Marea durere din viața Andreei Răducan: "Te rog, vino... nu mai pot să stau aici, fii lângă mine”.
Nu este român să nu știe momentul dramatic în care Andreea Răducan, din cauza unei banale pastile de Nurofen, și-a pierdut medalia la Jocurile Olimpice organizate la Sydney, Australia, în anul 2000. Cu toate acestea, nu asta a fost cea mai mare pierdere din viața ei de până acum.
Marea durere din viața Andreei Răducan: "Te rog, vino... nu mai pot să stau aici, fii lângă mine”
După terminarea concursului, Comitetul Olimpic Internaţional a anunţat că Andreea Răducan a fost testată pozitiv cu pseudoefedrină, care era la vremea respectivă o substanţă interzisă.
În ciuda apelurilor înaintate de Comitetul Olimpic Român şi Federaţia Română de Gimnastică, decizia de a o descalifica pe gimnasta româncă a rămas finală.
În aceste condiţii, medalia de aur a fost acordată Simonei Amânar, Maria Olaru a primit medalia de argint, iar Liu Xuan (China) a primit medalia de bronz. Andreea Răducan a păstrat medaliile de la concursul pe echipe şi de la sărituri (aur şi argint).
Deși a fost un moment atât de nedrept și de dureros pentru ea, abia anul 2006, pe când ea avea numai 22 de ani, avea să îi aducă mari noastre gimnastice cel mai tragic moment al vieții ei de până acum: a rămas orfană de tată.
Bărbatul s-a stins din cauza unei cumplite boli, care i-a măcinat aproape doi ani trupul: ciroza hepatică.
Pierderea părintelui ei multiubit a produs o rană uriașă în sufletul Andreei.
Astăzi, își amintește de el cu lacrimi în ochi, emoție și profundă recunoștință.
”Tata a fost foarte implicat. Foarte pasionat și o persoană care a trăit întotdeauna la maximum participările mele la competițiile majore. Și, evident, la celelalte concursuri.
A trăit cumva cu sufletul la gură și în fața televizorului competițiile la care am participat.
Era cel care venea întotdeauna către Deva atunci când eu îl rugam. Și îi spuneam: "Te rog, vino, tata, pentru că mi se pare că nu mai pot să stau aici, am nevoie să fii lângă mine".
Era întotdeauna... stâlpul și omul pe care mă bazam în momentele dificile... era cel căruia puteam să îi spun și să mă descarc la el cu tot ceea ce aveam pe suflet și să îl pun, dragul de el, pe drum.
Citește și: Marea campioană Andreea Răducan și-a donat ziua de naștere unor copii. Apoi, i-a vizitat
Și mă gândeam de fiecare dată când îmi era dor de el că o să vină un moment în care o să avem timp să ne povestim în liniște, fără niciun fel de stres, tot ceea ce ne dorim. Timpul a trecut foarte repede...”
Cu nod în gât, Andreea Răducan a continuat:
”A venit acel moment când Doamne-Doamne a decis că este final și tata s-a dus. A fost greu, pentru că...
Tot ceea ce ține de oamenii dragi și de persoane evident, despărțirea este mult mai dură.
Și nu mi-a rămas decât să înțeleg o dată în plus că tot ceea ce pot să fac este să sper că, la un moment dat, voi avea puterea să accept să lucrurile se întâmplă așa cum trebuie să se întâmple.
De fiecare dată când vorbesc despre gimnastică și nu doar, mă gândesc la el.
Și îi mulțumesc pentru tot și pentru toate calitățile pe care mi le-a lăsat moștenire. Și pentru toate lucrurile bune pe care le-am învățat de la el.”
Andreea Răducan azi, o soție fericită și o mămică devotată
Astăzi, 24 de ani mai târziu de la nedreptul moment în care i-a fost furată medalia de la Sydney, Andreea Răducan duce o viață împlinită, atât pe plan personal cât și pe plan profesional.
Andreea este căsătorită cu Daniel Tandreu din anul 2016 și au împreună doi copii, pe Amira Sophia, 6 ani și jumătate, și Andrei Filip, în vârstă de 5 ani.
Extrem de discretă în ceea ce privește viața de familie, fosta mare sportivă încearcă să nu își expună prea mult micuții.
În ceea ce privește viața profesională, Andreea Răducan, acum în vârstă de 40 de ani, nu s-a îndepărtat de lumea sportului și, după cum lasă impresia, nu o va face prea curând.
„Să știți că încerc să profit de fiecare ocazie ce poate să mă aducă în sala de antrenament, în sala de gimnastică tocmai pentru a nu-mi lipsi foarte mult contactul acesta cu aparatele de gimnastică.
Cu gimnastele și cu antrenorii, cu atmosfera unui antrenament. E plăcut,”
„Uneori simt nevoia să mă întorc, iar atunci când am posibilitatea o fac. Fie că vin cu copiii mei să ne jucăm. Să depănăm amintiri și să fim tot într-o sală de gimnastică.
Atmosfera de concurs îmi lipsește foarte mult.
Nu reușesc întotdeauna să fiu alături de fete, dar rememorez etapele mele de pregătire, uneori stările pe care le aveam în sala de antrenament și nerăbdarea de a ajunge la concurs.”
Fosta mare gimnastă a României a detaliat:
„Pentru că nu mi-am dorit foarte tare să mă îndepărtez de această lume căreia spun eu că-i aparțin, cea a sportului și, sigur, în special a gimnasticii, încerc să fiu aproape de sportivi.”
Citește și: Andreea Răducan, „dopată” cu nurofen la Olimpiadă, despre cazul Halep: Plătim pentru greșeala altora
Unul dintre proiectele de suflet ale Andreei Răducan este Cupa de Gimnastică „Andreea Răducan”:
„Organizez Cupa de Gimnastică 'Andreea Răducan', care este un proiect de suflet la care ne-am gândit cu mult drag, dintr-o foarte mare recunoștință pe care eu o simt față de ceea ce înseamnă gimnastica pentru mine și față de toată împlinirea pe care acest sport mi-a adus-o de fapt.
Dar și cu mult drag față de gimnastele care sunt la început de drum. Care se confruntă cu tot felul de emoții, uneori poate cu o lipsă de încredere,” a spus ea.
