Toma Simionov a câștigat de două ori medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Moscova și Los Angeles împreună cu Ivan Patzaichin.
Povești dureroase din Deltă
Campionul mondial a povestit prin ce a trecut în copilăria în Delta Dunării.
Invitat la emisiunea "Prietenii lui Ovidiu", de la gsp, Toma Simionov a a dezvăluit că a început să muncească încă de la vârsta de 5 ani.
"Eram săraci! Părinții au prins și foametea. Satul era unul de oameni muncitori, care își făceau aprovizionarea în curte pentru iarnă. Cu un purcel, cu un stuf, acolo totul se căra cu barca... Iarna era rău, pentru că totul era înghețat.
Mergeam cu sania la tăiat de stuf, pe care-l foloseam la bucătăria din afara casei. Căldură în soba din locuință făceam cu lemne. Dar pentru bucătărie și plita din lut, unde se făceau pâinea și tot felul plăcinte dobrogene, foloseam stuf.
Povestea omului care din sărăcie a ajuns campion olimpic pentru România
Din clasa a 5-a plecam cu tata la stuf, mai ales iarna, o luam de dimineață ca să nu se topească gheața. Zona aia a Dunării era de oameni luptători, cu caracter și în primul rând uniți. Pe vremuri, când făcea cineva o casă se strângea totul satul ca să-l ajute", a spus Toma Simionov la gsp.
CITEȘTE ȘI: Dezvăluiri cutremurătoare făcute de Novak Djokovic: "Tata s-a împrumutat la cămătari pentru mine"
Campionul mondial a începutul sportul în clasa a 8 a. A tras tare și a reușit să câștige două medalii de aur pentru România la Jocurile Olimpice la canoe, în barca în care a urcat și Ivan Patzaichin.
"Eram în anii '70 când era pe terminate clasa a 8-a. Tata n-a mai putut să-mi dea barca lui. Așa că am luat niște placaj și mi-am făcut de unul singur o bărcuță. M-am plimbat cu ea seara, iar a doua zi eram gata să-mi iau gentuța și să plec cu ea la școală. Dar seara a venit apa până la pervaz... Barca mea era desfăcută toată", a mai povestit Simionov la gsp.
Simionov a început să „tragă” în barcă alături de Ivan Patzaichin în 1979.
Am tras proba de control și am mers extraordinar de bine cu șapte, opt secunde mai bine decât ne așteptam. Și acum îi văd de pe mal pe antrenori și pe doctor bucuroși, cu mâinile în sus. Din barcă ne-am dat seama că e de bine. În prima cursă, la Moscova, prima finală. Emoții mari de tot! Trăgeam cu un triplu campion olimpic... Dacă se întâmplă ceva pe cine cade măgăreața? Emoții mari. După vreo sută de metri nu vedeam pe nimeni stânga, dreapta. La 700 și ceva aveam două bărci avans. Am câștigat la o mie de metri! Eram o mașină de cusut cu două ace! Băteam în același timp. Nu vorbeam în barcă, ne simțeam, în schimb.
Toma își amintește cum a aflat de moartea lui Ivan
„Știam că e bolnav, dar vorbeam la săptămână cu el. "Tomiță, sunt cu tratament. Merg acasă și-mi continui tratamentul". Eu mi-am dat seama că ceva nu e bine când Cătălin Cârnu, de la Radio România Actualități, a plecat la Festival la Tulcea fără Ivan! Atunci m-am dat seama că e ceva neînregulă.
Și în dimineața următoare, pe 5 septembrie, eram la cafea în foișor. Acolo am un tablou mare cu mine și cu Ivan, de la cursa de la Los Angeles. Și la un moment dat, la Radio România, îl aud pe Cârnu că anunță. Că a murit Ivan... Că ne-a părăsit legendarul.... Am început să plâng. Nu știu, mi-a fost greu. Pentru mine a fost o pierdere. Am stat o viață cu el”, a povestit campionul.
Toma Simionov s-a retras din București la țară. Spune că nu-i mai place viața din București udne vine doar pentru a-și vizita copilul.
