de un an jumătate s-a schimbat conducerea Federației Române de Șah, iar lucrurile au început să se îmbunătățească. Premiile sunt mult mai consistente în prezent.
Cât despre a face din șah un job full time, e dificil. Doar ca jucător e greu, dar dacă faci lucruri complementare, antrenezi sau comentezi meciuri, atunci da, s-ar putea. Se poate îmbina utilul cu plăcutul.
Ce planuri de viitor ai?
După terminarea masteratului în administrarea afacerilor, mi-aș dori să pun bazele unei academii de șah la Alba Iulia, dar și să continui ca jucător de șah. În acest moment antrenez grupa de avansați la clubul municipal din Alba Iulia și îmi doresc acest lucru și pe viitor. Am comentat și câteva concursuri de șah, îmi place și munca de comentator. Nu știu dacă șahul va fi un job full time, dar part-time cu siguranță.
În încheiere, ce sfat le-ai da copiilor care vor să înceapă o carieră în șah?
E nevoie de foarte multă muncă, de antrenamente și, desigur, de finanțare, cel puțin la început. Implicarea părinților este necesară în acest proces. Personal am avut alături familia, care m-a sprijinit mereu, din toate punctele de vedere. Este un sport care te dezvoltă și îl recomand cu căldură tuturor celor pasionați sau care își doresc o carieră în șah.
