Aventură, culori intense și ireale, magie, experiențe unice și atmosferă de poveste. În doar câteva cuvinte, așa se poate rezuma un drum cu mașina prin „deșertul alb”, de la Helsinki la Rovaniemi, pentru a vâna Aurore Boreale la -23 de grade Celsius și a-l întâlni pe Moș Crăciun.
Moș Crăciun este întotdeauna acasă în Laponia, nu doar în perioada Crăciunului, când familiile cu copii, dar nu numai, iau cu asalt ”Țara lui Moș Crăciun” pentru o experiență unică, iar tarifele sunt pe măsură. Moșul, Doamna Crăciun și spiridușii sunt acasă în Laponia. Se relaxează, se distrează, dar se și pregătesc pentru următorul Crăciun.
La limita Cercului Polar Arctic, unde se află Satului lui Moș Crăciun, iarna începe, în general, în noiembrie și se termină undeva în aprilie. Iar dacă vrei să mergi și la vânătoare de „vulpi de foc”, cum sunt numite de finlandezi Luminile Nordului sau Aurorele Boreale, localnicii spun că cea mai bună perioadă este ianuarie – martie.
Pont: Dacă în decembrie, de Crăciun, un pachet de vacanță de 4 nopți în Laponia, printr-o agenție de turism, pornește de la aproape 7.000 de euro, cu zbor, cazare, mese și câteva activități incluse, în martie, de exemplu, dacă îți planifici singur escapada, poți găsit cazare la tarife mai mici decât pe Valea Prahovei (cca. 70 euro pentru o căsuță de 3* dotată inclusiv cu bucătărie și saună) și bilete de avion low-cost București – Helsinki sub 100 euro/persoană (cel puțin așa a fost anul acesta, între timp kerosenul scumpindu-se). La aceste costuri, sigur, se adaugă drumul Helsinki – Rovaniemi, mâncarea și activitățile opționale, dar, la final, ajungi la circa o treime din costurile din decembrie pentru doi adulți și un copil.
Am prins o „coadă” de „vulpe de foc” pe acoperișul Arctic SnowHotel
Nu trebuie să fii mare vânător pentru a gusta la maximum spectacolul unic de pe cerul Laponiei. Nu-ți trebuie nici pușcă, nici câini de vânătoare. "Vulpile de foc" se prind altfel: cu un vehicul care să te ajute să „fugi” în beznă de luminile localităților, cu ochii spre cer și, eventual, "înarmat" doar cu un aparat foto. Așa vei putea surprinde show-ul uimitor care se desfășoară în fața ochilor tăi: Aurora boreala sau Luminile Nordului… Culori intense și ireale, siluete nepământești, care dansează amețitor în înaltul cerului. Ba chiar și sunete, dacă asculți cu suficientă atenție pentru a auzi "vocea" Aurorei, asociată de finlandezi, potrivit legendei, cu scânteile din coada vulpilor de foc.
Citește și: FOTOREPORTAJ SPECIAL Locurile sfinte ale Ierusalimului
Succesul vânătorii depinde, însă, mult de condițiile meteo, de cât de senin este cerul. Din cele șase zile petrecute în „Țara lui Moș Crăciun”, în patru a nins ca în povești. În celelalte două, a fost aproape senin, iar într-una dintre seri am prins o „coadă”. Tocmai terminam de vizitat spectaculosul hotel din gheață Arctic SnowHotel, de pe marginea lacului Lehtojarvi, la circa 30 de minute cu mașina de Rovaniemi (aproape 70% din drum am mers 100% electric, la viteze de 80-100 km/h și -18 grade Celsius bateria X3-ului xDrive30e oferind o autonomie de circa 18-20 kilometri).
