La 20 august 1968, forţe armate ale unor state din Pactul de la Varşovia au intrat în Cehoslovacia. Această invazie a reprezentat una dintre cele mai tensionate crize din interiorul blocului socialist în perioada războiului rece.
La începutul anilor '60, Republica Socialistă Cehoslovacă s-a confruntat cu o criză economică, care a generat înlocuirea lui Antonín Novotný din fruntea Partidului Comunist din Cehoslovacia (PCC).
Fără susţinere în Comitetul Central al PCC, Antonín Novotny a demisionat la 4 ianuarie 1968 din funcţia de secretar al partidului şi de preşedinte al republicii. A fost înlocuit, la 5 ianuarie 1968, de Alexander Dubcek, care avea sprijinul comuniştilor reformişti, relatează Agerpres.
Citește și: Putin, la limita frontului. I-a băgat în ședință pe șefii „operațiunii militare speciale” în Ucraina
Alexander Dubcek a lansat, în aprilie 1968, un program de reforme care includeau, printre altele, o libertate sporită a presei şi posibilitatea unei guvernări multipartinice.
Deşi programul prevedea că reformele trebuiau să se desfăşoare sub umbrela conducerii Partidului Comunist Cehoslovac, presiunile populare au condus la implementarea urgentă a unora dintre măsurile de reformă. În presă au apărut declaraţii antisovietice, social democraţii au început formarea unui partid separat, au fost create noi cluburi politice independente.
Membrii conservatori ai Partidului Comunist Cehoslovac au cerut măsuri represive imediate, însă Alexander Dubcek a preferat o conducere moderată a partidului.
Numirea lui Alexander Dubcek în fruntea Partidului Comunist Cehoslovac şi pachetul de reforme iniţiat de acesta au generat îngrijorare unor lideri din Pactul de la Varşovia.
Citește și: ONU califică drept „odios" bombardamentul rusesc asupra oraşului Cernihiv
Cu prilejul întâlnirii de la Dresda, din 23 martie 1968, a liderilor celor cinci ai Pactului (Bulgaria, Republica Democrată Germană, Polonia, Ungaria şi Uniunea Sovietică), la care a participat şi o delegaţie cehoslovacă, a fost pusă în discuţie chestiunea reformelor cehoslovace şi relatările apărute în mass-media cehoslovacă la adresa Pactului de la Varşovia şi la adresa Uniunii Sovietice.
Expunerea chestiunii cehoslovace în cadrul acestei întâlniri a stârnit reacţii diferite din partea celor prezenţi la discuţii. Liderul comuniştilor polonezi Wladyslaw Gomulka cerea expres adoptarea unor măsuri imediate, indică volumul ''Primăvara de la Praga 1968'' (Jaromir Navratil, Central European Press, Budapest, 1998).
La 10 aprilie 1968, Comitetul Central al Partidului Comunist Cehoslovac a adoptat Programul de Acţiune ce consta într-un pachet de reforme politice şi economice care au reprezentat eforturile conducerii centrale de la Praga de a păstra ordinea socialistă, însă prin introducerea unor elemente importante de democraţie liberală.
În perioada 4-5 mai 1968, la Moscova, s-au desfăşurat discuţiile bilaterale sovieto-cehoslovace la cererea lui Leonid Brejnev privind situaţia din Cehoslovacia, iar în cadrul acestei întâlniri liderul sovietic pune în discuţie zvonurile privind apariţia la Praga a ''unui nou model de socialism care nu a mai existat până acum.''
Citește și: Josep Borrell: „Crimele de război din Ucraina sunt comparabile cu cele din al Doilea Război Mondial”
La 27 mai 1968, Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a trimis Memorandumul nr. 14194 către partidele comuniste prietene precum şi alte materiale documentare care trec în revistă situaţia din Cehoslovacia. Memorandumul a făcut referire la intenţiile Uniunii Sovietice de a organiza o acţiune colectivă a statelor socialiste sub forma unei intervenţii în Cehoslovacia.
În zilele de 14-15 iulie 1968, la Varşovia, s-a desfăşurat reuniunea liderilor partidelor comuniste din Bulgaria, Republica Democrată Germană, Polonia, Ungaria şi URSS, punctul central al discuţiilor fiind situaţia din Cehoslovacia. Liderii cehoslovaci nu au luat parte la aceste discuţii.
Leonid Brejnev a trecut în revistă cronologic momentele desfăşurate în Cehoslovacia pe care le considera ca fiind o deteriorare a situaţiei şi a avansat unele propuneri. În cadrul reuniunii se stabileşte redactarea unei declaraţii comune care să fie trimisă prin curier diplomatic la Praga şi înmânată de ambasadorul sovietic direct lui Alexander Dubcek. În formularea din prima parte a documentului, în care sunt enumerate părţile implicate, Leonid Brejnev a cerut să nu se facă referire la Pactul de la Varşovia pentru că România nu a fost reprezentată la discuţii.
