Încă un proces eşuat: Alegerile din străinătate, mai 2019

DE Floricel Mocanu | 11.06.2019 - 13:30

Între 2011 şi 2017, câtă vreme am condus Consulatul General al României la Sydney, am organizat patru rânduri de alegeri.

SHARE

Începând cu cele prezidenţiale din 2014, s-a observat că afluenţa la vot creează probleme de gestionare a procesului în condiţiile sale tradiţionale de reglementare şi desfăşurare.

Alegerile parlamentare din 2016 au adus un plus de flexibilitate în urma adoptării Legii votului prin corespondenţă. Nesemnificativ progres însă, în condiţiile în care, din diverse motive, legea nu s-a bucurat de atenţia destinatarilor, doar câteva mii de cetăţeni la nivel global decizând să beneficieze de prevederile ei.

Nu este lămurit dacă lipsa de atracţie a votului prin corespondenţă a determinat revenirea la formula clasică a votului la urne în 2019 însă era evident că decizia reprezintă o cale îngustă dar sigură spre eşec.

În condiţiile păstrării aceloraşi reguli organizatorice, nici alegerile viitoare nu vor avea alt rezultat, indiferent de cine va deţine portofoliul MAE.

Alegerile sunt organizate conform Constituţiei de către Guvern. Autoritatea Electorală Permanentă, aflată în subordinea Parlamentului, stabileşte regulile de bază ale desfăşurării procesului iar Biroul Electoral Central format din magistraţi, controlează şi validează procesul pe întregul parcurs.

MAE, asemenea celorlalte autorităţi centrale şi locale, de la MAI la Prefecturi și primării, sunt doar elemente de sprijin – asigură derularea, nu stabilesc reguli.

Modalitatea exercitării dreptului de vot, numărul membrilor  comisiei din secţiile de votare, intervalul orar al derulării votării, procedura de acreditare a membrilor secţiei de votare, a observatorilor, a presei etc sunt stabilite de AEP, validate de BEC şi doar transmise la misiuni de MAE.

Estimări preliminare

Misiunilor li se solicită de către Centrală să transmită în timp util estimări privind necesarul secţiilor de votare în zona de competenţă. Comunicările misiunilor  sunt rezultatul combinat al estimărilor privind numărul cetăţenilor români cu domiciliul sau reşedinţa în circumscripţia consulară şi al zonelor geografice de coagulare comunitară cunoscute.

Din anul 2013, la toate misiunile diplomatice şi oficiile consulare s-a deschis Registrul consular în format electronic. Cetăţenii români sau de origine română rezidenţi în aria de competenţă a misiunilor sunt invitaţi să se înscrie voluntar în Registru, în special pentru asistenţă în situaţii de urgenţă.

Registrul consular ar trebui să reprezinte principala sursă de evaluare a dimensiunilor comunităţii. Din păcate, un număr foarte mic de cetăţeni români acceptă să îşi furnizeze datele de contact misiunilor.

Pe plan local, misiunile mai au posibilitatea de a consemna datele despre cetăţenii români figurând în evidenţele diverselor autorităţi – primării, prefecturi, Guvern, când se realizează recensăminte. Nici aceste date nu sunt complete dar pot furniza informaţii relevante asupra distribuţiei teritoriale a comunităţii.

Informaţiile neverificate, furnizate de mediul asociativ, de cel ecleziastic, de cetăţeni care intră în contact cu personalul misiunilor în diverse împrejurări, legende locale, alături de situaţiile certe ale prezenţei la anterioarele scrutine, se compun într-o evaluare care înainte de a fi transmisă la MAE se retuşează la valori superioare, din spirit de prevedere. O estimare, rămâne însă o estimare, nu o dată certă!

În baza lor însă, se evaluează şi se comunică necesarul secţiilor de votare. Tradiţia, sprijinul local (contact cu autorităţile, existenţa personalului disponibil pentru comisiile electorale, posibilitatea închirierii unui sediu corespunzător pentru secţia de votare), informaţiile mai mult sau mai puţin verificate asupra concentrării comunităţilor româneşti, nu de puţine ori solicitările asociaţiilor sau ale reprezentanţilor bisericilor – sunt argumente luate în calcul la stabilirea numărului și a locaţiei secţiilor de votare în străinătate.

Capacitatea de procesare

Numărul maxim stabilit prin normele în vigoare al membrilor unei secţii de votare este de 9. Indiferent de concepţia de organizare a secţiei, de dedicaţia preşedintelui secţiei de votare și a membrilor comisiei electorale, un om experimentat ştie că numai 5 cabine vor putea prelua votul simultan. Unul dintre membrii comisiei este preşedintele care are sarcini de supraveghere, comunicare cu BEC, soluţionarea contestaţiilor etc.

Un alt loc este reprezentat de operatorul de calculator. O persoană trebuie să asigure ghidarea în secţie iar o alta trebuie menţinută drept rezervă pentru cei 5 membri care sunt în contact direct şi permanent cu votanţii.

