Sebastian Papaiani a fost mai mult decât un actor – a fost un suflet sensibil care a simțit când cortina vieții avea să cadă. Într-un interviu rar, cu un an înainte de moarte, a rostit cuvinte care astăzi par profetice.
Recunoașteți personajul? Actorul care nu a știut să joace moartea. Cum și-a prezis sfârșitul?
Sebastian Papaiani rămâne una dintre figurile cele mai îndrăgite ale cinematografiei românești. Cu zâmbetul acela șiret și cu o voce caldă, actorul părea că s-a născut să spună povești. Și totuși, povestea propriei sale vieți s-a încheiat cu o notă de prevestire, într-un mod pe care mulți apropiați nu l-au înțeles decât după ce el a plecat.
Citește și: Recunoașteți personajul? Marele actor care avea Parkinson de la debut. A călcat „pe bec” în căsnicie
În 2015, cu doar un an înainte de a muri, Papaiani a oferit un interviu în care a vorbit despre singurătate, despre dispariția colegilor de generație și despre ceea ce el numea „golul care crește în jurul meu”. A spus, cu o sinceritate dezarmantă: „Toți ai mei s-au dus. Mai e puțin și mă cheamă și pe mine.” Mulți au râs, gândind că glumește, ca de obicei. Dar în ochii lui nu mai era zâmbetul de odinioară. Era o liniște grea, care părea că știe.
Născut în 1936 la Pitești, fiu de grec și româncă, Papaiani a crescut cu povești și visuri mari. Și-a dorit să devină actor de mic, inspirat de teatrul popular și de filmul mut. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1960, iar cariera lui a explodat odată cu rolurile din „Un surâs în plină vară”, „Păcală” sau „Toate pânzele sus”. Era genul de actor care nu forța emoția, o purta natural, ca pe un costum de fiecare zi.
Ce spunea Papaiani despre moartea sa cu un an înainte?
Ceea ce puțini știu e că Sebastian Papaiani era un om profund religios, dar și superstițios. Credea în semne, în vise, în mesaje din partea celor plecați. Spunea că, înainte de fiecare eveniment important din viața lui, visa același vis: un drum cu ceață. În 2016, cu doar câteva săptămâni înainte de a suferi atacul cerebral care i-a grăbit sfârșitul, i-a mărturisit unui apropiat că „visele au reînceput”. Atunci, cei din jur au înțeles că nu mai glumea.
După ce a fost internat, actorul a rămas lucid o perioadă și chiar le-a spus medicilor: „Vedeți-vă de treabă, eu mi-am jucat toate rolurile. Pe ăsta nu-l știu.” Se referea la moarte. Nu o jucase niciodată. O respecta, dar nu voia să o interpreteze. Iar replica aceea, aparent simplă, a rămas una dintre cele mai dureroase și adevărate mărturii despre omul Papaiani – sincer până la capăt, dar fragil în fața destinului.
Citește și: Recunoașteți personajul? A fost unul dintre actorii din „Clanul”. I se spunea „Franzeluță”
S-a stins în dimineața zilei de 27 septembrie 2016, la 80 de ani, înconjurat de tăcere, nu de aplauze. Dar aplauzele au venit oricum, de la un popor întreg care și-l amintește ca pe actorul-bunic, ca pe Păcală cel blând, ca pe bărbatul acela simplu, care, cu o singură replică spusă cu ochii mari și curioși, cucerea o sală întreagă.
Moartea nu s-a jucat pe scenă, dar a intrat în viața lui ca un ultim act. Unul pe care l-a intuit, dar pe care nu a vrut niciodată să-l interpreteze. Poate tocmai de aceea, Sebastian Papaiani va rămâne viu în memoria publicului – pentru că nu a fost doar actorul iubit, ci omul care a plecat cu discreție, lăsând în urmă o lumină caldă și o premoniție care încă ne dă fiori.
