Cine spune despre familia sa că este în „moarte cerebrală", acela poate să se aștepte la o tăcere incomodă la masa comună de la Londra, nu cu mult înaintea Crăciunului. Sau ar putea să izbucnească o adevărată ceartă familială. În această situație s-ar putea afla președintele francez Emmanuel Macron la reuniunea NATO de la Londra, una la care ar trebui să se celebreze de fapt a 70-a aniversare a Alianței Nord-Atlantice. Macron a făcut declarația controversată despre NATO, care i-a agitat pe toți, la finalul lui octombrie pentru The Economist.
„Este exact efectul urmărit de președintele francez: și anume generarea unei discuții", crede Claudia Major. Ea este de ani buni cercetătoare pe tema politicii de apărare europene în cadrul Fundației pentru Știință și Politică de la Berlin.
„Dar este o cu totul altă problemă dacă dezbaterea despre viitorul NATO și al apărării Europei va fi și una purtată constructiv.”
Rețeta lui Macron
Macron este însă un politician nerăbdător. El crede că măsurile pentru viitor trebuie luate acum. Prin urmare: cuvinte dure! Efect disruptiv! En Marche! La drum! Așa a și câștigat de altfel în mod surprinzător alegerile prezidențiale în 2017. Iar autobiografia sa se numește, tipic lipsei de modestie a lui Macron, "Révolution".
El vrea acum revoluționarea politicii europene de apărare. Macron crede că pe americani se poate pune tot mai puțin baza ca garanți ai securității atlantico-europene. Americanii s-ar orienta tot mai mult spre zona Pacificului. Europenii ar trebui prin urmare să-și ia în propriile mâini apărarea, altfel sunt amenințați să devină irelevanți pe plan geopolitic.
„Strategia lui a dat roade", crede Frédéric Encel, docent la universitatea pariziană Sciences Po, „întrucât afirmațiile exagerate ale lui Emmanuel Macron au generat o reacție din partea Germaniei. Acesta era și scopul lui, de a genera o dezbatere prin care să fie clarificate niște poziții - mai ales poziția germană."
Pentru Europa, dar fără Europa
Partenerii europeni au fost însă deranjați de cursul individual adoptat de Macron. "I se reproșează că se erijează în portavoce a Europei, deși nu discută aceste probleme tocmai cu Europa", explică experta în apărare Claudia Major. Polonia și statele baltice s-ar simți amenințate direct de planurile lui Macron.
În țările respective, NATO rămâne singura asigurare de viață împotriva vecinului rus, mare și tot mai amenințător. Mai întâi Macron și-a anunțat intenția de normalizare a relațiilor cu Rusia, apoi a criticat dur NATO. Cuvintele șefului de stat francez ar fi fost "periculoase", potrivit premierului polonez Mateusz Morawiecki.
Germania nu vrea experimente
Nici Germania nu a apreciat afirmațiile lui Macron. Astfel s-a repetat modelul care marchează relațiile franco-germane de la preluarea mandatului prezidențial de către Macron: acesta vine mereu cu viziuni grandioase despre un nou început european, după care germanii pun frână acestor inițiative.
Disruptivul și doritorul de putere Macron ar avea nevoie de un sprijin în contrapartidă de la Germania, cel mai puternic stat european. Timing nefericit, explică Claudia Major, de la Fundația pentru Știință și Politică de la Berlin.
Când Emmanuel Macron a devenit președinte în mai 2017, în Germania era campanie electorală. După alegerile generale din Republica Federală, au trecut alte șase luni până la formarea unui nou executiv. Autoritatea cancelarei Merkel se diminuează tot mai mult iar coaliția sa de guvernământ scârțâie din toate încheieturile.
„Fără experimente": sloganul CDU din anii '50 pare mai actual ca oricând azi în Germania. Macron este frustrat, pentru că a tot așteptat sprijin de la cancelara Merkel pentru planurile lui de reformă - el nu mai poate evita acum un conflict cu Berlinul.
Macron vrea să forțeze o dezbatere privind principiile NATO
„Acest context se întrevede acum în această dezbatere privind presupusa moarte cerebrală a NATO", este de părere Major. Diferențele de opinie dintre Franța și Germania nu sunt însă ceva nou. Franța privește NATO cu scepticism și crede că poate ar merge și fără americani.
