Urmează Bermuda (122,470 $), Elveţia (90,600 $) şi Luxemburg (88,190 $), conform WorldData.
Insulele Bermude, un teritoriu autoguvernat al Marii Britanii, de peste mări, este o locaţie turistică celebră în întreaga lume, pentru plajele ei roz, formate din corali şi scoici pulverizate de apa oceanului.
O altă atracție pentru turiști este orașul istoric St. George, fondat în anul 1612, cu fortificațiile sale, împreună incluse din anul 2000, în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Cu totul altfel stau lucrurile cu Elveţia şi cu Ducatul de Luxemburg. Primul este locul unde îşi păstrează economiile cei mai bogaţi actanţi din afaceri.
Elveţia, care nu e stat UE, dar face parte din Spaţiul Economic European, nu a mai avut un război din anul 1789, de pe vremea Războaielor Napoleoniene. Nu a fost invadată de Germania, în timpul celui de-al doilea război din secolul XX, conform The Local. Aici îşi puneau plasamentele pentru vremuri grele toţi potentaţii Germaniei Naziste.
Marele Ducat de Luxemburg, un mic stat de aproape 2.600 km² suprafaţă, situat între Belgia, Franţa şi Germania, în mare parte rural, este un paradis fiscal cu o populaţie de 640.000 de locuitori. Stat membru UE din anul 1958, a obţinut de la Uniune o serie de derogări economice foarte avantajoase.
La polul opus, România, stat membru UE din anul 2007, are un venit mediu anual net pe cap de locuitor de aproape 18.000 de dolari. Faţă de Monaco, suntem cu venituri de 9,5 ori mai mici. Depinde însă de la ce venit vii, în istoria ta.
Conform ZF, în 1990, venitul mediu net al României era de 3.381 de lei vechi. Cursul valutar leu-dolar a fost stabilit, în februarie 1990, la 21 de lei pentru un dolar. Adică 161 de dolari pe lună, deci 1932 de dolari pe an. Infim.
Concluzia este că evoluţia a fost foarte bună: o creştere de peste nouă ori a venitului mediu net anual.
Mai interesant ar fi să ne comparăm, la pauperitatea din care am venit, la căderea comunismului, în decembrie 1989, cu Singapore, prin anii 60 o insulă plictisitoare, de la sud de Indochina, unde principala preocupare a localnicilor era creşterea orezului şi care era bântuită de ţânţari şi malarie.
În 1960, venitul mediu net anual al singaporezului era de 428 de dolari. Anul acesta, a sărit la aproape 73.000 de dolari. O creştere fantastică, de peste 170 de ori! Aceasta înseamnă o politică economică inteligentă, susţinută şi foarte consecventă.
Totul - pe insulă relativ plictisitoare, situată odinioară la intersecţia intereselor occidentale (Marea Britanie, Franţa etc.) şi orientale (China, Japonia), în sud-estul Malaeziei.
Totul - într-o regiune extrem de frământată a lumii, unde la est îşi face de cap şi acum sultanul din Brunei - unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume, într-una dintre cele mai sărace ţări, iar la nord, în Vietnam, Tailanda, Mianmar, Cambodgia sau Laos, au avut şi au loc mari convulsii politice, războaie şi crize imense.
De spus şi că reţeta de succes tipică pentru prosperitate socială pare a fi (dar nu obligatoriu) aceea a unui stat cu un număr mic de populaţie, care ştie să folosească o reţetă de politici economice şi sociale echilibrate şi mizează pe democraţia liberală.
După Monaco, Bermuda, Elveţia şi Luxemburg, pe următorul loc, în topul de la care am început, este Norvegia, stat scandinav având o suprafaţă foarte mare (385,207 km²) - România are 238,397 km², comparativ cu numărul ei de populaţie: 5,4 milioane de locuitori. O treime suprafaţă mai mult ca România, puţin peste un sfert din populaţia ei.
Ei bine, 83.880 de dolari - este venitul mediu net al norvegianului. Lucrurile au stat aşa de bine, după al doilea război, la Oslo, că guvernul a înfiinţat de exemplu un fond suveran de investiţii, Statoil, care între timp şi-a schimbat numele în Equinor, iar aici încep veştile bune.
Veniturile Equinor sunt folosite de exemplu pentru plata integrală a pensiilor de stat din Norvegia, atât de bine merg treburile la Oslo. Rata standard anuală a pensiei norvegianului este de 192.408 coroane norvegiene, adică 17.696 de euro, adică 1.475 de euro lunar. Mâinile lui tanti Floarea, din poza asociată articolului, ar merita asta, nu-i aşa?
Iar Statoil/Equinor a mai şi descoperit în anii trecuţi una dintre cele mai mari pungi de petrol din lume: Câmpul Johan Castberg, din Marea Barents, la nord de Peninsula Scandinavă.
Acest zăcământ imens este estimat la o cantitate de petrol de 400 - 650 de milioane de barili. Este comparabil poate cu punga de gaze Leviathan, din Mediterana de Est, pentru care Exxon Mobil a plecat din Marea Neagră, din Perimerrul Neptun Deep.
Comentarii 0