„Cât costă o viață?” Cine îi aduce acasă pe copiii bolnavi blocați în Europa din cauza Covid-19

DE Flavia Drăgan | Actualizat: 25.04.2020 - 14:25
Adelina Toncean face apeluri pe Facebook, sună la firme pentru donații și luptă să-i aducă acasă pe copiii bolnavi blocați prin Europa. FOTO: Facebook Asociația Blondie

Primul caz a fost Darius, în 27 martie. Un copil de 7 luni, intubat, operat pe inimă de cinci ori, prins de epidemia de coronavirus la Milano. Clinica San Donato externa toți pacienții, iar băiețelul și părinții lui au rămas blocați în Italia.

SHARE

Darius a fost primul copil pe care Adelina Toncean s-a luptat să-l aducă în țară.

Au urmat două fetițe – una de trei ani, cu cancer, și una de 13, cu o operație pe coloană și paralizie, apoi un tânăr cu cancer, adus cu ambulanța de la Viena.

Joi, Adelina și asociația ei, Blondie, au luptat să trimită în Italia o fetiță de un an, care are probleme cu transplantul la ficat.

Circa 60.000 de euro au costat zborurile, bani pe care Adelina i-a strâns sunând la toate firmele pe care le cunoaște și din donațiile de pe Facebook.

„Căutam încă un avion, pentru două cazuri, și cred că dacă apoi se relaxează măsurile, pot să spun că am adus acasă pe toată lumea care ne-a solicitat”, mi-a spus Adelina vineri, când am vorbit la telefon. Ea și fiul ei, Andrei, n-au mai ieșit din casă de pe 8 martie.

Adelina Toncean (42 de ani) a înființat asociația Blondie anul trecut, după câțiva ani de voluntariat la Inima Copiilor, când copilul ei ar fi împlinit 18 ani. Blondie are grijă de copiii orfani, bolnavi și abandonați în spitale, și luptă ca să-i facă bine.

Blondie era numele de alint al lui Cristi, copilul Adelinei, pe care tânăra l-a luat în grijă când el avea trei ani și se afla pe un pat de spital, cu o boală incurabilă.

După ce l-a pierdut pe Cristi, acum cinci ani, l-a întâlnit pe Andrei, un băiețel diagnosticat cu aceeași boală, o malformație gravă a inimii, care se poate corecta doar când este operată în primele săptămâni de viață.

„Noi ne-am ocupat de copii, nici într-un caz de avioane și de transport. Blondie s-a înființat pentru copiii bolnavi abandonați, așa cum era Blondie, bolnav și singur, copii care, și înainte de Covid, și acum, sunt ultima grijă a oricui.

Când ești și bolnav și singur, de obicei se întâmplă o minune ca să trăiești. Să își dorească un medic foarte mult asta, cineva care să te observe și să încerce să găsească o soluție pentru asta.

Noi, în perioada de Paște, aveam niște proiecte care vizau momentele prin care trece un copil bolnav singur și unul dintre ele era să facem o căsuță în care să stea copiii care suportă operații foarte grele, tratamente foarte grele, un transplant, și care apoi nu au unde să meargă acasă.

Și dacă faci un transplant de măduvă și apoi pleci într-o casă fără geamuri, mai bine nu mai pleci ...

Noi am făcut căsuța asta pentru ei, după care a venit criza Covid. În perioada aceasta, n-am mai putut să o folosim pentru ei, în schimb, copiii plecați la tratamente în străinătate trebuiau să vină în carantină.

Ceea ce am înțeles este că ar fi o variantă foarte bună ca noi, având o casă pregătită pentru copii bolnavi, să-i aducem în carantină și am înțeles atunci că ei, ca să ajungă la noi, trebuie să fie transportați. Se anulaseră zborurile însă și nu aveau cu ce să zboare.

În primă fază, am tot sperat că se va găsi un avion umanitar, militar; când am înțeles că nu se va întâmpla asta, ne-am implicat”, a adăugat Adelina, care, împreună cu asociația ei, a reușit să aducă în țară trei copii și un tânăr, împreună cu părinții lor.

Jos, Gabriela, fetița de 13 ani care a petrecut carantina de două săptămâni în căsuța Blondie. Sursa: Facebook 

„Eu trebuie să găsesc bani să-i aducem acasă”

„Prima dată a fost un băiețel care era intubat și ventilat mecanic, am reușit să-l aducem cu un avion medical. Ne-a costat 18.000 de euro – de la San Donato, din Milano.

A fost pe 27 martie, din cel mai roșu punct al globului, la Marie Curie. După care au mai fost o fetiță de 3 ani cu cancer și o fetiță de 13 ani, care fusese operată pe coloană și era paralizată. Una era la Trento, cealaltă la Milano, am reușit al doilea avion, care ne-a costat tot 18.000 de euro.

Am mai adus pe cineva cu o ambulanță terestră, un tânăr cu cancer, de la Viena.

Ieri, a plecat la Palermo o fetiță care a făcut un transplant de ficat; de două săptămâni îi mergea foarte rău, cei de la Palermo au spus că ei vor să se ocupe în continuare de caz, doctorița de la Grigore Alexandrescu voia și ea același lucru, dar nu aveau habar dacă se poate mișca ceva.