Spre deosebire de Germania, Franța deține propriile arme atomice. Germanii se bazează pe fratele mai mare din America pentru protecția nucleară și pentru alte părți din politica de apărare. NATO joacă aici un rol cheie.
Politicienii germani din ambele tabere ale marii coaliții de la Berlin s-au delimitat de afirmațiile critice ale lui Macron.
„Președintele francez a ales niște cuvinte drastice, care nu reprezintă și viziunea mea", a subliniat Angela Merkel imediat după publicarea interviului cu Macron.
La Berlin nu se dorește o ceartă între europeni, pentru că la reuniunea din 4 decembrie de la Londra participă deja destule rude incomode. Președintele american Donald Trump, nu tocmai un fan al NATO, vine la Londra stresat de procedura de impeachment de acasă.
Și lângă cine să stea președintele turc Recep Tayyip Erdoğan, care a preferat să cumpere rachete de apărare anti-aeriană tocmai de la Rusia, rivalul principal al NATO? Poate gazda reuniunii, premierul britanic Boris Johnson, să se concentreze și la altceva, cu doar o săptămână înaintea alegerilor anticipate din Regatul Unit? Totuși: Macron vrea să forțeze o dezbatere despre principiile de funcționare ale NATO.
Ceartă mare pe formă, nu pe conținut
Va reuși strategia lui Macron? Despre forma drasticului diagnostic de moarte cerebrală s-a tot vorbit.
„Faptul că Macron provoacă o astfel de dezbatere în public este cu adevărat o problemă", spune experta în apărare Major.
„Intimidarea militară funcționează și în plan psihologic - este convingerea că atunci când unul a atacat, urmează să vină mai mulți. Dacă NATO se destramă politic ca alianță în public, atunci capacitatea sa de intimidare își pierde serios din credibilitate."
Cuvintele exagerate alese de Macron au făcut ca majoritatea liderilor politici să ignore substanța mesajului său. Afirmațiile lui Macron au atins cu precizie chirurgicală exact rana Alianței. În culise, mulți diplomați din NATO sunt de acord cu șeful statului francez.
Alianța se confruntă cu o problemă politică adâncă. Nu este (doar) neîncrederea în America lui Trump și impredictibilitatea tot mai mare a acesteia. Este mai degrabă lipsa unei perspective strategice mai ample. Europenii nu au niciun fel de concept strategic privind modul în care va arăta apărarea lor în 10-15 ani - mai ales dacă America va continua să se retragă tot mai mult din Europa.
Revoluția nu are loc
În ciuda acestor probleme, NATO se află din punct de vedere militar în stare bună. Rămâne cea mai puternică alianță militară din istorie. Bugetele apărării în țările membre au reînceput să crească, după 25 de ani. Este ceea ce subliniază mereu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, atunci când este confruntat cu criticile lui Macron. Stoltenberg preferă să ignore adevărata problemă - cea a orientării politice.
NATO este din punct de vedere militar mai gata de acțiune ca oricând, dar are o problemă politică
Ministrul de Externe german Heiko Maas dorește crearea unei comisii de experți care să ajute NATO în următoarele luni în privința acestei orientări.
Dar o comisie nu are cum să rezolve o problemă atât de veche - cred experții intervievați de noi, francezul Frédéric Encel și germana Claudia Major. Major crede că ar fi vorba doar de o măsură de urgență în vederea detensionării situației și evitării unui eșec lamentabil la summitul de la Londra.
Nici întâlnirea dintre Stoltenberg și Macron de joia trecută nu a schimbat nimic. Macron s-a bucurat de efectul creat de vorbele sale, dar partenerii săi se întreabă dacă se mai poate cineva baza pe președintele Franței. Ei speră că dezbaterea nu va prinde aripi.
Perspectivele pentru o revoluție la Londra sunt deci extrem de reduse. Francezul stă supărat într-un colț. „El este singur-singurel în Europa, singur în NATO", remarcă Frédéric Encel din Paris.
O ceartă la o masă familială este incomodă. Un secret de familie care nu mai este ca legendarul elefant din cameră, ci ca un elefant cocoțat direct pe masa de Crăciun, este și mai rău. Câtă vreme va mai putea NATO să-și ignore Problema?