2.166 de kilometri la Cercul Polar Arctic, din care 270 de kilometri 100% electrici
În general, turiștii aleg să zboare de la Helsinki până în Laponia, fie că vorbim despre Rovaniemi, capitala „Țării lui Moș Crăciun”, fie despre Levi, stațiunea de schi a Moșului. Mașina, însă, îți dă un grad de libertate fără egal, cel puțin cât timp reușește să-și conserve această calitate dobândită în peste 100 de ani de istorie, în contextul electrificării totale forțate. Plug-in hybrid-ul, adică automobilul hybrid care se încarcă și la priză, și poate merge măcar câteva zeci de kilometri 100% electric, fără emisii, este, deocamdată, singura alternativă viabilă Iar dacă îți și place să conduci, mașina nu face decât să confere un plus de aventură călătoriei și să te lase să descoperi lucruri și locuri noi în ritmul propriu, la tarife mai avantajoase.
Sigur, costă și carburantul (la început de martie, benzina ajunsese deja 2,19 euro/litru în Finlanda), dar „salvezi” toate transferurile la excursiile opționale, de exemplu. Și nu e puțin. Doar o vizită la grădina zoologică cu animale arctice de la Ranua, de exemplu, costă circa 120 de euro de persoană, cu transfer inclus. Dacă ajungi la Ranua cu „forțe” proprii, însă, biletul de intrare costă 23,50 euro/adult și 19 euro pentru copiii între 4 și 14 ani.
Mai mult, mașina îți permite să alegi și o cazare mai izolată, autentică, la un preț mai avantajos față de cele de la marile hoteluri. Și, punctual, în Laponia, îți permite să mergi și la vânătoare de „vulpi de foc”, unde și când primești alertă pe telefon de la una dintre aplicațiile dedicate ce pot fi descărcate din „magazinele” Apple sau Google.
Testul elanului, printre „lampi” și radare
În filandeză, „lampi” înseamnă lac, iaz. Iar drumul din capitala Finlandei până în Laponia este plin de „lampi”. Dar și de radare, și de semne cu „Atenție, sar elani!”, în loc de „Atenție, sar vaci!” sau „Atenție, sar căprioare!”, care au o legătură cu „Testul elanului”, denumirea dată manevrei de evitare la viteză (70-80 km/h) a unui obstacol static cu un autovehicul. Termenul nu a fost inventat de finlandezi, ci de vecinii suedezi, care au și ei mulți elani. În suedeză, se numește "Undanmanöverprov" (Testul Manevrei Evazive).
Ideea este că foarte multe accidente din zona arctică sunt provocate de elanii care ajung să traverseze un drum și rămân pironiți în mijlocul șoselei când sunt surprinși de un autovehicul. În ceea ce privește radarele, cel puțin pe drumul de circa 830 de kilometri din capitala Finlandei până în Rovaniemi, capitala „Țării lui Moș Crăciun”, sunt zeci de astfel de aparate fixe. Practic, la fiecare intersecție de drumuri și la intrarea/ieșirea din localități.
Pe șosea și autostradă limita de viteză este 100 km/h (pe șosea finlandezii merg cu 110-120 km/h, iar pe autostradă cu 120-130 km/h), iar în zona intersecțiilor de drumuri limita este de 80 km/h și 60 km/h, motiv pentru care sunt și montate radarele aproape exclusiv în aceste zone. Waze-ul sau Google Maps sunt de mare ajutor, pentru a nu fi surprinși când localnicii încetinesc aparent fără motiv.
Revenind, la aventura în „deșertul alb”, am aterizat la Helsinki în jurul prânzului unei zile de început de martie. -10 grade Ceslsius, „călduț” după cum spuneau localnicii, și soare. Taximetriștii de la Aeroportul Helsinki – Vantaa, aproape ca cei de la Henri Coandă. Au strâmbat toți din nas când au auzit că este vorba despre o cursă scurtă, de doar 4,5 kilometri (până în centrul-centrului capitalei Finlandei sunt 17 kilometri). Dar am găsit, până la urmă un binevoitor. Taxa de pornire e 5,5 euro, apoi 1,43 euro/km. Ne-a dus cu o Kia EV6 și spunea că are o autonomie de maximum 300 de kilometri iarna în Helsinki, ceea ce nu e rău.
