Cele 36 de publicaţii membre ale Consorţiului, între care BBC, The New York Times sau Le Monde, au mobilizat 120 de jurnalişti în aproximativ 20 de ţări, pentru a exploata o divulgare a 715.000 de documente şi a dezvălui ”cum o armată de societăţi financiare occidentale, avocaţi, contabili, funcţionari şi societăţi de administrare au ajutat-o” pe această femeie în vârstă de 46 de ani ”să ascundă averi autorităţilor fiscale”, relatează AFP.
"Luanda Leaks" - numele capitaei Angolei - au apărut duminică în urma unei divulgări de date orchestrată de unul sau mai mulţi anonimi de la societatea de aministrare financiară care-i aparţine lui Isabel dos Santos cu sediul în Portugalia, ”probabil obţinute printr-un atac informatic”, potrivit Le Monde.
Cea supranumită ”prinţesa din Luanda” era deja pe radarul justiţiei în numeroase ţări. Ancheta ICIJ o copleşeşte, dezvăluind detalii fără precedent ale ”ingineriilor financiare” folosite, dar şi numele societăţilor care au ajutat-o şi sumele în joc.
Fiicei lui José Eduardo dos Santos, care a condus Angola cu o mână de fier timp de 38 de ani (1979-2017), i-au fost blocate conturile bancare şi activele din întreprinderile angoleze.
Justiţia angoleză o suspectează că a deturnat, împreună cu soţul său danez de origine congoleză Sindika Dokolo, peste un miliard de dolari din conturi ale întreprinderilor publice Sonangol (petrol) şi Endiama (diamante) pentru a-şi alimenta propriile afaceri.
Isabel dos Santos a fost numită în 2016 de către tatăl său la conducerea societăţii Sonangol.
Prin intermediul a ceea ce Le Monde numeşte o ”nebuloasă alcătuită din 400 de societăţi identificate în 41 de ţări”, Isabel dos Santos a înfiinţat o adevărată ”schemă de acaparare a bogăţiilor publice”.
Ancheta ICIJ dezvăluie între aletele că societăţi de consiliere occidentale - precum PwC şi Boston Consulting Group - ”par că au ignorat semnale de alarmă” şi au ajutat-o pe ”prinţesa din Luanda” să-şi ascundă bunurile publice.
Investigaţia are la bază scrisori cenzurate care arată cum nume mari de consultanţi - ca Boston Consulting sau KPMG - au căutat să-i deschidă conturi bancare netransparente.
