Ei lasă în urmă tot ce le este familiar, casa, orașul, țara, oamenii dragi cu care interacționau zilnic și pleacă spre necunoscut.
În valiza ce-i însoțește nu încap niciodată obiecte ce poartă în ele amintiri din viața pe care o trăiau în normalitate, până s-a abătut urgia războiului peste ei. „Strictul necesar” e cuvântul de ordine și e cu atât mai cutremurător cu cât este pe termen nelimitat.
Organizațiile neguvernamentale așteaptă intrarea refugiaților ucraineni care au stat ore în șir în vamă cu apă, sucuri, băuturi calde, mâncare caldă și gustări. Oamenii sunt în tranzit și sunt pregătiți pentru câteva zile. Știu că au de stat în vamă, însă uneori stau și zece ore până să li se proceseze actele. Când intră în România, sunt epuizați și stresați.
Principalul factor de stres faptul că li s-au modificat brusc condițiile de viață, iar această traumă nu poate fi tratată rapid.
Tristețea refugiaților în vârstă, care-și lasă o viață întreagă în urmă
Cei mai mulți sunt tineri și au o doză de optimism. Îi așteaptă rude în Italia, Germania, Suedia, Austria. Sunt isteți, descurcăreți, pun întrebări precise, se orientează rapid, cu telefoanele mobile. Doar bătrânii, puțini, au privirea pierdută. Bătrânii nu vor niciodată să plece de-acasă, să se dezrădăcineze la anii când gândeau că s-au împăcat cu Dumnezeu. Sunt triști, o tristețe înlăcrimată și mută, pe care nu ai cum s-o alungi. Când ajung în centre, se așează cu spatele la restul lumii, izolându-se cu gândurile lor.
Foarte mulți refugiați vin cu animalele de companie. Oamenii, după ce li se termină calvarul drumului, devin mai calmi. Copiii, jucării să găsească – și găsesc – devin mai veseli.
Animalele de companie, câini, pisici, nu. Nu-și pierd stăpânii din ochi, nici nu se uită pe unde merg, de teamă că s-ar putea să piardă chipul acela, al omului pe care-l iubesc. Fac cu greu față grupurilor mari de oameni, drumului, gălăgiei și, în general, călătoriei spre necunoscut. Le e greu cu animalele de companie după ei?
„Foarte greu, dar fac parte din familie, cum să le abandonăm, să le știm plângând prin case goale, sub zgomotul bombardamentelor”, spune Oleana, o tânără de 23 de ani, care a călătorit cu o prietenă și cu pisica. „Mulțumim că românii ne primesc cu animăluțele noastre, nu ne impun să le ducem în alte locuri special amenajate. N-ar suporta o despărțire”, îmi spune aceasta, privind spre cușca pe care a înfășurat-o cu o păturică.
În vamă, este prezentă și organizația Casa lui Patrocle din Suceava, care oferă soluții de cazare și asistență veterinară, asigurând chiar și o salvare pentru animalele de companie ce suferă în timpul călătoriei lungi.
Un copil: „Putin omoară civili”
Unii copii, care știu de ce au fugit – „Putin omoară civili”, cumplită constatare – uită repede de stresul drumului și mai găsesc energie să se joace. Bebelușii însă dorm în brațele mamelor, care abia îi mai susțin.
Imediat după intrarea în România, refugiații sunt luați în evidență. Dacă au cea mai mică problemă de sănătate, trec pe la corturile medicale. Nu există nicio derută pe teritoriul „străin”. Pare că știu cu toții ce au de făcut. Se îndreaptă spre locurile de unde sunt preluați de mașini ISU și ale Asociației Voluntarilor, care îi duc la centrele special amenajate pentru înnoptare.
Centrele sunt amenajate cu bucătării, loc de luat masa, loc de joacă pentru copii, unități sanitare, dormitoare. Se găsesc întotdeauna, la îndemână, apă, ceaiuri, sucuri, gustări, dulciuri. Și, ce este foarte important, centrele sunt calde și primitoare după zloata de afară care poate provoca hipotermie.
Alții sunt așteptați conform aranjamentelor făcute înainte de a pleca, pe rețelele de socializare. Unii ucraineni intră cu mașinile personale, conduse de femei sau de către bunici. Rareori trece câte un bărbat tânăr și aceștia sunt de regulă străini care au avut rezidență în Ucraina. Cei fără mașini personale vin cu taxiurile până aproape de punctul de trecere, apoi stau la rând să le fie verificate actele.
Veteranii din teatrele de operații străine, în prima linie
Mergem în vămile Siret și Stânca și la centrele de primire Bucecea, Vf. Câmpului, Cândești, Mihăilești, Havârna, Dorohoi, Manoleasa, cu voluntari de la Asociația Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir (AMVVD). Sunt veterani ai teatrelor de operații din Afganistan, Irak, Bosnia etc și au intrat imediat în „prima linie”.
Gestionarea refugiaților aflați în tranzit este diferită de cea a staționarilor, așa că veteranii, coordonați de lt.col (r) Ioan Ciobanu, vicepreședintele sucursalei Botoșani a AMVVD, se orientează din mers. Nu se aglomerează cu donații de toate felurile, ce necesită depozite speciale și de unele nici nu este nevoie în această fază a procesului de refugiere.
Lucrează în coordonare cu Consiliul Județean Botoșani, care este în legătură cu primarii și alte autorități pe raza cărora s-au amenajat centrele de primire. Află ce anume produse le trebuie, comunică necesarul asociațiilor cu care cooperează, procesează ajutoarele. Zi sau noapte, dacă li se solicită ajutoare, pentru că a sosit un număr neprevăzut de refugiați, voluntarii AMVVD încarcă mașinile personale sau închiriate și merg să distribuie exact ce se solicită.
