La proiectul bugetar de bază se adaugă 750 miliarde euro - Next Generation EU -care aproape dublează cheltuielile UE, pentru perioada 2021-2024, cu fonduri obţinute din pieţele financiare. Din perspectivă macroeconomică, răspunsul financiar la criză şi amânarea, după 2027, a plăţii împrumuturilor este oportună.
De asemenea, o mare parte din aceste fonduri va fi distribuită statelor sub formă de grant-uri, fiind destinate statelor şi regiunilor afectate în scopul evitării apariţiei unor noi linii de divizare şi subminarea Pieţei Unice.
O serie de aspecte procedurale care ar trebui parcurse pentru ca un stat să ajungă la aceste resurse financiare sunt încă în discuţie şi este normal, în opinia mea, ca acestea să fie cunoscute:
1. În 2020, numai o parte din fondul de redresare poate fi folosit (11,5 miliarde euro). Propunerea Fondului de redresare presupune creşterea contribuţiei statelor membre (plafon de 2%), implicit a resurselor la nivelul UE ("taxa pe plastic"; noua taxă digitală; schema de schimb privind emisiile de carbon) care, însă, vor fi implementate numai după aprobarea în Parlamentele statelor membre. Anticipând aceste dificultăţi, Comisia a făcut o propunere moderată, pentru anul 2020, care ar urma să primească votul unanim în Consiliu şi aprobarea Parlamentului European.
2. 310 miliarde euro din fondul destinat grant-urilor vor fi orientaţi spre "Facilitatea pentru redresare şi rezilienţă" pentru finanţarea programelor corespunzătoare. Criteriile distribuiri "Facilităţii" sunt: populaţia, PIB-ul pre-criza şi nivelul şomajului. Este important de subliniat că aceste alocări de fonduri nu au în vedere impactul economic şi social al crizei sau diferenţele privind fiscalitatea între statele membre.
3. Decidentul român ar trebui să fie foarte atent la funcţionarea "Instrumentului de Sprijin privind Solvabilitatea", destinat sprijinirii companiilor cu potenţial de recuperare post-criza. Acest fond va fi gestionat de Banca Europeană de Investiţii, fiind orientat spre statele membre cele mai afectate de criză şi în care posibilităţile de sprijin financiar pentru companii este limitat. Reglementarea se face exclusiv prin BEI şi exclude criteriile geografice în distribuirea banilor.
4. Implementarea finanţărilor din Fondul de redresare va trebui să fie foarte atent urmărită. Corelarea între etapele de realizare a programelor şi sosirea tranşelor de finanţare a acestora vă fi un proces complicat, aceste dificultăţi fiind cunoscute în statele care implementează politici de coeziune.
Dincolo de criteriile economice, în propunerile Comisiei se fac trimiteri clare către standardele Statului de Drept. Deci exclus CORUPŢIE în gestionarea acestor resurse.
Voi adăuga câteva elemente de mesaj pe care le consider utile în susţinerea poziţiei României în dialogul European:
- Regulile economice tradiţionale în piaţa unică europeană nu mai sunt operaţionale;
- Unele state UE au prioritizat interesele naţionale în dauna celor colective, generând mai multe dificultăţi decât era necesar în procesul de redresare economică;
- Criza corona virus a demonstrat că reacţia individuală a statelor UE este limitată. Nici marile puteri economice din UE nu au toate mijloacele economice, instrumentele financiare, precum şi experienţă pentru a răspunde la impactul COVID-19, numai prin politici naţionale.
- Concentrarea eforturilor de negociere pe problemele bugetare. Nu mai sunt de actualitate mesajele politice generice.
- Pe baza resurselor puse la dispoziţie de UE, Parlamentele şi guvernele statelor membre au şansa de a decide privind reformele structurale, de durată, a economiilor naţionale;
- Încrederea este argumentul zilei. Există bani şi procedurile de cheltuire utilă sunt clare. Ceea ce este important ţine de distribuirea resurselor şi profesionalismul în elaborarea programelor.
- Un model de bună guvernanţă şansa statelor UE de a inspira încrederea pentru cetăţeni, societate civilă şi sectorul privat.
- Solidaritate şi un nou contract social între UE, cetăţeni şi sectorul privat sunt necesare. În acest moment, protecţionismul şi închiderea pieţelor sunt erori în ceea ce priveşte politicile publice naţionale.
Dezbaterile politice şi aprobarea programelor naţionale trebuie fie concluzionate până la sfârşitul lunii iulie pentru ca parlamentele naţionale să aibă timpul necesar ratificării deciziilor luate în Consiliul şi Parlamentul European.