Unul dintre puținele locuri de pe planetă unde încă se crede că există „limba moldovenească” este... Ucraina, explică o publicaţie ucraineană.
Ministerul Educației (din Ucraina) mai pregătește manuale, programe școlare etc, iar limba inexistentă a copiilor este consemnată în certificate, ceea ce creează probleme pentru studiile ulterioare.
Ucrainenii ştiu ce este "limba moldovenească"
Acest lucru trebuie să se schimbe, opinează Ukrainska Pravda. În plus, abandonând „limba moldovenească” cât mai curând posibil, Ucraina poate, de asemenea, accelera procesul de aderare la UE.
Partidul de guvernământ PAS, care controlează o majoritate în Republica Moldova, are propriul guvern și președinte, a înaintat spre examinare un proiect de modificare a articolului din Constituție referitor la limbă, explică publicaţia.
Rezultatul votului a fost previzibil: majoritatea parlamentară a votat pentru. Nu au existat voturi împotrivă, deoarece opoziția de la acea vreme a încercat să perturbe procedurile.
Citeşte şi: Radu Filip (MAE): „Este o dovadă ştiinţifică că limba moldovenească nu există. Există doar româna”
Cu afișe desenate în grabă și de mână (pentru că luarea în considerare a legii conflictuale nu era cunoscută dinainte), deputații opoziției au blocat podiumul și au început să strige cuvântul „Moldova”, în microfon.
Conținutul afișelor a fost: „Moldova. Moldoveni. Moldovan”, „Mergeți” (aparent, la actualul guvern) și „Nu vă bateți joc de Constituție”, precum și „Referendum!”. Reprezentanţii legali prezenţi s-au grăbit să rupă aceste afișe, iar în plen a izbucnit o ceartă.
Totuși, aceasta nu a împiedicat majoritatea de guvernământ să supună legea la vot și să adune 56 de voturi (din totalul de 101 deputați din Parlament).
Citeşte şi: Zelenski, despre aşa-zisa "limbă moldovenească": În contextul războiului, o problemă mică
Trebuie admis că „legea lingvistică”, adoptată până acum doar în primă lectură, modifică constituția ocolind normele stabilite, ştia Ukrainska Pravda încă din martie.
Legea fundamentală a Republicii Moldova prevede o procedură prin care astfel de modificări pot avea loc, iar aceasta nu a fost urmată - în special, modificarea Constituției este interzisă expres, în condițiile stării de urgență care este în Republica Moldova.
Partidul aflat la putere nu are cele două treimi din voturi, necesare pentru a face modificări constituționale. O lacună legală avansată de Curtea Constituțională încă din 2017 a făcut posibilă ocolirea acestor restricții.
CCM a spus că, dacă nu se fac „modificări”, ci „corecții tehnice”, pentru a pune în aplicare hotărârile anterioare ale instanței, atunci procedura poate fi simplificată.
O instituţie odioasă
CCM a modelului anului 2017, în Moldova, este considerată o instituţie odioasă și dependentă politic. A luat adesea decizii motivate politic, în favoarea guvernului oligarhic de atunci, al lui Vlad Plahotniuc.
Cu toate acestea, această decizie cu şiretlic, menită să blocheze modificarea Constituţiei, nu a fost încă anulată. Prin urmare, formal, Parlamentul are permisiunea Curții Constituționale, de a schimba Constituția, ocolind procedura.
Acum art. 13.1, din legea fundamentală a Moldovei, spune următoarele: „Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, care funcționează pe baza grafiei latine ”.
După „modificări tehnice”, acest articol va deveni mai scurt și va avea următorul conținut: „Limba oficială a Republicii Moldova este româna”.
A lăsat urme
În plus, decizia Parlamentului obligă țara să renunțe la orice mențiune a limbii moldovenești în actele legale și modifică alte legi în vigoare.
Acest proces, de altfel, nu va fi ușor: limba moldovenească este uneori menționată în acordurile interstatale și interguvernamentale ratificate, care pot fi schimbate doar cu acordul ambelor părți. De exemplu, în acordul cu Ucraina, privind distribuţia proprietăţii. Și nu este un fapt că toate aceste acorduri au acum sprijin bilateral.
Citeşte şi: În premieră, o școală din regiunea Odesa trece la predare în limba română - ”limba moldovenească”
Referirile la limbă, în baza de date a înţelegerilor de exemplu, sunt un haos total. De exemplu, acordul de bază de bună vecinătate dintre Ucraina și Moldova conține o referire la faptul că a fost încheiat în limba română, iar notificarea reciprocă despre intrarea sa în vigoare este... în limba moldovenească, arată jurnalistul Serhii Sydorenko.
Nu există
Să revenim însă la întrebarea principală: de ce autoritățile Moldovei vor atât de insistent să schimbe limba de stat, chiar dacă trebuie să lupte pentru aceasta în Parlament? În primul rând, trebuie spus că, din punct de vedere lingvistic, „limba moldovenească bazată pe grafia latină” chiar nu există. Este un fapt pe care nu are rost să ne certăm, afirmă Ukrainska Pravda.
Substantivul propriu „Moldova” înseamnă nu numai țara noastră vecină, spune publicaţia, acest nume este dat regiunii istorice, din care cea mai mare parte se află în România modernă. În același timp, limba vorbită în această regiune, de secole, este româna.
Acesta este numele folosit de locuitorii Moldovei Medievale (referințele la aceasta datează din secolul al XVII-lea). Și nici acum nu există nici o diferență între limba locuitorilor de pe ambele maluri ale Prutului - râul care desparte România modernă de Republica Moldova.
