Unde-s banii? Avem corupție dar nu și șpăgi confiscate. Purtate la vedere de corupții nedovediți

Ce-i drept, în principal cazuri de mică și medie corupție dar nu marii rechini.

Dar cel mai frapant este că nu se găsesc fructele corupției. Așa de bine și de mult să se fi sofisticat metodele de palmat șpăgile încât autoritățile să fie mereu cu câteva stații în urma făptașilor? 

Unde-s banii? Avem corupție, dar nu și șpăgi confiscate. Purtate la vedere de corupții nedovediți

Sau acestea sunt la curent cu fiecare mutare a acestora, dar să fie pe mână cu aceștia?

Cazul Dragnea este emblematic. Atât prin prisma acuzațiilor de corupție la adresa fostului șef al PSD și al Guvernului României. Dar și prin prisma celei care l-a urmărit. Nimeni alta decât cea mai galonată procurorare a României - Laura Codruța Kovesi. Care l-a avut la susținere pe cel mai galonat șef operativ al unui serviciu de informații, Florian Coldea, fostul adjunct al SRI.

Pe lângă faptul că trimiterea în judecată a lui Dragnea a bătut atât de mult pasul pe loc, acesta a fost condamnat pentru un mărunțiș de 120.000 de lei. 

În secolul tehnologiei nu merge povestea cu "dar și pe Al Capone l-au prins cu mici infracțiuni". Suntem la o sută de ani distanță de acest eveniment și am evoluat tehnologic imens, astfel încât să putem să strângem dovezi concludente legate de șpăgile lui Dragnea, care să-i întregească imaginea de politician corupt.

Cum e posibil ca ditamai Kovesi și Coldea să nu fi putut să-l instrumenteze pe Dragnea și să afle unde își ține acesta banii: îngropați în fundul curții, pe o plajă în Brazilia, într-un apartament în Dubai, în bitcoini, în conturi bancare din paradisuri fiscale, de unde să vină doar sub forma unui card negru de pe care poți să-ți cumperi și un private jet, asset-uri de tot felul dosite pe numele unor armate de interpuși care produc rente lunare etc

Acum Dragnea și-a făcut partiduleț naționalist și își mai plătește aparițiile la televizor unde se smiorcăie în fața fostelor lui colaboaratoare. 

Și nu e vorba doar de foști politicieni precum Dragnea sau de galonați cu sclipici cum sunt Kovesi si Coldea. E vorba de orice fel de politician care a fost sau nu la putere. E vorba de înalți funcționari și de oameni de afaceri care au ministere sau primării în buzunarul lor.

E vorba de politicieni care au costume și pantofi de mii de euro, conduc mașini extrem de scumpe și merg în vacanțe exotice. Cărora dacă le iei declarațiile de avere publice ai putea cel mult să-i îmbraci în costume de la Apaca, să-i urci într-o Dacie Logan și să-i trimiți în vacanță la Sovata.

Sunt zeci, sute de astfel de politicieni. Și mii de funcționari publici care iau masa la restaurante scumpe cu oameni de afaceri. 

Și pe care procurorii nu îi văd absolut deloc

Ce să mai zici de exagerat de galonatele noastre servicii de informații care-s adormite de ani de zile cu bromură la popota unității? Și care nu reușesc să producă o dovadă palpabilă pentru un dosar consistent al procurorilor anticorupție. 

De fapt, după ce stai de vorbă cu un procuror, afli că, odată ieșiți din România, banii sunt aproape imposibil de detectat. S-au urcat banii într-un private jet de pe aeroportul Otopeni sau dintr-un aeroport privat, de exemplu, le-ai pierdut urma definitiv. Dar de cele mai multe ori nici nu e măcar nevoie să urci banii în avion pentru că, pur și simplu, aceștia nu mai ajung în România. 

Atât de slabi suntem. Noi toți, ceilalți. Încât o clică de câteva mii de politicieni, înalți funcționari și oameni de afaceri sunt extrem de puternici de reușesc atât de bine să își dosească sutele de milioane de euro din șpăgi în zone atât de ferite de brațul lung al legii. 

E o pletoră care stă pe fundul bălții unde și-a depozitat icrele și care reușește în mod miraculos să își păstreze comoara intactă. Ba mai mult, să își extragă putere din această comoară obținută în mod ilegal.

Poate doar șeful FBI, care a trecut săptămânile trecute prin România, să ne mai poată da o mână de ajutor, cu un stick cu informații, ca să refacem harta șpăgilor dosite prin diferite colțuri ale lumii, pe care ai noștri nu reușesc să o vadă. Nici nu contează dacă pentru că sunt incapabili, incapacitați sau, pur și simplu, complici.