Pe de-o parte, animalele nu mai intră în hibernare, din cauză că temperaturile nu sunt suficient de scăzute și pleacă în căutare de hrană, iar pe de altă parte, hrănirea complementară și slaba gestionare a deșeurilor înlesnesc apariția tot mai multor urși habituați (cei care s-au deprins cu omul și intră frecvent în localități în căutarea hranei).
Duminică, o țară întreagă a rămas stupefiată de imaginile cu un urs care a agonizat 17 ore pe un drum național în Harghita, după ce a fost lovit de o mașină. Luni, o ursoaică a murit, după ce a fost lovită de o mașină, în județul Sibiu, iar, în această dimineață, un urs cu două labe fracturate a fost dus în rezervația de la Zărnești, după un alt accident de mașină.
Autoritățile pot interveni în cazurile în care urșii sunt accidentați grav și nu pot fi recuperați în baza Hotărârii de Guvern 323/2010 și în baza Legii vânătorii.
Citește și: Covasna: Un urs lovit de o mașină pe DN11 a fost tranchilizat și dus la Rezervația Zărnești
Numărul conflictelor cu urșii va crește în viitor, din cauză că tot mai multe animale coboară de la munte în căutare de hrană. Toamna, urșii nu mai intră în hibernare, din cauza schimbărilor climatice, explică, pentru Newsweek România, Cristian Papp, manager Biodiversitate și Arii Protejate, din cadrul WWF România.
„Toamna, ursul trece printr-o perioadă de hiperfagie, adică se hrănește foarte mult pentru a acumula acele rezerve de hrană de care are nevoie pentru a trece cu brio peste iarnă. În condițiile actuale, neavând acele „triggere”, stimuli care să îi inducă acea stare de hibernare – temperatura potrivită în acest sens, adică noaptea temperatură mult sub zero grade și ziua fără a avea temperaturi peste 4 grade Celsius - aceste animale sunt în continuare active și, fiind active, continuă să-și caute mâncare, consumând din rezervele acumulate. În pădure nu prea mai au ce să mănânce, pentru că nu mai sunt fructe de pădure, în livezi, recoltarea s-a făcut, la fel și în cazul culturilor de porumb și, atunci, sigur că cele mai accesibile locuri de hrănire sunt, în multe cazuri, după cum vedem, în preajma localităților”, explică Cristian Papp.
Specialistul arată că practica hrănirii complementare, asigurată de gestionarii fondurilor cinegetice, în apropiere de localități, i-a făcut pe urși să asocieze prezența omului cu hrana.
„Din acest motiv, asistăm la aceste conflicte cu urșii și inclusiv din cauza schimbărilor climatice vom asista probabil în viitor la asemenea conflicte, pentru că pur și simplu hrana va fi puțină în aceste sezoane în care ar trebui să fie deja rece și urșii să se retragă. Faptul că îi vedem tot mai des pe șosele, pe căile ferate, asta se întâmplă pentru că nu există hrană suficientă în natură și ei umblă, pentru că sunt în căutare activă de hrană”, explică Cristian Papp.
Avem două centre mari pentru urși: orfelinatul de la Bălan, pentru puii de urs orfani, care sunt eliberați în sălbăticie după doi ani și centrul de la Zărnești, unde sunt îngrijiți urșii care nu mai pot fi eliberați. Mai sunt centre de îngrijire pe termen scurt în Mureș și Vrancea. Sursa foto: WWF
Omorâm 140 de urși pe an, dar nu știm câți sunt exact în România
Hrănirea complementară, fragmentarea habitatului, tăierile de pădure care au loc în habitatul ursului, culegerea fructelor de pădure, gestionarea precară a deșeurilor în localitățile din zonele populate de urși sunt cei mai importanți factori care i-au gonit pe urși din habitatul lor și i-au împins spre localități, în opinia lui specialistului WWF.
Acesta mai arată și că Directiva Habitate, legea europeană care protejează urșii, prevede două modalități de rezolvare a situațiilor în care animalele revin constant într-o localitate: relocarea sau extragerea din populație (omorârea).
Cota de intervenție, adică numărul urșilor care pot fi omorâți într-un an din diferite cauze, este stabilită prin Ordin al Ministerului Mediului și este, din 2016 încoace, de 140 de urși.
Ordinul prevede intervenția asupra populației de urși doar în două situații: pentru prevenirea producerii unor daune importante, în special asupra culturilor agricole, animalelor domestice și pentru prevenirea producerii unor daune importante asupra altor bunuri ori în interesul sănătății și securității publice.
Cota de intervenție, care prevede omorârea până la 140 de urși, se bazează, însă, pe estimări: autoritățile nu știu, de fapt, câți urși sunt în România, explică Papp. „Nu știm câți urși sunt, avem o estimare care nu este bazată pe argumente științifice. Pe lângă rezolvarea problemei urșilor habituali, ar trebui făcut un recensământ la nivel național”.
Ca exemplu de bune practici, specialistul WWF vorbește despre Estonia, care are o populație de urși estimativ similară cu a României.
„Celelalte țări care au urși nu se confruntă cu aceste probleme, au avut un management foarte sănătos, hrănirea complementară nu s-a aplicat la același nivel și, dacă s-a intervenit, s-a intervenit strict în perioadele critice de iarnă, la fel și când a venit vorba despre gestionarea deșeurilor – au avut grijă să nu condiționeze animalul și să-l mențină sălbatic, pe când la noi, din păcate, vorbim despre o populație de urs semidomesticită și s-a ajuns aici din cauza practicilor din ultimii ani. În Estonia, care are o densitate a populației de urși comparabilă cu a noastră, au reușit să reducă pagubele și conflictele cu peste 90 la sută, prin aplicarea eficientă a măsurilor de prevenție, care includ acele garduri electrice ale proprietăților, câini specializați la stână, o grijă mult mai mare la construirea autostrăzilor – au prevăzut acele coridoare ecologice”.
Puteți citi aici propunerile WWF pentru împiedicarea accidentelor în care sunt implicați urșii.
Legea vânătorii, modificată de senatori: Fără protecție pentru urși
La sfârșitul lunii septembrie, Senatul a votat modificarea legii vânătorii, scoțând urșii de pe lista animalelor protejate. Ursul a fost inclus pe lista animalelor care pot fi vânate timp de cinci ani, în anumite perioade.
Atunci, un senator UDMR, Tanczos Barna, susținea că „populația de urs a scăpat de sub control”.
Specialistul WWF Cristian Papp arată, însă, că propunerea de modificare a Legii vânătorii „nu are fundamentare, nu avem cifre care să arate lucrul ăsta (că populația de urși a scăpat de sub control, n.r.)” și că, dacă legea va fi promulgată, România încalcă Directiva Habitate și riscă infringementul.
Legea este, acum, în dezbatere în comisii în Camera Deputaților. Modificările le puteți citi aici.
