Trump a declarat, la Fox News Channel, că vinovăția Iranului a fost „expusă” de Statele Unite. Centrul de comandă al S.U.A. (CENTCOM) a demonstrat că Garda Revoluționară a Iranului a retras o mină magnetică neexplodată de pe petrolierul japonez Kokuka Courageous.
Capitanul Bill Urban, purtătorul de cuvânt al CENTCOM, a arătat pe ore ce s-a întâmplat cu cele două petroliere atacate, care au fost „asaltate” de Marina iraniană, grăbită să preia echipajele navelor avariate, precum și alte „obiecte”:
„La ora 8:09 ora locală, o aeronavă a S.U.A. a observat o ambarcațiune de patrulare de clasă Hendijan și o ambarcațiune de atac rapid (FAC / FIAC) aparținând Gărzii Revoluționare Iraniene (IRGC) în apropierea petrolierului norvgian M / T Altair.
ora 9:26 ora locală, iranienii au cerut ca nava Hyundai Dubai, care a salvat marinarii de la M / T Altair, să aducă echipajul la FIAC-urile iraniene. Nava Hyundai Dubai a respectat cererea și a transferat echipajul M / T Altair către FIAC-urile iraniene.
La ora 11:05 ora locală, USS Bainbridge, la concurență cu navele iraniene, se îndreaptă spre un remorcher olandez, care salvase echipajul de 21 de marinari de pe Kokuka Courageous. Deși ambarcațiunea iraniană de patrulare a încercat să ajungă înaintea USS Bainbridge, marinarii salvați au fost transferați pe nava americană la cererea comandantului navei Kokuka Courageous. Marinarii salvați sunt în prezent la bordul USS Bainbridge.
La 4:10 p.m. ora locală, o barcă de patrulare de clasă Gashti aparținând IRGC s-a apropiat de M / T Kokuka Courageous și s-a înregistrat când echipajul a retras o mină magnetică neexplodată de pe coca navei M / T Kokuka Courageous. Vezi înregistrarea aici.
Statele Unite și partenerii noștri din regiune vor lua toate măsurile necesare pentru a ne apăra pe noi înșine și interesele noastre.
Atacurile de astăzi reprezintă o amenințare clară pentru libertatea internațională de navigație și pentru libertatea comerțului.
SUA și comunitatea internațională sunt pregătite să-și apere interesele, inclusiv libertatea navigației. Statele Unite nu au niciun interes să se angajeze într-un nou conflict în Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, ne vom apăra interesele.”
În afară de raportul prezentat de CENTCOM, serviciile de informații ale armatelor americane și israeliene au întocmit o evaluare a atacurilor. Patru elemente reflectă implicarea Iranului în cele șase atacuri asupra aliaților americani în ultima lună, atingând un maximum în sabotajul celor două petroliere din Golful Oman de joi, 13 iunie.
Elementul de surpriză:
Înainte de cele patru atacuri asupra tancurilor petroliere din 12 și 14 mai în afara portului Fujairah, nicio agenție de informații, americană, arabă din Golf sau Israel, nu a suspectat că acest atac va veni. Din informațiile deținute, Iranul își activase milițiile șiite pentru a ataca bazele militare americane de lângă granița siriano-irakiană. A fost o diversiune, țintele vizate fiind petroliere ale aliaților SUA, unele transportând petrol pentru SUA, dar nu au fost vizate direct ținte militare americane.
Standarde profesionale ridicate de operare:
Unitățile militare iraniene și forțele speciale care au fost desemnate pentru aceste atacuri au fost extrem de competente. Atașarea minelor magnetice pe coca celor patru tancuri petroliere atacate în luna mai și detonarea lor în ordinea exactă, nedetectată de forțele americane sau de alte forțe prezente în regiune, necesită aptitudini militare de vârf. Același standard se aplică rachetei ghidate exact să explodeze într-un punct apropiat de ambasada SUA din Bagdad, fără a deteriora clădirea. Aceasta și-a atins scopul exact, acela de a transmite SUA hotărârea de a merge pe calea agresivă pentru a determina ridicarea sancțiunilor, deocamdată fără să existe victime. Rachetele care au vizat pozițiile militare israeliene din Hermon au fost, de asemenea, programate să nu facă victime, pentru că atunci s-ar trece la un nou nivel, de război.
Etapele escaladării:
Atacurile inițiale nu au cauzat pierderi ireversibile celor patru petroliere aflate de-a lungul portului Fujairah. Următoarele lovituri împotriva stațiilor de pompare a conductei petroliere din Arabia Saudită au întârziat fluxul prin conducta de la est la vest, dar daunele au fost reparate rapid. Însă, atacul din 13 iunie asupra celor două tancuri petroliere care au luat foc în Golful Oman a fost o escaladare periculoasă. În timp ce militari iranieni au fost filmați în timp ce îndepărtau o mină megnetică neexplodată de pe Kokuka Courageous, pentru a îndepărta dovezile (ulterior nu au făcut nicio referire la acest „incident”), martorii de la bord ajunși pe o navă americană susțin că nava a luat foc din cauza unor „obiecte zburătoare” pe care le-au observat înainte de explozie. Acest incident este în curs de investigare. Expertiza militară susține că exploziile au fost provocate fie de mine magnetice, fie de torpile. Minele magnetice au fost plantate de sabotori pe bărci rapide sau mini-submarine, nedetectate de navele de război britanice sau franceze care patrulează acest traseu.
Arme precise:
Toate armele folosite de iranieni până acum au funcționat fără greșeală. Experții israelieni au subliniat că până acum nimeni nu a apreciat că Iranul deținea un sistem de arme capabil să lovească o țintă cu o marjă de eroare de doar 1,5 metri. Aceasta s-a descoperit pentru prima oară miercuri, 12 iunie, când rebelii Houthi din Yemen au tras rachete de croazieră iraniene Soumar asupra aeroportului saudit Abha, lovind direct și distrugând turnul de control. Acest incident a arătat că Iranul a livrat acest rachetă de croazieră rebelilor din Yemen sau componente pentru asamblarea acestuia, trecând astfel o altă linie roșie. Racheta de croazieră iraniană Soumar transportă o jumătate de tonă de explozivi și are o rază de acțiune până la 2.500 de kilometri.