Vom avea în acest fel în permanenţă 10 votanţi în secţie – 5 votează în cabine, 5 completează documentele şi primesc buletinele de vot. Presupunem, este perfect fezabil, că toţi cei 10 vor vota în circa 10 minute. Vom avea, deci, într-o oră, posibilitatea de a procesa 60 de cereri.

Ipotetic, putem admite că, în condiţii deosebite de eficienţă, inclusiv, în momente mai aglomerate, procesarea cu întreg personalul, inclusiv preşedintele, mai puţin operatorul de calculator, deci utilizând 8 cabine simultan, procesăm 100 de cereri pe oră.

În cele 14 ore legale ale procesului, o secţie nu poate prelua mai mult de 1400 de votanţi! Cu procesarea celor rămaşi în secţie, în misiune, în curtea misiunii, se poate ajunge la 1500 de exprimări de vot la o singură secţie.

La ultimele alegeri, la cele 451 de secții înființate au votat aproape 400 de mii de cetățani, cu o medie de 1000 pe secție dar au fost și cazuri de secții care au procesat peste 2000 de cereri.

Dificultăţi, date contradictorii, neclarităţi

Biroul Electoral Central anunţa în data de 29 mai 2019 că 1,4 milioane de alegători au votat pe liste suplimentare. 1 milion au votat în ţară. Ar rezulta că 400 de mii ar votat în străinătate, adică exact numărul înregistrat în circumscripţia pentru diaspora.

Acelaşi BEC anunţă însă că au fost procesate 700 de mii de cereri de înregistrare în Registrul electoral al Biroului pentru străinătate! Niciunul sau aproape niciunul din cei înregistraţi nu s-a mai prezentat la vot? Sau aceştia sunt cei care nu au mai apucat să voteze?

Dacă este aşa, atunci în secţiile de votare solicitarea trebuie să fi fost maximă – toţi votanţii au trebuit înregistraţi manual pe lista suplimentară de către membrii comisiei. Documentul solicită următoarele date  - nume, prenume, data şi locul naşterii, adresa de domiciliu completă, CNP, tipul şi seria actului de identificare şi semnătura!

În cazul în care votantul figurează în Registrul de la secţie, nu are decât de semnat în respectivul document. Membrii comisiei electorale însărcinaţi cu identificarea au o misiune mai simplă.

Votantul însă, înscris sau nu deja în Registrul electoral al secţiei, trebuie să prezinte o Declaraţie pe proprie răspundere conform căreia nu a votat la o altă secţie. Conţinutul documentului este perfect identic cu cel al rubricaturii din Registrul electoral şi ia la fel de mult timp pentru completare. Anul acesta, AEP a publicat formularul pe site.

Acesta putea fi printat, completat înainte de sosirea în secţie şi semnat în faţa unui membru al comisiei electorale. Această procedură, perfect legitimă şi eficientă (datorită aplicării căreia unui ambasador i s-a intentat proces penal la un moment dat) scurtează decisiv timpii de procesare a unei cereri de vot şi poate asigura fluidizarea accesului în secţie.

Dacă la o ambasadă sau la un consulat general s-a organizat o singură secţie de votare, atunci dezastrul este garantat, în condiţiile în care se vor prezenta la vot 3,4 sau 5 mii de persoane la secţia respectivă!

Pentru o ţară ca Italia unde există estimări de 1,5 milioane de rezidenţi români, din calculul anterior ar rezulta că ar fi necesare 1000 de secţii de votare.

Numai pentru Europa, la o estimare personală, ar fi necesare circa 3000 de secţii de votare.

Este posibilă înfiinţarea unui număr atât de mare de secţii de votare?

În condiţiile în care sistemul de organizare actual se menţine, cu costuri semnificative şi cu anumite imponderabile care se pot oricând transforma în elemente de disconfort (au fost câteva situaţii şi la alegerile din 26 mai 2019 când locaţiile rezervate pentru sediul secţiilor de votare nu au mai putut fi utilizate, întrucât proprietarii au anunţat rezilierea contractelor), răspunsul DA! este grevat de următoarele condiţionări:

- statele pe teritoriul cărora se organizează secţiile de votare să accepte propunerea; trebuie avut în vedere faptul că, de regulă, se solicită asigurarea pe plan local a măsurilor de securitate a spaţiul închiriat cu orice titlu (gratuit sau oneros), că procesul are loc duminica iar unele autorităţi locale, cele care în multe cazuri finanţează serviciul de ordine publică, se pot simţi stingherite dacă nu puse în imposibilitatea de a răspunde cererii; un element de analiză atentă din partea autorităţilor române (cu implicarea necesară a misiunilor) ar fi impactul pe care o solicitare globală către autorităţile centrale ale diverselor state îl poate avea asupra situaţiei comunităţilor româneşti atât în plan local, cât şi naţional. (Sentimentul invaziei! Să ne imaginăm 1000 de secţii de votare înfiinţate într-o duminică de un stat străin în România – circa 25 în fiecare judeţ!);

- misiunile vor fi puse în dificultate în a identifica locaţiile necesare, obţinute de la autorităţi locale sau închiriate de la firme ori persoane private, astfel că vor fi nevoite să recurgă a sprijinul mediului asociativ, bisericesc etc; în acest fel, peste 90% dintre sediile secţiilor de votare se vor afla în afara misiunilor: Se naşte întrebarea legitimă – nu ar putea fi organizatetoate secțiile de votare în afara misiunilor?

