Pandemiile care au afectat omenirea

Diferența dintre epidemie și pandemie rezidă în aria geografică mult mai largă pe care o pandemie o cuprinde și în numărul de persoane ce pot fi afectate de îmbolnăvire.

Apariția unei pandemii determină un impact social imprevizibil. În ultima perioadă, orice știre legată de o posibilă pandemie a generat un curent de opinie corelat cu posibilitatea unei conspirații.

Pornind de la o convingere mistică în care pandemia este rezultatul unui plan secret ce ar urma să distrugă omenirea, se va ajunge foarte ușor la ideea unei conspirații mondiale.

Idea unei conspirații va determina un impact social mult mai important, generând dezorientare, neîncredere și panică. Pandemia devine cu atât mai gravă, cu cât panica se răspândește și se amplifică la nivel global.

Oamenii nu trebuie să se lase pradă stărilor de panică. O astfel de stare de fapt determină reacții anormale ale oamenilor, dar și ale autorităților.

Există posbilitatea ca forța de reacție și intervenție să fie distorsionată pe fondul unor scenarii neclare.

Cu cât se vor genera mai multe incertitudini cu privire la o pandemie, cu atât rezolvarea ei va deveni cu atât mai dificilă.

Însă, dincolo de aceste posibile conspirații, rămâne adevărul istoric care ne confirmă existența unor pandemii de-a lungul istoriei omenirii.

Prima pandemie confirmată istoric face referire la perioada Războiului Peloponesiac, în care peste 60% din populația spartană a murit.

Pandemia era caracterizată de simptome asemănătoare virozei: febră, leziuni cutanate și la nivelul limbii și gâtului. Ulterior, s-a crezut că de fapt îmbolnăvirile erau cauzate de febra tifoidă.

În anul 165, a apărut o nouă pandemie, numită plaga antonină. Această molimă a afectat cu precădere Imperiul Roman. Cauza acestei pandemii a rămas necunoscută.

Simptomele cuprindeau febră, dureri de gât și diaree. Pandemia l-a afectat și răpus chiar pe Împăratul Marcus Aurelius.

La scurt timp, în anul 249, a apărut plaga cipriană, care a afectat Imperiul Roman. Manifestările hemoragice ale acestei pandemii au generat ideea că ar fi fost produsă de filovirus, un virus asemănător cu cel care produce
Ebola. Pe lângă aceste manifestări, boala se manifestă prin: febră, diaree, vomă, ulcere la nivelul gâtului.

În secolul al-XI-lea, a apărut pandemia de lepră în Europa. Această pandemie a generat unul dintre cele mai ample răspunsuri ale sistemelor medicale de atunci, prin înființarea unor spitale speciale pentru cei care sufereau de lepră.

Având în vedere manifestările bolii, dar mai ales apariția diformităților și leziunilor cutanate specifice, multă lume a crezut inițial că această boală reprezintă o pedeapsă divină pentru păcatele oamenilor.

O astfel de reacție plină de misticism și speculații a determinat un efect social previzibil. Pacienții leproși au fost supuși judecăților morale și stigmatizați.

În anul 1350, omenirea s-a confruntat cu prima cea mai gravă pandemie care a decimat o treime din populația globului.

Se pare că punctul de plecare al ciumei a fost Asia, de unde s-a răspândit rapid, ajungând în portul Messina și de aici în toată Europa.

În Marea Britanie și Franța, impactul a fost atât de devastator, încât cele două țări aproape s-au prăbușit economic, dar s-au modificat semnificativ datele demografice.

În anul 1665, a apărut pentru a doua oară ciuma bubonică în Londra. Rezultatul a fost dezastruos, prin faptul că peste 20% din populația londoneză a murit.

Lipsa de cunoaștere cu exactitate a modul de răspândire a stat la baza deciziei de a eutanasia pisicile și câinii din capitala britanică.

În anul 1817, omenirea a fost afectată de holeră. Boala a apărut în Rusia, unde peste 1 milion de oameni au murit ca urmare a infecției ce afectează tubul digestiv.

Răspândirea bolii a fost facilitată de condițiile deficitare de igienă, prin contaminarea apei și alimentelor cu materii fecale infectate.

Trupele britanice contaminate au răspândit pe cale maritimă boala, astfel că holera a ajuns în Spania, Africa, China.

În anul 1855, ciuma bubonică a lovit pentru a treia oară, pornind de această dată din China. De aici s-a răspândit în Hong Kong și India.

Peste 15 milioane de oameni s-au îmbolnăvit. În anul 1889, am fost puși în față primei pandemii de gripă.

Gripa rusească a apărut în Siberia. În scurt timp, au fost raportate cazuri la Moscova. Din capitala Rusiei, virusul a ajuns în Finlanda și Polonia, ca mai apoi să cuprindă întreaga Europă. Gripa rusească a ucis aproape 400.000 de oameni.

Cea mai răsunătoare pandemie de gripă s-a înregistrat în anul 1918 și a purtat numele de gripă spaniolă.

Având o gripă aviară la bază, această pandemie a afectat 500 de milioane de persoane și a ucis peste 50 de milioane de oameni. Gripa spaniolă se crede că a avut originea în China.

Virusul care a determinat această pandemie a fost H1N1. A fost cea mai gravă pandemie din istoria omenirii.

Mortalitatea extrem de ridicată pare a fi explicată prin faptul că virsul declanșa un răspuns inflamator exagerat din partea organismului, prin eliberarea în exces de citokine proinflamatorii.

Condițiile deficitare de igienă, malnutriția și supraaglomerarea spitalelor au agravat răspândirea gripei. Dincolo de infecția virală, mulți dintre pacienții care au murit au dezvoltat infecții bacteriene supraadăugate.

O particularitate a acestei gripe a fost că a afectat persoanele tinere. Aceste date statistice despre mortalitate au confirmat faptul că virsul declanșa un răspuns inflamator puternic în organismul gazdei, de aceea tinerii, care aveau o reactivitate extrem de bună, aveau un răspuns inflamator proporțional.

În zilele noastre, evoluția unei pandemii va fi imposibil de anticipat. Chiar dacă avem datele și experiența istorică, o mare parte din circumstanțele vremurilor trecute nu mai sunt reproductibile.

Chiar dacă condițiile de igie­nă și accesul la servicii medicale s-au îmbunătățit substanțial în zilele noastre, omenirea, astăzi, este caracterizată de o mobilitate extraordinară care va răspândi cu rapiditate microorganismul la nivel global.

În plus, oamenii nu respectă indicațiile medicale cu privire la măsurile de carantină sau măsurile obligatorii de igienă.

De aceea, primul pas în oprirea răspândirii pandemiei este reprezentat de disciplina populației și respectarea măsurilor impuse de autoritățile medicale.

Chiar, dacă măsurile impuse nu sunt pe placul populației, ele sunt menite să protejeze oamenii și să stopeze evoluția pandemiei.