Din Helsinki, am plecat în aventură, circa 800 de kilometri până în Rovaniemi, la limita cercului Cercul Polar Arctic, în jur de ora 16.00, cu un BMW X3 xDrive30e, SUV plug-in hybrid care a primit un facelift în a doua jumătate a anului 2021. Sistemul său sofisticat de propulsie constă dintr-un motor pe benzină, cu patru cilindri, combinat cu un motor electric a cărui putere este transmisă tuturor celor patru roţi. Puterea totală a sistemului este de 292 de cai putere. Motorul pe benzină de 2.0 litri dezvoltă 184 de cai putere, iar cel electric, 109 cai putere.
Mașina dispune de o baterie litiu-ion de înaltă tensiune cu o capacitate utilă de 11,2 kWh, care, oficial, permite o autonomie de până la 50 de kilometri (WLTP). Nu știu cum este vara, primăvara sau toamna, dar în condiții arctice, la temperaturi de până la -23 de grade Celsius, autonomia electrică a X3-ului xDrive30e în ciclu urban este, pe testate, de 27-30 de kilometri, iar pe șosea, la viteze de 80-100 km/h, de 18-20 de kilometri.
Prima oprire am făcut-o după circa două ore la un popas-benzinărie unde am mâncat rapid niște burgeri excelenți. Apoi, am oprit la Pyhäjärvi, la 450 de kilometri de Helsinki, la un popas-benzinărie străjuit de niște clopote de biserică spectaculoase (am elucidat „misterul” mai târziu, cu ajutorul Google: în Pyhäjärvi se află cel mai mare clopot din Finlanda, are un diametru de 2,55 metri, cântărește 8 tone și face parte dintr-un ansamblu de 14 clopote). Mai aveam autonomie vreo 250 de kilometri, conform computer-ului de bord, dar, pentru că mergeam în necunoscut, am alimentat în 5 minute (atenție, multe dintre benzinăriile din Finlanda sunt complet automate, iar la unele trebuie să presetezi câți litri vrei să pui) și am plecat mai departe.
Termomentrul din bord arăta -23 de grade Celsius. Am ajuns la cazare, într-un ansamblu de căbănuțe cochete aflat în mijlocul pădurii, la aproximativ 9 kilometri de Rovaniemi, la ora 02.00, după fix 809 kilometri din care 59,3 electrici, conform computer-ului de bord. Adică, 809 kilometri parcurși în 10 ore, la temperaturi arctice de iarnă, cu trei pauze, din care una de circa o oră (prima).
Dovadă mai clară că, deocamdată, singura alternativă la mașinile termice clasice sunt cele plug-in hybrid nu prea există. Poate cu electrice gen Mercedes EQS sau BMW i7, care costă cât o casă bună, să poți face un drum similar, deși am rezerve.
Satul lui Moș Crăciun
Evident, în prima zi în Laponia, am fost să-l întâlnim pe Moș Crăciun în Satul lui Moș Crăciun ce se află chiar pe limita Cercului Polar Arctic. Erau -19 grade. După ce am setat mașina să se preîncălzească cu bateria full, încărcată peste noapte la priza căbănuței, din autonomia electrică estimată la 30 de kilometri au rămas 24 de kilometri. Dar geamurile erau degivrate și în habitaclu, 22 de grade Celsius. Până la Santa Village aveam de parcurs vreo 17 kilometri și motorul termic nu a pornit decât de două ori, când am accelerat mai sănătos. Au mai rămas câțiva kilowați și pentru întoarcere.
În Satul Moșului intri într-o adevărată poveste. Scenariul este perfect. Doar frigul îți aduce aminte că ceea ce vezi este realitate. În centru se află Biroul lui Moș Crăciun, locul în care se află și „mașina timpului” folosită de acesta în noaptea de Ajun pentru a putea ajunge la toți cei care au fost cuminți, și Oficiul Poștal al Moșului, unde elfii ți spiridușii primesc scrisorile trimise de copiii din întreaga lume. De jur împrejur sunt colibe, ”hut”-uri, restaurante, magazinașe și fel de fel de căbănuțe ce par desprinse dintr-o dioramă de turtă tulce sub stratul gros de zăpadă albă ca laptele. Iar pe fundal, în surdină, din boxe ascunse, se aud continuu colinde.