Nimeni nu are nevoie să se aglomereze cu alte produse. Pentru că românii sunt darnici, și-au dat pernele din casă, pilotele, haine de toate felurile, inclusiv de vară, și-au golit cămările de conserve pentru iarnă, inclusiv dulcețuri. Unele sunt necesare, altele umplu degeaba depozitele improvizate.
„Nu ne așteptam să fim atât de bine primiți în România”
În orașul Bucecea, primarul Angel Gheorghiu a amenajat cel mai mare centru de primire refugiați în sala modernă de sport. La ora când mergem noi, sunt câteva mame tinere cu copii. Ne spun că nu se așteptau să fie atât de bine primiți în România, că politica, greșeli, chestii ce nu țin de acest moment dramatic. Dar este bine de știut de ce majoritatea este în tranzit prin România și vrea ca acest tranzit să fie cât mai scurt cu putință.
În ciuda faptului că autoritățile locale, asociațiile de voluntari, ONG-urile s-au organizat foarte bine pentru a asigura imediat transport, cazare pentru refugiații care intră în România prin vămile Siret, Stânca, Rădăuți-Prut, există o teamă a femeilor singure de a apela la localnici. Acea teamă „că românii nu i-ar primi bine”. Lt.col (r) Ioan Ciobanu, vicepreședintele sucursalei Botoșani a AMVVD a avut nevoie de 40 de minute ca să convingă două femei cu copii mici, că nu e bine să înnopteze în mașina proprie cu care intraseră, pentru că este foarte frig peste noapte și există centre cu tot confortul, gratuit. În sfârșit, au fost convinse, apoi, după ce s-au instalat la centrul de cazare, au mulțumit voluntarilor din tot sufletul.
Într-unul din centre întâlnim persoane din Republica Moldova, femei căsătorite cu ucraineni. Soții au rămas în Ucraina, dar femeile cu copii nu vor să se întoarcă acasă, în Republica Modova și nici să rămână în România.
„Noi credem că rușii nu se vor opri la Ucraina. Credem că vor veni și peste Republica Moldova și peste România. Dacă tot trebuie să fugim, măcar să fugim departe de acest pericol”, ne spune o tânără mămică.
Mulți refugiați nu au pașaport, au venit doar cu cărțile de identitate. Sunt probleme de documente și cu copiii mici și a existat un incident în care a trebuit să se implice și poliția locală și Protecția copilului. Un bunic a intrat în România cu nepotul de 10 ani, fără acordul scris al mamei copilului, care era divorțată de soț. Mama, avocată de meserie, l-a căutat pe băiat și l-a găsit în cele din urmă, pentru că există o evidență clară a celor care intră și centrele nu sunt prea multe. Scandaluri de acest gen depășesc atribuțiile centrelor de primire. Cum a trecut copilul de vama ucraineană și de cea românească urmează a se stabili de către organele competente.
Probleme cu documentele
Pentru persoanele fără pașaport și cu probleme de documente se eliberează o adeverință de solicitare de azil ce ține loc de document de identitate până la rezolvarea dosarului. Numai că acești „solicitanți de azil”, ale căror adeverințe mai sunt și completate uneori greșit, din grabă, vor de fapt să plece cât mai repede posibil în alte țări, unde sunt așteptați.
Autoritățile române de la Imigrări au probleme cu gestionarea documentelor refugiaților ce vor doar tranzit în România și ar trebui rapid o reglementare, pentru a nu-i ține pe loc mai mult decât este necesar.
Și în vama Albița a acționat AMVVD VASLUI, sub coordonarea vicepreședintelui Crețu Mircea. Voluntarii au asigurat apă, ceaiuri calde, sucuri, fructe, mâncare, dulciuri, gustări, refugiaților care au intrat prin Albița.
Plt. adj. (r) Raul Simion, veteran TO, președintele AMVVD Bacău, a trecut chiar și granița, împreună cu o organizație, MGM, pentru a duce ajutoare în Cernăuți, Ucraina, pentru că acolo se strâng mulți refugiați care urmează să se deplaseze spre granițe.
Adevărata criză a refugiaților, staționară, va izbucni în curând
Consiliul Județean Botoșani împreună cu conducerea Spitalului Județean de Urgență „Mavromati” au decis ca saloanele din cadrul Secției Exterioare de Pediatrie din Săveni să fie transformate în camere cu paturi pentru cetățenii ucraineni care au fugit din fața războiului și care tranzitează județul. Prin intermediul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani au mai fost puse la dispoziția refugiaților locuri de cazare la Centru de Plasament „Dumbrava Minunată” Pomârla, Centru de Plasament „Sfântul Nicolae” Trușești, Centrul maternal Botoșani și Centrul de Îngrijire și Asistență pentru Persoanele Adulte cu Dizabilități Trușești.
Consiliul Județean Botoșani a finanțat racordarea la rețeaua electrică a taberei de refugiați care a fost ridicată la Dorohoi. În urma apelului făcut prin intermediul UNCJR (n.n. - Uniunea Națională a Consiliilor Județene din România) CJ Hunedoara și CJ Bacău au decis să pună la dispoziția Filialei Botoșani a Crucii Roșii sume de bani pentru ajutorarea refugiaților care intră în România prin vămile Rădăuți-Prut și Stânca.
Și criza refugiaților ucraineni încă nu a început. Deocamdată, s-a putut asigura tuturor refugiaților sosiți prin aceste puncte condiții foarte decente de cazare. Nimeni nu a rămas în corturi. Dar se așteaptă un val mare de refugiați în săptămânile următoare, pe măsură ce rușii continuă bombardamentele, atacând zone rezidențiale, civili.
Și atunci va izbucni adevărata criză, staționară.
