Rusia, fără un instrument de forță. Dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU, restricționat

Rezoluția a fost adoptată prin consens, ceea ce înseamnă că statele membre individuale nu au fost nevoite să voteze.

Puterea de veto a celor cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate - China, Franța, Rusia, Marea Britanie și SUA - le permite să anuleze în mod individual orice rezoluție a consiliului în cazul în care doresc să facă acest lucru, fără să le fie cerut vreodată să justifice utilizarea acestuia.

Însă rezoluția tocmai adoptată, care a fost introdusă de Liechtenstein cu sprijinul ferm al SUA, convoacă automat Adunarea Generală dacă vreun membru permanent se opune unei rezoluții a Consiliului de Securitate.

Ideea de a adăuga responsabilitate la puterea de veto nu este nouă, dar a câștigat forță pe fondul războiului în desfășurare al Rusiei împotriva Ucrainei.

Cel mai recent, Rusia a respins o rezoluție a Consiliului de Securitate care cerea Moscovei să înceteze imediat atacul și să retragă toate forțele. Proiectul de text din februarie a avut sprijinul a 11 din cele 15 state membre ale Camerei.

Citește și

Hepatita misterioasă, ce a dus la un deces și 17 transplanturi de ficat, a ajuns și în România

Guvern: Negăm ipoteza constituirii în România a unor tabere de instrucţie pentru militarii ucraineni

Rusia a fost cel mai frecvent utilizator al dreptului de veto. Primul drept de veto a fost folosit de Uniunea Sovietică în 1946, iar Rusia a blocat până acum 120 de rezoluții, toate în interes propriu, nu pe baza principiilor Cartei ONU.

Veto-urile Kremlinului au atins apogeul odată cu conflictul sirian din 2011. China a respins, de asemenea, rezoluțiile referitoare la Siria, inclusiv proiectele privind utilizarea armelor chimice și livrările de ajutor transfrontalier.

Rusia este urmată de SUA, care până acum a pus veto pe 82 de rezoluții, majoritatea în apărarea Israelului.

Regatul Unit și Franța nu și-au folosit dreptul de veto din 1989.

Rusia s-a opus ferm rezoluției, spunând în sala Adunării Generale că veto-ul nu trebuie controlat, „ci mai degrabă este vorba de lipsa de pregătire a unor membri ai Consiliului de Securitate de a asculta și de a lua în considerare opinia altora”.

„Veto-ul este o măsură de ultimă instanță și este folosit într-un moment în care alte posibilități sunt epuizate”, a declarat reprezentantul adjunct al ONU, Ghennadi Kuzmin.