Pont: Dacă prețurile de la restaurantele din Santa Claus Village vi se par puțin piperate, peste drum există un popas-benzinărie Shell unde se mănâncă foarte bine și ieftin. Ca idee, două porții de somon afumat la grătar cu garnitură, o porție de pui la grătar, o apă și trei sucuri nu au depășit 50 de euro.
Apoi, cum în Santa Claus Village există mai multe atracții și chiar o scurtă plimbare prin peisajul de basm îți încarcă bateriile, am profitat de mobilitatea conferită de mașină pentru a reveni aproape în fiecare zi petrecută în Laponia.
Patru experiențe ce trebuie trăite în Laponia
Safari cu sania trasă de câini husky, safari cu sania trasă de reni, poate, cine știe, chiar de Rudolf, safari cu snowmobilul în „deșertul alb”, pe lacuri înghețate și prin păduri și pescuit la copcă. Pe santaclausvillage.info și visitrovaniemi.fi, de exemplu, găsiți toate lucrurile interesante ce pot fi făcute în Laponia de-a lungul întregului an, iar pentru fiecare lucru în parte veți găsi oferte de la mai multe firme care organizează și agenții de turism care intermediază. Parcurgeți cu răbdare ofertele și comparați-le, veți descoperi că sunt multe similare la prețuri și de două ori mai mari.
Fiind cu mașina am ales să mergem direct la „sursă”. Chiar dacă la unele experiențe eliminarea transferului nu s-a văzut în preț, la altele diferența a fost consistentă. Iar experiența de a conduce prin peisajul de poveste din Laponia oricum este unică.
Pentru safariul cu sania trasă de reni am mers chiar la Ferma de reni a lui Moș Crăciun din Santa Claus Village. Nu alegeți turul scurt, vă veți plimba mai mult prin curtea fermei. Am optat pentru cea mai lungă variantă de traseu și a meritat pe deplin. „Colegii” lui Rudolf ne-au dus câțiva kilometri departe de civilizație, printr-o pădure de vis, cocoșată de zăpadă.
Safariul cu sania trasă de câini husky l-am ales de la Arctic Circle Husky Park, care se află tot în Satul lui Moș Crăciun, pentru că au o zonă mare și frumos organizată unde doritorii se pot juca cu pui de husky. Am optat tot pentru cel mai lung traseu. A fost ca în filmul de aventură Togo. Senzațional!
Pentru safariurile cu snowmobilul, unul pe lacul înghețat și prin păduri și altul pe lacul înghețat pentru pescuitul la copcă, am decis însă să ne afundăm și mai mult în natura sălbatică de la Cercul Polar Arctic (dacă alegeți astfel de experiențe cu plecare din Rovaniemi sau din Satul Moșului, acestea se desfășoară în jurul acestor locații, în locuri „bătute” de turiști).
Profitând de mașină, am mers de două ori până în mijlocul unei păduri dese, departe de civilizație, pe marginea unui lac situat la circa 17 kilometri de Rovaniemi, la Apukka Resort. X3-ului xDrive30e i-a plăcut la maximum pe cărările pline de zăpadă, chiar dacă are spatele mai greu, din cauza bateriei sistemului plug-in hybrid. Să nu spuneți, și-a decuplat „singur” DSC-ul.
Prima dată am mers cu snowmobilul la pescuit la copcă, vreo 7-8 kilometri pe lacul înghețat Olkkajarvi. Ghidul nostru, Hannu, un fost ofițer în Armata finlandeză, care ne-a povestit că el trăiește izolat de lume (cel mai apropiat vecin, la circa 7 kilometri), într-o cabană fără apă curentă sau branșament electric (are doar niște panouri fotovoltaice pentru a-și putea încărca telefonul și a putea aprinde un bec), de pe marginea unui lac, ca mulți alți finlandezi de altfel, a organizat imediat „tabăra”, a făcut focul (da, pe lacul înghețat.
