Puii au nevoie de ajutorul mamei pentru a ieși din ouăle de mătase și sunt total neajutorați când ies. Fără îngrijirea mamei, ei ar muri.
Mama își hrănește puii prin regurgitarea de hrană lichidă. Apoi, după aproximativ două săptămâni, puii îi răsplătesc eforturile, omorând-o și consumând-o complet, lăsând un exoschelet gol.
Acest proces, cunoscut sub numele de matrifagie, este o îngrijire maternă sinucigașă, deoarece mama nu face nicio încercare de a scăpa de soarta ei.
Matrifagia a fost descrisă pentru prima dată în secolul trecut de către arahologul german Ernst Kullmann, iar o observație interesantă a fost făcută de studentul său S. Nawabi, care a sugerat că mama păianjen ar putea de fapt să-și digere propriile țesuturi pentru a-și hrăni puii.
Acest lucru a stârnit curiozitatea Dr. Mor Salomon, cercetător postdoctoral în entomologie la Facultatea de Agricultură, Alimentație și Mediu Robert H. Smith, Universitatea Ebraică din Ierusalim, care a studiat îngrijirea maternă la Stegodyphus în cadrul cercetării sale de doctorat. Ea s-a întrebat dacă femelele își digeră într-adevăr propriul corp și, dacă da, când începe acest proces în ciclul de reproducere? Ce țesuturi sunt digerate și ce schimbări au loc în interiorul femelei în timpul acestui proces? Răspunsurile la aceste întrebări apar într-un articol publicat în Journal of Arachnology. Sursa AICI
