FOTO Biblioteca Națională a României, pereți în degradare și mizerie în clădirea de 120 milioane €

„M-am tot abținut să scriu despre modul dezastruos în care este administrată Biblioteca Națională, clădirea de pe Cheul Dâmboviței (un loc care mi-a devenit drag, în ciuda situației), dar, în ultimele zile, exemplele au dat buzna peste mine de parcă vor să mă oblige să le spun povestea.

Ca o lămurire, știu ce vorbesc, frecventez locul în mod constant de vreo 2 ani, în unele perioade chiar multe zile la rând, ajung la deschidere și plec după clopoțel. Să le iau pe rând.

(1) În primul rând, murdăria. Deși poate părea greu de crezut, dar este o mizerie de nedescris peste tot. Nu vă puteți imagina. Geamurile nu cred că au fost spălate niciodată de la inaugurare (aprilie 2012) până astăzi (vezi foto 3, 4, 7, 8 ). Și nu exagerez.

Nu vorbesc despre cele exterioare, mai greu de spălat, deși, în 8 ani, câți au trecut de la inaugurare..., vorbesc despre sticla de la balustrade, cea a lifturilor etc. Uitați-vă la fotografii și spuneți-mi dacă ați mai văzut așa ceva într-o clădire publică...

De ce spun că nu au fost șterse niciodată de la inaugurarea sediului?..., pe geamul liftului se văd și acum, cel mai probabil, urmele ventuzelor pe care le-au folosit meșterii când le-au montat. Apoi, toaletele. Sunt infecte (vezi foto 9, 10, 11), fotografiile sunt făcute la 10 minute după ce a făcut curățenie femeia de serviciu, iar un alt bărbat a adus hârtie.

Din decență nu postez imagini cu vasele toaletelor. Cred că se curăță o dată la 5 zile sau chiar la o săptămână. Am făcut un experiment odată, timp de cel puțin 4 zile (nu știu când fusese pe acolo înainte) nu a trecut nicio femeie sau vreun bărbat de serviciu pe la toaleta bărbaților de la etajul 1 (sau mezanin, altă poveste, o descriu mai jos) aripa dinspre Dâmbovița.

Gunoiul, de asemenea, stă în coșuri câte 3, 4 zile, știu pentru că am urmărit. Tot legat de coșurile de gunoi, deși suntem îndemnați, inclusiv prin afișe (dă bine), să selectăm gunoiul, coșurile sunt puse aiurea (vezi foto 12), altă treabă făcută de mântuială.

Praful nu este șters în zonele balustradelor mai greu accesibile (vezi foto 13), s-ar putea cu un pămătuf sau o cârpă pusă pe o mătură, dar trebuie să fii om gospodar și să nu-ți placă mizeria”, a scris Bogdan Oprea, în prezent Consilier de rang înalt al UE pe comunicare și vizibilitate ale asistenței UE și impactului reformelor la Misiunea Înalţilor Consilieri UE pentru Republica Moldova. 

Acesta lucrează la teza sa de doctorat ocazie cu care a constantat degradarea clădirii a cărui renovare a costat statul român peste 120 de milioane de euro. 

„(2) Pereți sparți, podele rupte, sticla unor balustrade spartă (vezi foto 1, 2, 5, 6, 15). Fotografiile spun mai mult decât aș putea descrie eu aici.

(3) Ca să vedeți ce haos guvernează întreaga clădire, etajul 5 de la lifturile din Atrium este etajul 4 de la lifturile aflate în aripa dinspre Bulevardul Unirii. Cine nu știe acest lucru, pățește ca-ntr-un film de comedie, crede că a ajuns la etajul 5, de unde a plecat, dar nu recunoaște locul.

Da, am pățit-o, și asta după o zi de lucrat intens la doctorat și mi-a luat ceva până am realizat că sunt în România și că aici același etaj poate fi și 5 și 4 în același timp...

(4) La etajul 4/5, eu așa îi spun, nu este nicio toaletă pentru public, cea mai apropiată este la etajul 1/mezanin situată pe laterala opusă dacă lucrezi pe partea cu Bulevardul Unirii. Deci trebuie să străbați cam toată clădirea și pe lungime și pe înălțime dacă vrei să ajungi la o toaletă.

Spun că nu este nicio toaletă publică pentru că există una, în plus marcată cu indicatoare de direcționare, dar este doar pentru angajați, am fost dat afară de o doamnă, nici n-am apucat să realizez ce mi se întâmplă, ca să ripostez, care mi-a reproșat că nu este pentru cititori...

(5) Acum că ne-am lămurit cum e cu etajul 4/5, aflați că la acest etaj nu există niciun coș de gunoi.

(6) În unele zile, după bunul plac al cuiva, aerul condiționat se oprește și cu câte 3 ore înainte de închiderea programului, devine greu de respirat mai ales pe laterala dinspre Dâmbovița, unde bate soarele după-amiaza, și ajungi să vezi în jurul tău oamenii transpirând la propriu și făcându-și vânt cu foi rupte din caiete”, a menționat Bogdan Oprea.