Elizabeth și sora ei, Margaret, se aflau într-o excursie cu părinții lor la Britannia Royal Naval College din Dartmouth, universitatea pe care a urmat-o tatălui lor.
Aici a intrat în scenă elegantul lor văr, cadetul Philip. Potrivit lui Marion Crawford, guvernanta prințeselor, ceea ce a atras-o pe Elizabeth a fost „frumusețea vikingă” a lui Philip - părul blond și ochii albaștri.
Crawford explică în cartea sa de memorii, The Little Princesses (Micile prințese), că acesta a venit la bordul iahtului regelui pentru a lua masa și a făcut-o pe Elizabeth să roșească.
Se pare că afecțiunea ei pentru el a fost observată de unchiul lui Philip, consilier al regelui, Lordul Louis Mountbatten, care se afla și el la bord și care a scris în jurnalul său că „prima lor întâlnire a fost un mare succes".
Unele dintre rudele reginei au vorbit deschis despre afecțiunea pe care aceasta o avea pentru Philip în acele zile de început. Printre acestea s-a numărat Margaret Rhodes, verișoara lui Elizabeth, care a scris în autobiografia sa că aceasta a fost „cu adevărat îndrăgostită încă de la început".
În vârstă de 18 ani, prințul Philip al Greciei și Danemarcei, cadet de Marină la acea vreme, îi câștigase inima viitoarei regine.
Fotografiile din acea perioadă sunt păstrate la Britannia Royal Naval College din Dartmouth. Printre ele se află una în care prințesa Elizabeth și Philip joacă cricket.
Fotografia a părut nesemnificativă la acea vreme, dar arată începuturile relației cuplului regal petrecute în Devon.
Logodna a venit abia după un timp, de fapt opt ani mai târziu, după război, în 1947, iar căsătoria a avut loc la Westminster Abbey în noiembrie, în același an. Elizabeth nu știa că, în doar cinci ani, urma să urce pe tron și să depună jurămintele ca regină.
După ce a devenit consortul reginei, Philip a fost nevoit să renunțe la cariera sa navală promițătoare.
Acum era destinat unei vieți de serviciu public, în care se aștepta să meargă la câțiva pași în urma soției sale, conform protocolului. Însă, în privat, regina s-a asigurat că are un rol egal, dându-i să conducă proprietățile.
Ducele a rămas alături de soția sa timp de zeci de ani. Puține momente de afecțiune au avut loc în public, dar în palat își arătau afecțiunea când se credeau feriți de ochii personalului.
În mod tradițional, căsătoriile regale aveau motive strategice. Erau folosite pentru a construi alianțe între țări, dar cea a prințului și a prințesei a fost o poveste de dragoste adevărată.
„Pentru noi era Prințul Philip, Prințul Consort, Ducele de Edinburgh, dar pentru regină era un soț foarte iubit”, a declarat comentatorul regal Jennie Bond, la moartea prințului Philip, la 9 aprilie 2021.
Cuplul a fost căsătorit în total 74 de ani. Au avut patru copii, opt nepoți și 12 strănepoți.
Unul lângă altul, au călătorit în toată lumea, din Australia până în America, Africa și India, fluturând steagul Commonwealth-ului condus de Majestatea Sa.
Au împărtășit un angajament total față de îndatoririle și serviciile lor și s-au avut întotdeauna unul pe celălalt pentru a ușura povara vieții publice cu un pic de umor. În privat, el îi spunea „Lilibet”, „Dragă” sau, cu umor, „Cârnaț”. Le plăcea să ia cina la televizor împreună și să comenteze.
La moartea lui, regina a declarat că el a fost întotdeauna „puterea și sprijinul” ei. Și a așteptat, cu eleganța regală care o caracteriza, să-l însoțească în eternitate.
