În decembrie 2022 Benjamin Netanyahu, revenea la conducerea guvernului israelian, în fruntea celei mai de dreapta coaliții din istoria țării. La scurt timp coaliția a prezentat o legislație care limitează drastic puterile sistemului judiciar, punând practic Curtea Supremă sub controlul Parlamentului. Aceasta, în timp ce premierul este acuzat în trei dosare de corupție.
Pentru promovarea reformei justiției, Netanyahu a avut însă de plătit un preț greu, fiind nevoit să facă mari concesii grupurilor de extremă dreapta sat ultrareligioase. Acum, Netanyahu, un politician cu convingeri de dreapta, pe care nu a ezitat să și le afișeze, apare acum drept unul dintre cei mai moderați membri ai cabinetului său, în comparație cu extremiști precum Itamar Ben-Gvir, ministrul securității naționale sau Bezalel Smotrich, ministrul de finanțe, căruia i s-a încredințat un rol de supraveghere a politicii de colonizare
Astfel, Guvernul duce nu doar un asalt asupra sistemului de justiție și a statului de drept – una dintre valorile fundamentale pe care s-a fondat statul – ci în numeroase alte domenii ale societății israeliene, cum ar fi educația, sistemele de ocrotiri sociale, minoritățile sexuale, ordinea publică. De asemenea, guvernul își manifestă deschis continuarea colonizării ”în toate părțile teritoriului Israelului”, ceea cea condus deja la creșterea tensiunilor cu palestinienii și la o spirală a violenței.
Timp de mai multe săptămâni, zeci de mii de protestatari s-au adunat la Tel Aviv și în alte orașe pentru a manifesta împotriva a ceea ce ei consideră a fi un risc grav pentru instituțiile democratice.
Protestele au cuprins zone cheie ale societății – armata, diplomația, universitățile, sindicatele, ba chiar și sacrosanctul sector al apărării și securității. La 25 martie, ministrul apărării, Yoav Galant, a cerut suspendarea reformei judiciare care a declanşat proteste stradale. În replică, Netanyahu a anunțat demiterea ministrului, gest e care însă nu l-a dus la îndeplinire în mod formal.
A anunțat însă o amânare a aplicării controversatei reforme a justiției și începerea de negocieri cu opoziția, sub egida președintelui Itzhak Herzog. Simplă manevră tactică pentru a obține o detensionare a situației și a-și regrupa trupele? O înțelegere târzie din partea lui Netanyahu că a mers, totuși, prea departe? O încercare de a găsi o soluție rezonabilă de ieșire? Toate variantele par a fi pe masă.
Dar chiar și acest armistițiu a fost plătit scump de Netanyahu. În schimbul acceptării amânării reformei justiției – în niciun caz al renunțării - ministrul Securității, Ben-Gvir, un extremist notoriu, a cerut și obținut controlul Gărzii Naționale. Acesta este un organism paramilitar recent înființat, cu sarcina de a combate tulburările interne. Însă componentele de dreapta și extremă dreapta din guvern spun în continuare că reforma justiției va fi dusă la bun sfârșit.
O societate puternic divizată
Societatea israeliană este puternic scindată. O parte își dorește un stat mai secular și mai pluralist; cealaltă are o viziune mai religioasă și mai naționalistă. Acum, interesul lui Netanyahu de a pune sub control o Curte Supremă care îl agasează cu procesele se îmbină cu aversiunea grupurilor ultrareligioase la adresa acestei instanțe.
Aceasta s-a opus acordării unor privilegii pentru evreii ultraortodocși și a unor dispense de la efectuarea serviciului militar în schimbul studierii textelor sfinte.
Rezultatele ultimelor runde de alegeri și noua configurație politică reflectă, în cele din urmă, mutațiile petrecute în societatea israeliană în ultimele decenii și pierderea influenței evreilor seculari și centriști, care au dominat în primele decenii de la fondarea statului.
Ceea ce se întâmplă acum în Israel pare a fi un moment crucial pentru democrația acestei țări, care s-a fondat, în 1948, având în centru tocmai principiile pluralismului și statului de drept. În toate aceste decenii, a fost ridicată, pe nisip și piatră seacă, o economie avansată , s-a edificat o societate creativă și a fost menținută o democrație, nu ideală dar adaptată condițiilor specifice Israelului.
Se vor pierde toate acestea acum? Aceasta este marea temere a celor care protestează pe străzile orașelor israeliene.
Cazul Israelului trebuie să dea de gândit multor democrații, mai mult sau mai puțin consolidate. Este o poveste despre pericolul pe care îl reprezintă combinația de interese între o clasă politică fragilizată de corupție și grupările extremiste și ultrareligioase.
Iar sfârșitul poveștii încă nu a fost scris.