Pe mine m-a căutat mama unei alte fetițe cu transplant de ficat, pe care o dusesem noi acum doi ani la Palermo și mi-a zis: «uite, e un copil cu aceeași problemă cu a mea, m-a întrebat dacă știu dacă se poate merge rutier». Și am zis că se poate, dar sunt 3.500 km, copilul nu era bine. Ne-au spus cei de la Băneasa că se zboară și am reușit să plătim și al treilea zbor, care a fost 16.500 de euro.

Dar a fost foarte complicat, că cei de la Palermo nu aveau locuri, cei de la compania aeriană ne ziceau să le spunem din timp, noi nu aveam cum să le spunem din timp, că nu știa nimeni, când noi nu aveam nimic -  copilul a plecat înainte ca statul român să plătească tratamentul.  

Acolo (în Italia.n.r.), au trei locuri, țin spitalul gol pentru cazurile de Covid, și este singurul centru de transplant de ficat din Europa pentru copiii de la o vârstă atât de mică.

În final, au dus-o pe ea, îi fac azi biopsie, o mută mâine într-un apartament până îi vin rezultatele, apoi aduc alt copil căruia îi fac tratamentul, apoi o aduc din nou pe ea. Ca să poată să păstreze cele trei locuri. Au făcut niște eforturi acești oameni...”, a povestit Adelina.

Ea a mărturisit că sunt momente în care o ia panica. „Ce fac?”. Dar apoi se gândește: „Eu trebuie să găsesc, de-asta suntem aici și am promis că facem, ei sunt acolo și au nevoie de noi, eu trebuie să găsesc bani să-i aducem acasă”.

Am întrebat-o dacă Ministerul Sănătății știe despre zbaterea ei. Știe, mi-a răspuns. „Toată lumea știe. Chiar mă întreb de ce mă lasă în continuare să fac asta și nu rezolvă ei situația, este totuși vorba despre repatrierea unor cetățeni români”.

Oricând mai pot apărea cazuri, mi-a explicat, tocmai fusese contactată să ducă în Italia o fetiță cu cancer la ochi, însă clinica s-a răzgândit și o cheamă pe 25 mai, când deja în România s-a anunțat o relaxare a măsurilor.

„În general, repatrierile s-au făcut pentru că îi externau și unde să se ducă?! Ca să vină cu un avion de linie presupunea să aștepte trierea, să meargă cu toată lumea, fetița de 2 ani și 8 luni a făcut 33 de ședințe de protonoterapie într-o lună, toate cu anestezie generală, a suportat extraordinar totul și după atâta efort, dacă totul va duce la vindecare, dacă nu recidivează, cum să bagi un copil ca ăsta să moară de la o răceală?”, a explicat Adelina.

„Pe ei nu coronavirusul îi omoară, îi omoară aerul din jur”

Cele două cazuri pentru care încearcă acum să găsească finanțare pentru repatriere sunt un băiat de 7 ani și un bărbat de 39 de ani, cu cancer, internați la un spital din Elveția, după ce au fost acceptați într-un program de cercetare, cu terapie cu protoni.

„Se simt foarte rău. Lor li s-a propus să încerce cu un avion de linie, să vină o bucată de drum, apoi să ia un tren ... bărbatul nici nu poate să stea în picioare o oră. Este exclus, plus că ei nu au deloc sistemul imunitar viabil după atâta terapie, pe ei nu coronavirusul îi omoară, îi omoară aerul din jur, orice infecție. Și cred că o să reușim. La momentul acesta, n-am nici o soluție, dar nici la celelalte nu aveam, întotdeauna pornesc că trebuie să găsim o soluție până ajung să fac plata și și de data asta o să reușesc”, a adăugat Adelina.

Și a reluat: „Marți vreau să-i aduc. La fiecare transport îmi zic că nu mai fac, dar la fiecare transport apare câte o situație periculoasă, mai ales pentru cel transportat; la primul caz, avionul decolase de la Milano și ne-au sunat de la Marie Curie că nu-l mai pot primi, că nimeni nu s-a gândit că din zona roșie va veni cineva care are nevoie de terapie intensivă alta decât de Covid-19 și copilul trebuia să meargă în carantină, iar terapia intensivă nu era în izolare. M-au sunat să schimb traseul, să mergem la Târgu Mureș, eu le spuneam că avionul e deja în aer, iar cei de la compania aeriană spuneau că vor factura în plus.

Apoi s-au lămurit: având în vedere că în secția de terapie intensivă nu era nimeni, l-au putut ține în izolare două săptămâni acolo. Și părinții s-au supărat pe mine, că de ce ei s-au dus în carantină și nu-și văd copilul. Pentru lucruri de genul ăsta îmi promit că mă opresc. La tânărul adus cu ambulanța, șapte ore l-au ținut în vamă; sunam și fiecare spunea altceva, îmi ziceam că până nu există un punct de vedere unitar, nu mai fac asta”.

De luni, asociația Blondie va demara și un program pentru femeile însărcinate aflate la risc, din Constanța, care ar putea avea probleme cu sarcina – cu ajutorul unui ecograf mobil, vor vedea dacă copilul lor ar putea suferi vreo malformație. Astfel, a explicat Adelina, șansele de a le salva viața și de a preîntâmpina abandonul cresc.  

Chiar la ora la care am terminat redactarea materialului, Adelina mi-a scris, anunțându-mă scurt: „Am găsit bani și pentru zborul nr. 4. Luni”. 

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2020 NEWS INTERNATIONAL S.A.
Aici puteti modifica setarile de Cookie -