Graiuri diferite
Iar diferența dintre româna din București și cea din Moldova este aproximativ aceeași ca dintre dialectele „Kyiv” și „Poltava” (dar nimeni nu s-ar gândi să pretindă că sunt două limbi diferite!).
(N.n.: Limba română are graiuri. În Bucureşti se vorbeşte graiul muntenesc, iar în Moldova cel moldovenesc. Dialectele sunt cel daco-român, cel aromân, cel meglenoromân şi cel istroromân.)
Mai mult, spune Adevărul Ucrainei, "în Republica Moldova, de la începutul anilor 90, limba română se studiază în școli, adică disciplina școlară poartă exact acest nume, iar „redenumirea” a avut loc în zilele târzii ale Uniunii Sovietice şi înainte de aceasta disciplina școlară era „moldoveneasca”.
Ucrainenii ştiu exact cum stau lucrurile
În continuare, publicaţia ucraineană explică amănunţit cum anume au apărut două nume pentru aceeași limbă, arătând:
"Pentru a unifica "vorbitorii nativi" în cadrul Ucrainei, au creat „autonomia moldovenească”. Apoi a fost Pactul Molotov-Ribbentrop, conform căruia URSS a ocupat în 1940, în special pământurile românești de la Prut până la Nistru, și le-a împărțit între Republica Sovietică Ucraineană și cea nou creată, Republica Sovietică Moldovenească, părăsind această împărțire și după Al doilea razboi mondial.
Iar „limba moldovenească”, creată artificial, a rămas oficială până la sfârșitul anilor 80, când mișcarea națională din Moldova a început să ceară autorităților restaurarea adevărului istoric și, în special, desființarea „scrierii chirilice”.
Revenirea la grafia latină
Potrivit hotărârii parlamentului Republicii Moldova din 31 august 1989, grafia latină și, în consecință, limba română au fost restituite Moldovei, iar această zi, datorită semnificației ei, este încă o sărbătoare legală, o zi. oprit.
Declarația de independență a Moldovei din 27 august 1991 se referă și la „declararea limbii române ca limbă de stat”. Cert este că Ucraina este probabil singurul stat (cu excepția, de fapt, Moldova însăși până în prezent) care susține sistematic mitul „existenței limbii moldovenești” la nivel legislativ.
Datează din anii 1990 și mai ales din anii 2000.
Iar motivul nu este doar că vecinii nu au putut decide cu privire la numele limbii lor de stat - ci și într-o și mai mare măsură că diaspora moldovenească din Ucraina a insistat asupra acesteia.
Proruşii
Reprezentanții săi, care sunt în mare parte proruși, s-au pronunțat public împotriva „românizării" lor, au insistat asupra limbii moldovenești, nu românești, de predare în școli etc. (ceea ce nu a fost cazul nici chiar în Moldova!).
"Din această cauză, in certificatele absolventilor se va scrie numele unei limbi inexistente. Certificatele spun uneori "moldovenesc (român)", apoi "român (moldovan)", in ultimii ani se scrie simplu "moldovan" sau chiar „limba moldovenească”.
Absolvenții cu aceste acte merg să se înscrie la instituțiile de învățământ superior din Moldova sau România – și nu știu ce să facă cu ele”, avocatul Yosyp Chernushka, care a încercat să oprească această practică.
În urmă cu doi ani, un avocat a intentat un proces comun la Ministerul Educației și Culturii pe numele mai multor părinți ai elevilor moldoveni și a Asociației Profesorilor Etnici Români din regiunea Odesa, cerând anularea programelor educaționale „moldovenești”. Procesul înregistrat în OASK nu a fost luat în considerare momentan.
Critici
Deși Ministerul Educației și Culturii ar trebui să fie interesat de anularea limbajului redundant, chiar și pentru reducerea cheltuielilor (desigur, dacă un astfel de obiectiv este valabil). Pentru că ceea ce se întâmplă acum este absurd: statul este obligat să tipărească ediții identice de manuale în limbile „moldovenească” și română, pentru clasele a două „minorități diferite”, deși doar coperta acestor manuale diferă!
„Deși este foarte simplu de rezolvat – Ministerul Educației anulează programul de învățare a limbii moldovenești și toți copiii continuă să învețe limba română”, explică avocatul. Dar aceasta nu este cea mai mare problemă.
Mult mai important este faptul că, datorită aderării Ucrainei la ideologia de a avea o limbă moldovenească separată, avem o problemă în relațiile cu autoritățile române, care așteaptă de multă vreme unificarea limbii, dar sunt ignorate de către partea ucraineană.
Ce îmbunează Bucureştiul
Aici merită amintit că problema minorităților este una dintre problemele cheie pentru deschiderea negocierilor privind aderarea Ucrainei la UE, iar acum există două state care au pretenții împotriva noastră - Ungaria și România. Faptul că acţionează împreună slăbeşte semnificativ poziţia Ucrainei în dialogul cu Bruxelles-ul.
În schimb, problema „limbii moldovenești” ar putea deveni cea care înmoaie poziția Bucureștiului.
Există temeiuri legale pentru aceasta. Iar după decizia Parlamentului Moldovei devin de netăgăduit. Cert este că Ucraina, atunci când a ratificat Carta europeană a limbilor minoritare, a scris în ea obligația de a proteja „...limbile unor astfel de minorități naționale ale Ucrainei: ...moldovenesc... română...".
Este suficient să recunoaștem în sfârșit realitatea: limba minorității moldovenești este româna. Și, pentru a obține dividende politice din asta, în relațiile cu UE, Ucraina ar trebui să o facă cât mai curând posibil, arătând că o facem din propria noastră voință, și nu sub constrângere."
