Psiholog: Agresorul din Onești nu voia să ucidă, dorea expunere în media. Unde a greșit Poliția

DE Andrei Mocanu | Actualizat: 03.03.2021 - 22:27
Agresorul din Onești nu voia să ucidă. Aici, în balcon, cu victimele. Captură Digi24

Gheorghe Moroșan, cel care a înjunghiat mortal doi bărbați într-un bloc din Onești nu a intrat în fosta sa locuință cu gândul de a ucide, crede psihologul Gabriel Diaconu.

SHARE

„Într-o luare de ostatici crima este o complicație generată de panică, nerăbdare și sentimentul iminent al eșecului. Furia făptașului e dublată de luciditatea că, odată planul eșuat, va fi judecat pentru privare de libertate. Drept urmare este rezonabil să propui că omorul NU fusese plănuit”, a explicat psihologul Gabriel Diaconu, după ce a adunat toate datele publice din dubla crimă de la Onești. 

Gheorghe Moroșan, un băcăuan de 68 de ani care mai avea condamnări în trecut pentru furt, a ucis luni doi muncitori care se aflau în locuința din care fusese evacuat cu familia lui în urmă cu zece ani. 

Citește și VIDEO Filmul crimelor de la Onești, relatat de Poliție: Ucigașul a sunat de trei ori la 112

Individul a reușit să-i lege pe cei doi, mai tineri decât el, cu mâinile la spate, după ce înainte de a pătrunde în apartament sunase chiar el la 112 să anunțe ce are de gând. După o discuție de mai multe ore cu polițiștii, Gheorghe Moroșan l-a înjunghiat în inima pe unul dintre cei doi muncitori, iar pe al doilea l-a înjunghiat de opt ori. 

„Omorul, fie și cel în contextul premeditării, nu este neapărat premeditat în sensul fantasmei de homicid. Mai degrabă aici ai de a face cu o faptă impulsivă, de descărcare a frustrării unei persoane teribil de ambalate de faptul că e – din nou – batjocorită de poliție.
 
Timpii narativi se contopesc, omul intră în tunelul emoțional în care se simte el agresat psihic, și se răzbună pe persecutorul lui. Aici cele două victime.
 
De ce amândouă? Nu cred că le mai vedea distinct. Dacă era unul ar fi înjunghiat unul. Dacă erau trei ar fi înjunghiat trei. Practic Moroșan și-a «descărcat» frustrarea pe personajul colectiv”, arătat psihologul.

 
 
Delirul care a dus la crimă

 
Gabriel Diaconu estimează, pe baza datelor publice, că Gheorhe Moroșan nu era un criminal, ci un om cu  un delir de prejudiciu/ persecuție.


 


Spun «delir» pentru că o nedreptate veche de aproape 20 de ani era la fel de vie pentru el ca la momentul săvârșirii. E vorba de acuzarea soției, care a început lanțul bizar de evenimente.

Scopul lui a fost de la început expunerea publică. De aceea a sunat la 112. Știa că la astfel de întâmplări vine presa. Voia să-și recitească «manifestul» din 2016, să-l filmeze, să îl vadă la știri.


 
Mai mult, voia să-și întemeieze acuzațiile cu singura piesă de puzzle care îi lipsea, în speță «hotărârea judecătorească». Cât despre cei 300 de mii de Euro, banii aproximau prejudiciul mental calculat de făptaș, o sumă abstractă a suferințelor lui.

Și totuși Moroșan a adus un cuțit cu el. Deși amenințase, talionic, că acolo unde poliția pusese arma la tâmplă fiicei lui, și el își va face dreptate cu arma. Nu armă de foc, cât armă albă, aici. În astfel de spețe, totuși, răpitorii se «înarmează» cu instrumente de descurajare a ostaticului, nu neapărat unele la care să se priceapă, și nu neapărat unele pe care să le mânuiască suficient cât să cauzeze leziuni specifice sau să administreze durere ori suferință.

Au spus colegii mei că omul era o «bombă cu ceas». E o expresie frumoasă dar inexactă. Majoritatea oamenilor care pun în practică planuri malefice (escrocare, șantaj, luare de ostatici etc) au în biografia recentă stressori. Ce stressori avea Moroșan? Cel mai la îndemână este cel financiar, după care cel interpersonal.

Între epistolele lui sunt spații mari, și sugerează că are «cicluri» în care, sub influența unor factori de viață, sau psiho-emoționali, pică în «vechea poveste» în care își accelerează gândirea paranoică și sentimentul de persecuție. Firea lui este oricum rigidă, nu-l scoți din ale lui.

Dar istoricul lui infracțional este mixt, cu o fază în tinerețe de relativă organizare la nivelul micii violențe (furt calificat), după care un incident la începutul anilor 2000 (vătămare), după care conducerea sub influență (2010). Te uiți mai degrabă la un nostalgic nedreptățit, decât la un mare agresor”, a scris psihologul. 

 
 
Antecedentele penale ale lui Gheorghe Moroșanu

 
Băcăuanul nu se află la prima infracțiune, fiind condamnat, încă din timpul regimului comunist, pentru furt calificat. În 2010, pe când se afla în Italia, a executat și 28 de zile de închisoare pentru conducere sub influența alcoolului.

Citește și: Ucigașul din Onești mai avea alte condamnări, soția lui ar putea fi arestată în cazul crimei duble


Soția sa, considerată complice în acțiunea de la Onești, a fost de asemenea implicată în câteva episoade infracționale, printre care dispariția a 8 tone de titaniu de la combinatul Chimcomplex.
 
Psihologul spune că, în condițiile în care criminalul avusese cereri clare - să vadă hotărârea judecătorească de evacuare din locuință, o cameră de filmat și 300.000 de euro, polițiștii au acționat greșit și în loc să detensioneze situația, au alimentat criza de furie a lui Gheorghe Moroșanu.
 
Aflăm, cu această ocazie, că nu avem negociatori profesioniști la îndemână în Onești, Bacău. De la un oraș, la celălalt, sunt vreo 50+ kilometri, sau o oră cu mașina. Până s-au organizat polițiștii locali, până să aplice procedurile, trecuse timp prețios. Și în luarea de ostatici, ca și în alte crize, timpul este o mare comoditate. Ai niște ceasuri de aur.

Poliția știa că soția lui Moroșan este în imobil. Poliția, mai mult, avea reperele vecinilor astfel încât să le poată folosi într-un plan de negociere.

Citește și: Soția ucigașului din Onești, arestată: I-a spus că face bine ce face. Era deasupra apartamentului

Poate cel mai important, agresorul avea niște cerințe clare. Sunt situații limită în care negociatorul – prin instructajul lui – caută să stabilească raport la început tocmai spre canalul de-a obține niște cerințe pe care să le poată îndeplini agresorului a) pentru a fonda încredere, b) ca să de-escaladeze potențialul de violență respectiv c) ca să câștige timp pentru forțele de intervenție”, a scris psihologul.

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

© 2021 NEWS INTERNATIONAL S.A.