- 3000 de secţii de votare (în Europa) ar presupune la nivel maxim de desemnare, un număr de 27 000 membri ai comisiilor de vot. Misiunile, cum se întâmplă astăzi, cu diplomaţi, funcţionari, şoferi, femei de serviciu, nu pot asigura decât câteva sute din aceşti membri. Ceilalţi vor trebui desemnaţi din rândul comunităţilor locale; din nou, din nou întrebarea de mai sus: nu ar putea fi diplomații cu totul excluși din procesul electoral?

Alternativa viabilă

Dimensiunea numerică a diasporei româneşti, fără a lua în calcul complexitatea problematicii rezultate din modul ei de formare şi de evoluţie, numai dimensiunea numerică a diasporei, aşadar, reprezintă o problemă în sine.

Probabil că ea ar ridica dificultăţi de gestionare pentru orice guvern din lume. În mod sigur creează probleme majore şi permanente guvernului care nu reuşeşte să îşi adapteze metodele de lucru la realitatea cu care se confruntă.

Experienţa personală şi observarea mai multor variante de abordare a problematicii în discuţie mă îndeamnă să recomand, ca şi în cazul activităţii consulare, informatizarea completă a procesului electoral şi flexibilizarea metodologică (fără a scăpa din vedere rigoarea reglementării pentru asigurarea atât a condiţiilor de exprimare a votului dar şi pentru asigurarea securităţii sale şi a datelor cu caracter personal de orice natură) ca singure variante de rezolvare a problemelor curente.

Votul electronic, votul prin corespondenţă, votul anticipat sunt formulele care pot permite exprimarea opţiunii electorale oricărui cetăţean român – din ţară sau din afara graniţelor, fără nicio diferenţiere. AEP trebuie să dezvolte platforma digitală care să permită accesul din orice colţ al lumii oricărui cetăţean român care are dreptul şi doreşte să îşi exprime o opţiune electorală.

Votul la secţie nu trebuie desfiinţat, dar trebuie promovat acolo unde există solicitări specifice din partea comunităţilor -  din ţară şi din afara graniţelor şi, astfel cum se întâmplă în ţară, întreg procesul să fie preluat de reprezentanţii partidelor politice şi de cei ai societăţii civile şi scos complet în afara activităţii diplomatice.

După părerea mea, şi unele dintre împiedicările normative (norme de aplicare a unor legi bune dirijate instituţional) în domeniul consular şi reglementările conservatoare din domeniul electoral au la bază un acut, structural, sistemic sentiment de neîncredere în capacitatea resursei civile a societăţii de a soluţiona probleme de înaltă responsabilitate în condiţii de siguranţă şi onestitate!

În aceste circumstanţe, o instituţie riguroasă, strict organizată, cu virtuţi aproape milităreşti în privinţa disciplinei muncii, a fost inclusă în circuitul gestiunii actelor de stare civilă şi de călătorie (sarcină pe care tot informatic trebuie să şi-o asume integral MAI)  sau în activităţi electorale care nu au nimic în comun cu activitatea diplomatică şi consulară.

În zilele din urmă, se aude vorbindu-se de varianta organizării alegerilor din străinătate pe parcursul mai multor zile. Este o soluție de avarie, următoarele alegeri fiind peste mai puțin de 6 luni. Eficiența măsurii, trecând cu vederea aspectele de principialitate a abordării – de ce nu s-ar aplica același regim și cetățenilor din țară? – este de evaluat în practică. Este evident că nu se poate extinde dincolo de perioada de week-end, pentru că atât membrii comisiilor cât și spațiile în care se organizează secțiile de votare vor avea alte ocupații în timpul săptămânii.

Soluția definitivă nu poate fi decât cea menționată anterior. Până la alegerile parlamentare de anul viitor – diaspora nu votează la alegerile locale - ar fi suficient timp pentru reglementare și implementare, cu toate procedurile necesare – simulări, evaluari de costuri, de personal etc.

Nu am cunoștință despre o țară care să aplice toate variantele de vot în același timp. Situația țării noastre în acest moment este, însă, una specială, care reclamă măsuri speciale.

_________________________

Floricel Mocanu a fost consul general al României la Sydney.

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2019 NEWS INTERNATIONAL S.A.