În data de 29 iulie 1968, în localitatea Čierna nad Tisou s-a desfăşurat ultima întâlnire bilaterală sovieto-cehoslovacă pentru dezamorsarea crizei. Discuţiile au reprezentat o nouă evaluare a liderilor sovietici asupra situaţiei din Cehoslovacia. Leonid Brejnev şi Andrei Kosygin au cerut să nu se cedeze graniţa spaţiului socialist statelor occidentale, aceasta fiind cea mai mare temere a sovieticilor.
Liderii cehoslovaci au declarat loialitatea faţă de Pactul de la Varşovia şi au promis să oprească apariţiile în presă ale criticilor aduse sistemului socialist, drept pentru care sovieticii sunt de acord să îşi retragă trupele în afara teritoriului cehoslovac, care se aflau staţionate de la exerciţiile militare desfăşurate în acelaşi an.
La 3 august 1968, la Bratislava, s-a desfăşurat conferinţa reprezentanţilor partidelor comuniste din Bulgaria, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană, Polonia, Ungaria şi Uniunea Sovietică. La 4 august 1968, în ziarul Pravda, a fost publicată Declaraţia de la Bratislava în care era enunţat mesajul de război total ''forţelor anti-socialiste''. Trupele sovietice au rămas concentrate la graniţele statului cehoslovac, iar pe acest fond liderii sovietici au cerut conducerii Partidului Comunist Cehoslovac să ia măsuri urgente şi drastice în privinţa jurnaliştilor cehoslovaci şi a ''elementelor anti-socialiste''.
Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a transmis, în 13 august 1968, prin ambasadorul sovietic Stepan Cervonenko, un mesaj lui Alexander Dubcek. Sub forma unei telegrame, mesajul conţinea cererea expresă de a pune capăt imediat reformelor iniţiate, de a trece sub controlul Comitetului Central al PCC şi al guvernului presa scrisă, radioul şi televiziunea.
Pe 20 august 1968, URSS a invadat Cehoslovacia
La data de 16 august 1968, Leonid Brejnev i-a transmis o scrisoare lui Alexander Dubcek în care şi-a exprimat supărarea pentru nepunerea în practică a măsurilor pe care i le-a comunicat telefonic şi prin telegrame, făcând referire la angajamentul asumat de liderul de la Praga la întâlnirea bilaterală desfăşurată la Čierna nad Tisou.
Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, din 15-17 august 1968, desfăşurat la Moscova, a aprobat Protocolul nr. 95 care stipula intervenţia militară împotriva Cehoslovaciei.
La 19 august 1968, Biroul Politic al Comitetului Central al PCUS a transmis decizia de intervenţie militară în Cehoslovacia, în noaptea de 20 spre 21 august 1968, a unor contingente ale forţelor armate ale Bulgariei, Republicii Democrate Germane, Ungariei, Poloniei şi Uniunii Sovietice, ceea ce avea să se constituie într-una dintre cele mai tensionate crize din interiorul blocului socialist în timpul războiului rece. În urma acestei intervenţii armate, 108 cetăţeni cehoslovaci au murit şi circa 500 au fost răniţi.
România, poziţie diferită de cea a URSS şi a celorlalte state ale Tratatului de la Varşovia în privința "Primăverii de la Praga"
Invazia trupelor Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia nu a rămas fără ecou la Bucureşti. România a adoptat o poziţie diferită de cea îmbrăţişată de URSS şi de celelalte state ale Tratatului de la Varşovia care au ales să intervină împotriva reformelor cunoscute drept "Primăvara de la Praga".
Declanşarea intervenţiei în Cehoslovacia şi evaluarea situaţiei de criză au fost puse în discuţie în dimineaţa zilei de 21 august 1968, începând cu ora 6.30, în cadrul Comitetului Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, iar la aceasta au participat: Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Emil Bodnăraş, Chivu Stoica, Paul Niculescu Mizil, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Maxim Berghianu, Florian Danalache, Constantin Dragan, Ianos Fazekas, Leonte Rautu, Vasile Vâlcu, Ştefan Voitec, Iosif Banc, Petre Blajovici, Dumitru Coliu, Mihai Gere, Petre Lupu, Manea Mănescu, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Mihai Dalea şi Vasile Patilinet.
Statele Alianţei Nord-Atlantice au decis să nu intervină
Statele Alianţei Nord-Atlantice s-au reunit într-o reuniune de urgenţă pentru discutarea crizei şi au stabilit să nu intervină.
Preşedintele american Lyndon B. Johnson a anulat summitul pe care trebuia să îl susţină alături de preşedintele sovietic Leonid Brejnev. Alexander Dubcek şi alţi lideri cehoslovaci au fost reţinuţi şi trimişi la Moscova pentru a fi chestionaţi pe marginea reformelor.
Întors la Praga, Alexander Dubcek a mai rămas în fruntea Partidului Comunist Cehoslovac până în aprilie 1969 când a fost înlocuit de Gustav Husak.
Câteva zeci de mii de cehoslovaci au emigrat în vestul Europei ca urmare a intervenţiei armate din august 1968 a unor state din Pactul de la Varşovia.