Ne-a spus că nu există niciun risc ca gheața să se topească de la foc, aceasta având peste 50 de centimetri grosime) și a dat câteva găuri în lacul înghețat cu un burghiu special. Că am avut noroc, că a știut Hannu exact unde să dea găuri sau ambele, în decurs de circa 20-30 de minute, de cârligele „undițelor” s-au prins 5 peștișori. Evident, le-am dat drumul înapoi în apă. Am preferat să perpelim la foc cârnații aduși de Hannu și să ascultăm povești. Așa am aflat, de exemplu, că, potrivit tradițiilor locale, un băiat nu e considerat bărbat până nu își face singur un cuțit de vânătoare.
A doua escapadă la Apukka Resort am făcut-o în penultima zi a vacanței în Țara lui Moș Crăciun, pentru un safari nocturn cu snowmobilul pe lacul înghețat și prin pădure. Am sperat să prindem și o „vulpe de foc”, dar ningea ușor. Experiența în sălbăticia arctică, noaptea, doar la lumina farurilor, ridică nivelul adrenalinei. Nu am avut nicio întâlnire de „gradul zero”, dar ghidul ne-a arătat fel de fel de urme interesante pe zăpadă. N-a fost tot Hannu, ci Rob. Tot la fel de simpatic, priceput și cu darul povestirii. De la Rob am aflat, de exemplu, că în Laponia poți ajunge aproape oriunde cu snowmobilul, existând o rețea impresionantă de drumuri special amenajate și întreținute permanent. Sunt trei tipuri de drumuri pentru snowmobile. Cele mai „aglomerate” sunt întreținute săptămânal de autorități, altele la circa două săptămâni și ultimul tip, la circa o lună. Fondurile sunt asigurate de guvern și de primăriile și agenții economici din turism din zonele respective.
Bilanțul călătoriei plug-in hybrid la Cercul Polar Arctic
În total, am parcurs cu BMW X3 xDrive30e 2.166 de kilometri până la Cercul Polar Arctic, de la Helsinki, din care 270 de kilometri 100% electrici. Consumul mediu calculat la pompă a fost de 7,3 litri de benzină la 100 de kilometri, în timp ce computerul de bord a indicat 7,1 l/100 km. În condiții de iarnă adevărată, pentru un SUV premium de clasă medie de 292 de cai putere pe benzină este o valoare excelentă, ce poate da fiori versiunii diesel de 3.0 litri și 286 de cai – X3 xDrive30d. Electrificarea își face bine treaba.
La drum, X3 xDrive30e este foarte confortabil, chiar dacă aș fi preferat o suspensie ceva mai fermă, și de încredere. Trecerea între modurile de sistemului plug-in hybrid este imperceptibilă, iar faptul că sistemul folosește cutia de viteze ZF, cu opt trepte, indiferent că merge pe baterie sau benzină, este un mare plus, față de mașinile hybrid sau plug-in hybrid cu transmisie cu variație continuă.
Foto: La Arctic SnowHotel vă puteți caza și dormi pe un pat din gheață. Blănițele de ren sunt chiar călduroase.
Singurul minus important se află în portbagaj. Față de X3-ul pe benzină sau motorină, versiunea plug-in hybrid are portbagajul cu 100 de litri mai mic. Iar pentru doi adulți și un copil e cam la limită. Încap trei trollere medii, dar, de exemplu, dacă am fi avut și clăpari de schi aceștia ar fi trebuit să ia loc undeva pe bancheta spate.
Bugetul total al vacanței de o săptămână în Laponia, la Moș Crăciun acasă, a fost sub 3.000 de euro pentru doi adulți și un copil. Ca idee, că tot sunt la modă comparațiile, cazarea în căsuța din pădure, cu saună privată și reni sălbatici în curte, a fost de 72 de euro/noapte, mai ieftină decât la Mamaia, Neptun, Sinaia sau Poiana Brașov în sezon.
